3,283 matches
-
sensul de calitate fundamentală ce caracterizează limba artistică la modul general. Analizând această situație de-alungul istoriei stilistice, pornind de la retorică, practicată în perioada Renașterii, și până la stilistica structuralistă, dar aflată în penumbra unor denumiri variate și studiată din perspective diferite, expresivitatea literar-artistică nu poate fi izolată de factorii ce condiționează și defines funcția ei în comunicarea artistică. Acești factori sunt de natură estetică, lingvistică și psihologică. Potrivit factorului lingvistic, expresivitatea poetică își găsește originile și fundamentarea în calitatea și virtualitățile limbii
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]
-
aflată în penumbra unor denumiri variate și studiată din perspective diferite, expresivitatea literar-artistică nu poate fi izolată de factorii ce condiționează și defines funcția ei în comunicarea artistică. Acești factori sunt de natură estetică, lingvistică și psihologică. Potrivit factorului lingvistic, expresivitatea poetică își găsește originile și fundamentarea în calitatea și virtualitățile limbii actualizate în travaliu comunicării artistice. Glisarea de la starea potențială la actul realizat prin limbajul artistic se exprimă sub forma unui raport între general și individual, între uz și inovație
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]
-
și concretizarea acestui raport solidar de dublă dependență într-o structură artistică. Acest fenomen ne amintește de combinațiile chimice dintr-un laborator, când dintr-o combinație de două substanțe ia naștere una nouă cu caracteristici diferite, dar având elemente comune. Expresivitatea este prin latura ei ce ține de semnificat ca produs elaborat al subiectivității artistului, funcția ei evidențiindu-se prin adecvarea uneltelor lingvistice la substanța semantică a comunicării. Structura verbală a operei literare este o construcție semantică în care este implicată
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]
-
mod curent, și cu atît mai mult în limba artistică semnul lingvistic nu este numai „ceva pentru ceva” ci „ceva pentru unele”. (aliquid pro aliquot, ci aliquid propter aliquod). Cum spuneam și în titlu, limba operei literare este artă, adică expresivitate, și prin substanța ei sonoră, prin ritm, prin felul particular de organizare internă a elementelor ce alcătuiesc țesătura ei sintactică. Prin toate aceste mijloace, topite în creuzetul fluxului verbal de o natură specifică, ea acționează asupra sensibilității umane, o tulbură
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]
-
surprinse într-o ordine nouă, în raporturi inedited, ca rezultat al unei viziuni artistice proprii, creatoare. Aceasta face ca limbajul expresiv, mobilier simplu sau împodobire de sine (ornatus facilis sau ornatus difficilis), să funcționeze ca limbaj propriu al artei literare. Expresivitatea poetică, în ansamblul ei, este o categorie stilistică ce ține de structura din construcția artistică a operei literare, ce se manifestă în context și prezentă sub forma unor dominante stilistice care pun în evidență prin subtext sensurile acoperite, adânci ale
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]
-
Lumii... Acolo sunt aceiași nori, Stepe în lărgimi; Și munți, și râuri lângă flori, Stânci pe înălțimi. Pricepeam al artei secret Poeme născând. Și peste umăr șevalet Din aripi dansând... La răscruce, din căutări Renășteam ca-n schit Și în expresivitate Mă scăldam uimit... ---------------------------------- * Oleg Goncearenko este unul dintre cei mai premiați și apreciați poeți din literatura contemporană ucraineană. La ultimul congres internațional al eminescologilor a prezentat tălmăcirea sa în ucraineană a poemului „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” de
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
lumi mici și bune, o lume cu farmec, cu savoare, având măcinișuri cotidiene și continuând să trăiască astfel cu și din ele. Patru mari caricaturiști de seamă (Costantin Ciosu, Costel Pătrășcan, Eduart Mattes și Andy Ceaușu) dau și mai multă expresivitate și strălucire recentei cărți semnate de un mare scriitor! Da, îmi permit să spun astfel, acum, la a 15-a carte a lui Dorel Schor - o carte cu rezonanță majoră în literatura umoristică a timpului nostru. Lumea descrisă de Dorel
„CHEMAŢI DOCTORUL” DE DOREL SCHOOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367421_a_368750]
-
nivelul topicii - cuvintele fiind „mobilizate”, făcute să se „miște” de pe locul obișnuit), poetul aduce în prim-planul atenției piese de vocabular care sunt ținute, de vorbirea curentă, în situații și poziții bine stabilite și devenite, de aceea, șterse, incolore, de expresivitate modestă. Urmarea este o lirică adresată, cu prioritate, intelectului. Poetul, profund meditativ, nu este cufundat în sine, ci își calculează bine, cu luciditate, expresia - de unde rezultă o poezie (a cărei calitate cu totul elegiacă este discutabilă) limpede și iradiantă, eufonică
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
și membru al Academiei Româno - Americane, afirmă: “Recent însă am descoperit că realizările poetice ale Adinei Sas-Simoniaknu sunt câtuși de puțin simple încercări comune. Ele epatează nu atât prin originalitate și spontaneitate, cât prin grația feminitații, prin noblețea juvenilă, savoarea expresivității artistice și suplețea registrului amețitoarelor iubiri așezate discret “sub microscopul punctelor de vedere” al ființei îndragite. De aici sinceritatea mesajului... Avem, deci, de a face cu o poezie matură și cu o autoare pe deplin împlinită. Momentul culminant al trăirilor
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
pline de măreție, altele din contră. Împăratul Caracalla (Por-trait of the Emperor Caracalla) ne impresionează prin îndârjire, chipul încruntat, chiar posomorât și dârz. Se vede clar că arta grecească a influențat arta Romei antice și mai târziu arta Renașterii, prin expresivitate. Ne amintim de termele din vremea lui (sec. III e.n.), numite chiar termele lui Caracalla, clădiri cu băi publice, săli de sport, biblioteci, locuri de plimbare, realizate din nevoia determinată de creșterea populației. Ter-mele puteau adăposti trei mii de oameni
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Statuia exprimă tristețea unei frumoase copile și ne-voia ei de a avea în preajmă un animal iubitor. Masa amorurilor (The Demidoff Table) executată de italianul Lorenzo Bartolini, în anul 1845, este superbă în amănuntele ei sculpturale și chiar în expresivitate. Albul sclipitor al marmurei ne încântă privirile. Pe fundalul unei frumoase tapiserii, lucrată în cele mai variate și vii culori, următoarea sculptură reprezintă o femeie întinsă pe o canapea, frumoasă, grațioasă, cu o mână sub cap, iar cealaltă dispusă grațios
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Iată și Lecția de anatomie a doctorului Tulp (Anatomy Lesson of Dr. Nicolaes Tulp), pictura din 1632, care i-a adus celebritatea. Se spune că în acest tablou pictorul regizează disecția unui cadavru, pune în scenă actul respectiv... Așa este! Expresivitatea chipurilor, forța lor interioară străbate trupurile și ajunge până la noi, cei ce privim „de departe“, așa cum îi plăcea lui Rembrandt să recomande celor ce-i priveau tablourile. Mi-a plăcut mult tabloul lui Marie-Denise Villers Fată pictând (Young Woman Drawing
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
mai departe... Jacopo Tintoretto (Robusti) (secolul XVI) este regele pictorilor puternici, poate chiar violenți, prin tușele remarcabile și ne convingem privindu-i lucrarea Miracolul pâinilor și al peștilor (The Miracle of the Loaves and Fishes). Tabloul este de o mare expresivitate, culorile incandescente. De fapt, fiecare pictor a folosit culorile, luminile, umbrele, tușele, spre a-și exprima iubirea, a-și face visul nemuritor, într-un mod mai calm sau mai tulburător, mai melancolic sau mai grav, după temperamentul fiecăruia. Gândesc: în
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
pe pânză. Se spune că pictorul nu urmărea să neliniștească, ci voia să farmece cu lumea creată de el, o lume plină de armonie. Pe chipul Margueritei este o pace a spiritului, spun unii; eu consider a fi lipsită de expresivitate. Este umila mea părere, părerea unei simple privitoare. Pablo Ruiz Picasso (1881-1973), cel ce s-a jucat cu formele, practicând asprimea lor și în jocul său ajungând până la cubism, este prezent cu multe lucrări, printre care: Portretul Gertrudei Stein (Gertrude
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
sa nu este cu nimic inferioară, întrucât preferă scenariul clasic, însă într-o rescriere modernă. Formularea frazelor este nuanțată și riguroasă, iar stilul este controlat, elegant, concis, sobru, fără efuziuni retorice și clișee leneșe, caracterizându-se prin coerență, claritate și expresivitate. Analizele sale sunt atente, migăloase, de o logică impecabilă. Lectura ne descoperă o autoare cu un spirit liber, deschis, colocvial, echilibrat, cu o atitudine relaxată, dezbărată de orice inhibiție. Poezia sa se remarcă prin capacitatea de a nu anihila intimitatea
POEZIA ÎN RUTINA NELIMITĂRII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364674_a_366003]
-
așa încredere ai avut în mine?" tu te-ai răsucit și te-ai uitat ironic la mine ridicând cealaltă sprânceană ușor și n-ai spus nimic; însă, oare n-ai spus deja tot prin aceste gesturi? Mă și gândeam câtă expresivitate poți avea și cum ai devenit profesorul meu neoficial la așa ceva.. în ciuda frigului pe care noi nu-l simțeam, a fulgilor și a ghetei lacului mie nu știu cum mi-a căzut o picătură, tu ai urmărit-o si-ai zâmbit distins
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
să-i primim brațele de îmbrățișat, să ne oglindim trăirile noastre profunde în oglinda privirii ei; e o artistă ce întâmpină tainele noastre și le contopește în tainele vocii sale. După cum marea în port întâlnește limanul, iar în larg are expresivitatea imensității, în ființa Doinei Spătaru e frumusețea, iar în glasul ei e visul. Visul din cântecele Doinei Spătaru nu este în nici un caz o toropeală, ci un ocean de gânduri, de iubiri, de decepții, de bucurii, de întristări... Răzbat din
DOINA SPĂTARU. FRUMOASA VERIŞOARĂ , CREIONĂRI AFECTIVE CU PREZENTATORUL OCTAVIAN URSULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349517_a_350846]
-
găsim “o lume fantastică, o lume marcată de romantism și mister”, lume circumscrisă unor lucrări cu titluri ca „Vise înghețate”, „Adiere de aur”, „Adagio”, „Dans celestial”, „Incertitudine”, „Castele de nisip” sau „Șoapte și valuri”. “Să tăcem împreună în fața frumuseții, a expresivității portretelor, a spectacolului cu desfășurări de plete” O selecție de lucrări în care Valentin Ciucă ne atrage atenția asupra “transparentelor voaluri” care învăluie corpurile feminine, voaluri care ne duc cu gândul la “Primăvara” lui Boticelli (una dintre capodoperele artei italiene
“DÉJÀ VU”, ELEGANŢĂ ŞI PURITATE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349569_a_350898]
-
ne duc cu gândul la “Primăvara” lui Boticelli (una dintre capodoperele artei italiene din Quatrocentto) trezindu-ne “sentimentul de déja vu”. O expoziție la care, așa cum a subliniat criticul de artă ieșen, “ar trebui să tăcem împreună în fața frumuseții”, “a expresivității portretelor” (care-i stârnesc, pe alocuri, “vaga senzație de autoportret”), “a spectacolului cu desfășurări de plete” (“curgeri, despletiri, părul fluviu”). “Cine își asumă bucuria achiziționării unor astfel de tablouri se angajează la un permanent exercițiu de admirație” O desfășurare vizuală
“DÉJÀ VU”, ELEGANŢĂ ŞI PURITATE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349569_a_350898]
-
la Editura Destine, sub titlul Poeme fără chitară și mâna ocrotitoare a poetului George Filip. Ana Maria scrie poezia anilor ei, o poezie de impresie, de stare și emoție care de multe ori îi depășește, spre uimirea colegilor de cenaclu, expresivitatea firească vârstei. Versul Anei Maria, citit în întregul acestui volum, creionează clar lumea fetiței, plină de întrebări, de avânturi, dar și de schimbarea deloc ușoară prin care copilăria își închide porțile și începe adolescența cu neliniștile și zbaterile specifice. “învață
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
ale unui tipar teatral emblematic pentru spațiul cultural autohton, dar și plurivalent, în egală măsură, sub raportul varietății lui discursive și a tehnicilor artistice întrebuințate. Discutăm, desigur, aici despre un ansamblu unitar sprijinit în genere pe naturalețe și spontaneitate, pe expresivitatea chipului și gestica adecvată rolului, pe vervă molipsitoare și elasticitatea construcției scenice, pe umorul jucat cu nerv și emoția descătușată a lacrimei, pe complexa, până la urmă, broderie a parcursului existențial al personajului abordat. Căci TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ a conceput cu fiecare
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
harul extraordinar și sensibilitatea aceea atât de specială, filtrată prin noblețea sufletească. Să simți vibrația aerului care dă contur și adevăr imaginii fugare, în permanentă metamorfoză, să poți opri clipa din mersul ei ireversibil, înlănțuind-o în întreaga, deplina ei expresivitate, ei bine, acestea însumează, fie și destul de stângaci prins în cuvinte, „rotundul” artistic al prietenului meu. Un om cu chip luminos, frumos la suflet, blajin și delicat, care abia acum, spre anii senectuții, mai „scapă” câte o amintire, la ceas
PAŞI DE ISTORIE INSTANT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348972_a_350301]
-
făcut somn, mă duc să mă culc, noroc că nu trebuie să mă spăl pe < >, că azi nu am umblat desculț”).Remarcăm și deosebitul har narativ (trecând de la neliniști"la Hieronymus Bosch, apocaliptice - la aproape diafanul serafic), profund mistic, și expresivitatea pătimașă (și, totuși, adâncit sapiențială, prin Revelație!) a Blestemului Dorei Alina Romanescu/România: „Dumnezeu îi îngăduise să plutească, să se rupă definitiv de cele pământești. Se simțea din ce în ce mai ușoară - și, când a ajuns pe tărâmul Tinereții fără Bătrânețe și al
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
cu istoria“. Până și critica sa a „timpurilor noi“ pornește de la cultura populară, etalon de comparație și model de interpretare a transformărilor moderne. Numeroasele eseuri - cenzurate în timpul comunismului și publicate abia în ultimii ani, de o largă erudiție, cuprindere și expresivitate - îl recomandă pe Ernest Bernea ca pe unul din cei mai importanți sociologi și critici români ai modernității. Iar dacă azi știm mai multe despre chipul, poate uitat, al vechiului sat românesc, și acestui om, atât de încercat, i-o
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
pictură, trăirea inimii, dorința de a iubi mult, libertatea de a fi ea prin dorințele sale, prin gândul suprem: ,, vântul violet închis de timpuriu în murmur țesut peste gândul meu incert. ,, Iată alte imagini poetice necăutate, dar de reținut, prin expresivitate și noutate: aerul cu transparențe vibrând; prin iubire zburător; darul lacrimei din cer; suspinul prelung al durerii; mângâieri de cuvinte și multe altele. Constanța Abălașei-Donosă, nu caută, insistăm pe această idee, nici formele prozodice pe care le ignoră pur și
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]