5,246 matches
-
modul în care efectele devin cauze ale unui nou proces (cum ar fi circuitul apei în natură). Uneori, dezvoltarea ciclică nu înseamnă neapărat revenirea, mai mult sau mai puțin, la forma inițială și declanșarea unui nou proces (cum ar fi explicarea proceselor sociale ori chiar studiul învățării) și putem folosi în acest sens reprezentarea grafică a unei spirale ce presupune simultan revenire și evoluție. Figura 47. Abordarea ciclică a fenomenelor studiate 13.1.1.13. Recensământul problemelortc "13.1.1.13
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
arbitru. în această epocă, Augustin continuă polemica cu maniheii pe care o începuse la Roma în 388 și își îndreaptă atenția spre un domeniu nou pînă atunci pentru el, acela al exegezei biblice, compunînd un amplu tratat în două cărți, Explicarea Facerii, contra maniheilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vita e Pensiero, Milano, 1987. Studii: F. Decret, Aspects du manichéisme dans l’Afrique Romaine, Et. Augustiniennes, Paris, 1970. O altă sarcină inerentă demnității sacerdotale era aceea de a ține predici, și de aceea Augustin începe să se ocupe de Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos): Psalmii sînt, poate, textul biblic cel mai iubit de Augustin, constituind și fundamentul Confesiunilor, nu numai datorită însemnătății pe care o are dialogul dintre sufletul care se mărturisește și Dumnezeu, ci și datorită influenței stilistice; aflăm
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
index A. Vita, trad. și note E. Gandolfo și G. Maderini). O altă operă exegetică este cea care examinează Predica de pe munte a Domnului (De sermone Domini in monte). Ulterior, pentru a răspunde mai ales unor exigențe didactice, Augustin reia Explicarea Facerii, dar de data aceasta în litera ei (De Genesi ad litteram), apoi o întrerupe o vreme (va reveni asupra subiectului cîțiva ani mai tîrziu și va completa lucrarea, cf. p. 000). Bibliografie. CChr.Lat 35, 1967 (De sermone Domini
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cărți pentru copilărie, tinerețe și maturitate: partea autobiografică se termină, într-adevăr, cu cartea a noua), sau dacă opera e împărțită altfel (de exemplu, după schema celor șapte vîrste ale omului, pe care Augustin o prezentase deja în cartea sa Explicarea Facerii, contra maniheilor: copilăria timpurie, copilăria, adolescența, tinerețea, trecerea spre bătrînețe, bătrînețea și pacea finală; această schemă, propusă de Pizzolato, are avantajul de a depăși contradicția, despre care vom vorbi imediat, dintre partea autobiografică și cea exegetică). în ansamblu, opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
25, 2, 1892 (De natura boni: I. Zycha); 43, 1904 (De consensu Evangelistarum: F. Weihrich). 8. Marile tratate exegetice și teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu numai, a fost scrisă cea mai importantă lucrare de exegeză a lui Augustin, Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la interpretarea alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (cf. p. 000); renunță la ea pînă și în ceea ce privește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
douăsprezecea și adăugînd altele trei, fără să aducă textului deja divulgat modificări prea mari. A adăugat textului și scrisoarea pe care i-o trimisese lui Aureliu, unde îi povestea împrejurările în care fusese scrisă. Așa cum s-a întîmplat și cu Explicarea Facerii, prelungirea perioadei de compunere a Treimii și faptul că Augustin nu a revizuit la sfîrșit întreaga scriere au dăunat întru cîtva structurii, care apare discontinuă și dezordonată; totodată, tocmai din cauza duratei prelungite a redactării, multe dintre doctrinele expuse aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cel al tratatului Cetatea lui Dumnezeu, a cărui scriere a început în 412, pentru că ating multe dintre temele prezente acolo, însă într-o formă diferită. O dată rostite, aceste predici au fost păstrate și reunite în funcție de subiecte, astfel încît să formeze Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre Epistola întîi a Sfîntului Ioan (In epistolam I Iohannis) și altele, minore, pe care le omitem din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sistematică și enciclopedică ce-i este atît de caracteristică, într-o operă impresionantă, Despre cetatea lui Dumnezeu (De civitate Dei). Aceasta era anunțată, în esență, la sfîrșitul operei exegetice pe care Augustin o ducea la bun sfîrșit în 412, adică Explicarea Facerii în litera ei. Cetatea lui Dumnezeu poate fi prezentată chiar cu cuvintele lui Augustin, care o descrie în Retractări: „Primele cinci cărți resping părerile acelora care pretind că, pentru ca oamenii să prospere, e nevoie de cultul mai multor zei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trec creștinii sînt interpretate ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgînă, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e una istorică: decăderea are loc din voința lui Dumnezeu, așa cum atestă cuvintele și exemplele din Vechiul și din Noul Testament, pe care scriitorul le examinează în primele două cărți. O dată stabilit acest lucru, Salvian trece, în cartea a treia, la explicarea faptelor. Numele de creștin, în sine, afirmă el, nu garantează prosperitatea, mai ales dacă nu e asociat cu faptele bune; însă creștinătatea din vremea sa nu e altceva decît un „cuib de vicii”. Scriitorul se întreabă, la sfîrșitul cărții a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Gallia secolului al V-lea, care a fost condamnat la sinodul de la Orange în 529, după cum am spus. Recent, lui Cezar i-a fost atribuită o operă care figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu i-a aparținut - Explicarea Apocalipsei (Expositio in Apocalypsim), formată dintr-un ansamblu de omilii. Acestea sînt menite mai ales să atenueze accentele eshatologice ale textului sacru și să elimine din el polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles nu mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alte opere similare tocmai prin această caracteristică. De aici importanța deosebită a omiliilor lui Cezar și pe plan lingvistic. Subiectele sînt cele întîlnite de obicei în omiletica populară, adică au un caracter moral sau didactic (după cum am arătat mai sus, explicarea semnificației Scripturii, a sărbătorilor și a altor ocazii liturgice); Cezar nu se teme să insereze în opera sa pagini întregi din predicatorii precedenți, mai cu seamă din Augustin, sfîntul Părinte care în secolul al V-lea fusese atît de frecvent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
datează din perioada cînd trăia la Ravenna. E vorba de poezii de tot felul și de versuri ocazionale. De asemenea, putem aminti subiecte cu caracter religios (precum sărbătorirea martirului și episcopului Saturnin din Toulouse sau a lui Germanus din Paris; explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștilui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); poeme închinate unor episcopi din regatul francilor (cartea a cincea), dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o metodă diferită de cea utilizată în lumea antică, această operă e prețioasă și în zilele noastre pentru marea masă de informații gramaticale și lexicale pe care ni le-a transmis. în afară de etimologie și de limbă, Isidor se consacră și explicării celor șapte arte liberale, devenind în această privință, împreună cu Boetius și Cassiodor, una dintre principalele surse de cunoștințe din Evul Mediu; erudiția sa e însă mult mai vastă și depășește respectivele domenii, atingînd sfere precum medicina, dreptul, cronologia sau științele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
măsură. Scoliile privitoare la întruparea Unului-născut există doar fragmentar în grecește, însă avem vechea traducere în latină a lui Marius Mercator, o versiune armeană și una siriacă. E vorba de o serie de chestiuni cristologice a căror examinare începe cu explicarea numelor Cristos, Emanuel și Isus, după care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți pentru a vorbi despre umanitatea Logosului divin. Autorul insistă asupra uniunii (henôsis) Logosului cu natura umană, superioară oricărei posibilități omenești de a concepe unirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
credință ad Augustas: ACO I, 1, 5, pp. 26-61. Apologia împăratului: ACO I, 1, 3, pp. 75-90. Apologia contra episcopilor orientali: ACO I, 1, 7, pp. 33-65. Apologia contra lui Teodoret (= Epistola către Evoptsios): ACO I, 1, 6, pp. 110-146. Explicarea celor douăsprezece capitole: ACO I, 1, 5, pp. 15-25. Contra lui Diodor și Teodor: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, 492-537 (și cf. CPG III, pp. 5229). Studii: L. Abramowski, Der Streit um Diodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cerea anatemizarea lui Origen (cf. p. 000), și a obținut condamnarea origeniștilor prin cincisprezece anatematisme păstrate într-un manuscris de la Viena, act subscris apoi și de papa Vigilius (537-555). Această soluție, propusă de F. Diekamp, pare cea mai potrivită pentru explicarea problemelor ridicate de izvoare, dintre care unele vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici în documentele sinodale nu se găsește o mențiune în acest sens (doar canonul 11 arunca anatema în general asupra lui Origen și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
grad, cel al inițiatorilor, se compune din slujitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfînt, capabil să contemple anumite taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol, în care continuă explicarea riturilor ecleziastice, e consacrat riturilor funerare. Cele zece scrisori ce completează corpusul reiau în general temele din tratate, cum sînt raportul de identitate dintre cunoașterea și necunoașterea lui Dumnezeu (1), întunericul divin (5), ierarhia Bisericii (8), simbolurile din Scripturi (9
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la întreaga operă exegetică a lui Hesychius dedicată profeților este interesant întrucît ne informează în privința modului cum lucra autorul: împărțire în stihuri (Sticheròn) a celor doisprezece profeți, a lui Isaia și a lui Daniel, care are pe margini (en parenthesesi) explicarea celor mai dificile pasaje. Titlul pare oarecum neobișnuit (ca, de altfel, și metoda exegetică, pe care a explicat-o S. Leanza) și vrea să spună că textul biblic era divizat în unități mici (stichoi) chiar de către Hesychius, altfel decît este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a asigura o bună densitate și intensitate a lecției; sexul participanților - la aceste clase noi recomandăm formarea echipelor mixte, dacă sarcinile jocului nu sunt prea complexe; alegerea sau numirea căpitanilor de echipă, ca formă de motivare a elevilor. 5. Explicarea și demonstrarea jocului Este foarte important ca explicația jocului să se facă scurt și succint, folosind o terminologie (vocabular) adecvată vârstei elevilor. Explicația verbală trebuie sa fie foarte clară și să puncteze elementele esențiale și regulamentul de desfășurare al jocului
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
o manieră extrem de imprecisă: 1) „Și acum voi știți ce‑l oprește, ca să nu se arate decât la vremea lui”; 2) „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează; până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte”. Pentru explicarea dubletului: ® 6∀ϑΞΠΤ</ ϑ∈ 6∀ϑΞΠ≅< au fost propuse două tipuri de interpretare. Primul se încadrează în registrul critico‑istoric. Din perspectiva acestei interpretări termenii ar face referire la anumite personaje sau realități contemporane lui Pseudo‑Pavel. Participiul neutru („ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Trifon) este întemeiată pe un amplu citat din Cartea lui Daniel 7,9‑28, în care figurează următoarele motive: Cel Vechi de zile; judecarea și condamnarea celor patru fiare închipuind tot atâtea imperii; coborârea din cer a Fiului Omului; explicarea vedeniei celor patru fiare; învestirea cu putere a „poporului Celui Preaînalt” (DT, 31). În opinia lui Iustin, nu există nici o îndoială, parusia triumfală a Domnului este foarte aproape: „Timpurile s‑au împlinit și cel ce urma să grăiască defăimarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
slavă celui Preaputernic, din tot sufletul. L‑am crescut cu trudă. La vremea cuvenită, i‑am căutat o soție și am făcut un ospăț. Dar când fiul meu a intrat în odaia de nuntă, a căzut mort” (9,43-10,1). Explicarea vedeniei întrerupe interpretarea lui Irineu: „Această femeie pe care ai văzut‑o”, spune arhanghelul Uriel, „este Sionul pe care îl vezi acum ca pe o cetatea întărită; faptul că ea ți‑a spus că a fost stearpă vreme de treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și 7 din cartea Daniel. Considerăm semnificativ faptul că Hipolit se mulțumește doar să citeze profețiile de la Isaia și Iezechiel, asupra cărora nu se oprește prea mult, acestea având drept scop introducerea cititorului în „sfânta sfintelor” a tratatului, și anume explicarea detaliată a capitolelor din Daniel și Apocalipsă. Într‑adevăr, autorul își va concentra toată atenția asupra celor două capitole, îndreptățit, desigur, de extraordinara lor bogăție, atât la nivel strict teologic, cât și la nivelul teologiei politice. Să vedem mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]