2,545 matches
-
tem să nu-și dea singură seama că eu n-aș putea fi decât un Huck de mâna a doua. Ea continua să-mi surâdă. „Ce mă fascinează pe mine de fapt, în ultimul timp, sunt extratereștrii”, am reluat eu. „Extratereștrii?” „Întocmai. Istorisirile astea despre extratereștri trebuie luate în serios. Știai că în Kentucky o familie de fermieri a fost chinuită de omuleții verzi o noapte întreagă? Oamenii au tras chiar asupra lor și l-au nimerit pe unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
singură seama că eu n-aș putea fi decât un Huck de mâna a doua. Ea continua să-mi surâdă. „Ce mă fascinează pe mine de fapt, în ultimul timp, sunt extratereștrii”, am reluat eu. „Extratereștrii?” „Întocmai. Istorisirile astea despre extratereștri trebuie luate în serios. Știai că în Kentucky o familie de fermieri a fost chinuită de omuleții verzi o noapte întreagă? Oamenii au tras chiar asupra lor și l-au nimerit pe unul din ei. Și când a venit poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
făcut unii altora semn cu mâna. Sau știi filmul acela de Spielberg, Întâlnire de gradul trei? Deci vezi câte din întâmplările astea se petrec în America. America e o țară așa de întinsă și puțin populată, că au loc și extratereștrii. Mă rog, așa spune tata, când glumește pe seama mea.” „Crezi în extratereștri?” „Clar. Și tu?” „Eu nu cred.” Pentru câteva minute, s-a așternut tăcerea. „Alin?” „Da, Ariana.” „Mergem să ne plimbăm?” Fir-ar să fie. Să mă plimb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Întâlnire de gradul trei? Deci vezi câte din întâmplările astea se petrec în America. America e o țară așa de întinsă și puțin populată, că au loc și extratereștrii. Mă rog, așa spune tata, când glumește pe seama mea.” „Crezi în extratereștri?” „Clar. Și tu?” „Eu nu cred.” Pentru câteva minute, s-a așternut tăcerea. „Alin?” „Da, Ariana.” „Mergem să ne plimbăm?” Fir-ar să fie. Să mă plimb cu Ariana, cât de mult îmi dorisem asta, dar cum să mă scol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fotbal de masă; Vanessa discută cu Stewart, iar Barney o ține protector de după umeri; ceilalți sunt adunați în jurul unui computer, unde joacă, din câte mi-am dat seama în timp ce treceam în grabă, o chestie în care o călugăriță asasină omoară extratereștri aruncând în ei cu mingi de foc. Barney mă zărește imediat ce intru. —Rebecca, unde ai dispărut așa? — Am plecat să văd ce face Finn, îi răspund cu răceală. Vanessa face o față plină de îngrijorare. —Barney, zice, poate ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încremenită locului ca un stâlp de sare (adică imobilă și plină de amărăciune) e o priveliște mult prea dureroasă. Aproape că simt cum mi se face milă de ea. Când pășesc în cameră, am impresia că am fost invadată de extratereștri veniți de pe o planetă unde femeile sunt surprinzător de înalte. Dau peste o tipă care arată ca și cum părinții au înfometat-o și au torturat-o sistematic în copilărie, pentru că mi se pare nefiresc de înaltă și foarte slabă. Îmi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ocupasem și trebuia să fie clar pentru oricine că patul era luat. Până și un țânc de cinci ani ar fi fost în stare să interpreteze gestul și, mai mult ca sigur, ar fi dovedit mai mult bun-simț decât Domnișoara Extraterestră de pe Planeta Sparanghelului. Acum, pe patul de lângă fereastra cu vedere spre grădină zac mormanele ei de haine, iar valiza mea e trântită pe podea lângă celălalt pat, de pe care pot vedea minunatul peisaj al ușii deschise de la toaletă. —Salut! mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
primordiile fizicii și ale chimiei iluministe? Mască de protecție din piele pentru experiențele de calcinare. Nu, zău? Cu adevărat domnul acela cu niște lumânări sub un clopot Își punea masca aia ca de șoarece de canal, podoaba aia de invadator extraterestru, ca să nu-și irite ochii? Oh, how delicate, doctor Lavoisier. Dacă voiai să studiezi teoria cinetică a gazelor, de ce să reconstruiești atât de meticulos mica eolipilă, un cioculeț pe o sferă care, Încălzită, se Învârte vomitând aburi, când prima eolipilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe când lucram deja la teză, către finele lui ’72. 8 Venit din lumină și de la zei, iată-mă În exil, despărțit de ei. (Fragment din Turfa’n M 7) Barul Pilade era În timpul acela un porto franco, taverna galactică unde extratereștrii din constelația Ophiulcus, ce asediau Pământul, se Întâlneau fără fricțiuni cu oamenii Imperiului, care patrulau În centuriile lui van Allen. Era un vechi bar ce dădea spre Naviglio, cu tejgheaua de zinc, cu biliard, cu tramvaiștii și meseriașii din zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acum păreau copiate după Lichtenstein și fuseseră cumpărate În bloc de anticari. Dar alături, asaltate de cei mai tineri, se aliniau alte mașinării, cu ecranul fluorescent, pe care planau În escadre păsări de pradă pline de ținte, kamikaze din Spațiul Extraterestru, sau o broască sărea de colo-colo, emițând niște orăcăieli În japoneză. Barul Pilade era acum o fulgerare de lumini sinistre și poate că prin fața ecranului de marcă „Galactica”, trecuseră și curierii din Brigăzile Roșii cu misiuni de Înrolare. Dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei spun că pedeapsa pentru nepăsarea lor față de electorat, va fi neacordarea votului la următoarele alegeri. Electoratul, oamenii sunt ținuți în genunchi, în supunere necondiționată de unele religii și convinși că toate relele și suferințele lor, vin de la un personaj extraterestru, atotputernic, numit Dumnezeu, care-i vede și-i pedepsește. Oamenilor li se introduce în subconștient frica de Dumnezeu și de chinurile veșnice. Aceasta le paralizează gândirea, voința și acțiunea. În această stare, oamenii sunt manipulați ușor. Cei șmecheri îi manipulează
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
curtea părinților lui, o casă modestă, cu acareturi din chirpici și gard pe jumătate din scînduri, pe jumătate din nuiele, dar mai mult lipsă, se adunase tot satul, o mulțime de oameni simpli se holba la voi ca la niște extratereștri cum străjuiați sicriul pe traseul spre cimitir Îmbrăcați În uniforme școlare, ajutînd atunci cînd drumul neasfaltat, o uliță desfundată, punea probleme rudelor care Îl cărau. Era o zi senină și caldă de miez de toamnă, În cimitir, puteai să vezi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de umbra Judecății de Apoi, nu americanii. E ceva, însă, în acești oameni practici, puternici, siguri pe ei, care-i face, brusc, slabi, obligîndu-i să caute un preot sau un psihiatru. Nicăieri, psihozele nu se instalează mai ușor. Rachetele rușilor, extratereștrii, orice poate arunca America în demență colectivă. Să fie de vină faptul că, sufletește, America este mult depășită de progresul ei tehnic? Europa are avantajul că se poate blaza mai ușor... Au început să se formeze băltoace. Dar nu noroioase
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
te ții departe. Oricum, sindromul de confuzie a identității poate dezvălui multe despre memorie. Adică ce vrei să spui? Întotdeauna el adorase expresia asta a ei. În Capgras, persoana crede că cei dragi au fost înlocuiți cu roboți, dubluri sau extratereștri. Chipul celui drag trezește amintiri, dar nu și emoții. Lipsa validării emoționale e mai puternică decât organizarea rațională a memoriei. Sau hai să zicem altfel: rațiunea inventează explicații sofisticat de iraționale ca să explice un deficit al emoției. Logica depinde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
astfel de chestiuni, în toate felurile în afara statului de plată. Îi povesti ce senzație de abisal avea când vedea cum recunoașterea se divide în bucăți distincte mai exigente. Cealaltă femeie râdea; asta e speriată. Expresiile ei faciale sunt greșite. Dubluri, extratereștri, împărțind realitatea în o mie de părți, păstrând disctincții prea subtile pentru ca normalitatea să le poată vedea. —Îți spun eu, Femeie. Oricât de des aș vedea așa ceva, tot mă îngheață. — Credeam că n-ai mai văzut niciodată așa ceva. Nu Capgras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai sinceri, mai ascunși, mai taciturni, mai defensivi și mai gregari decât media curbei statistice a populației. Sau erau chiar acea medie: partea groasă, mijlocie a graficului, care era redusă la zero pe ambele coaste. Deveniseră pentru el o specie extraterestră, deși făcea parte dintre ei, prin naștere și mentalitate. Își mângâie începutul de chelie și clătină din cap. Puțin mai energic, ea îl întrebă: —Cu ce te servesc, puiule? El privi în jur, derutat. Ea lăsă să-i scape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pline localurile din Long Island, glume pe care Weber încetase de mult să le mai audă în propriul lui ținut. Ea se aplecă spre grupul de bărbați și începură să discute cu toții, cu voce scăzută. Despre el, cu siguranță. Specia extraterestră. Ea se întoarse la el, fluturând victorioasă cafetierele. —Ai văzut pozele cu ea de la Pioneer Pizza. Tipul ăla de colo... Indică direcția cu bolul de cafea fără cofeină. N-am să-i spun „domn“ - are o fată care te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mărturisirii lui Mark, căci ceva se rupsese în ea. L-ai iubit pe fratele meu, nu-i așa? Bineînțeles că da. Chiar l-ai iubit, vreau să zic. Stătuse acolo, regândind tot, măsurându-l pe Daniel de parcă ar fi fost extraterestru. N-avea idee ce-o să spună dacă Mark Schluter ridica receptorul. Nu mai conta ce spunea, cu condiția să spună ceva. La celălalt capăt al firului, o voce strigă: „Da!“, iar Daniel spuse: —Mark? Sunt Danny. Vocea îi oscila între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fără odraslele lor, o vor face pentru a vorbi despre altele, dar mai devreme sau mai târziu conversația revine la copii. Cum se transformă ei de la o zi la alta, cum trec prin câteva zile de umbră în care, ca extratereștrii din Al cincilea element, sunt ba una, ba alta, ba copii-copii, ba adolescenți, pentru ca apoi să se trezească într-o bună dimineață complet schimbați, de parcă ți ar fi răpit cineva peste noapte pruncul știut și ți-ar fi pus un
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
din casă decât ca să plece la serviciu, iar duminicile dormea până seara, un cizmar alcoolic, însurat recent cu o moldoveancă vorbăreață, pricină pentru care mereu se trezea cu ea zdrobită de pumni, o poetă care vorbea, la modul serios, cu extratereștrii, niște colegi miloși de serviciu cu două fetițe gemene, de vreo 8 luni... Azi, puține femei cu scaun la cap ar face un copil în asemenea stare de nesiguranță. Cu toate astea, întreaga noastră concentrare era pe copil. Pe de-
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Țării lui Verde Împărat înainte de venirea zmeilor. Nu vă uitați în primul rând la pantofii ei. Ana e o copilă cu ochi scânteietori, cu părul împletit în două cozi care pleacă, amândouă, din vârful capului, dar nu seamănă cu antenele extratereștrilor ci mai degrabă cu coarnele unui melc. Sunt însă destul de lungi și grele, motiv pentru care s-au îndoit în jos, ca două paranteze. Poartă de obicei o rochie albă și pantofii ei albaștri, fermecați, care nu se tocesc niciodată
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zise: — Salut, Rima, apoi se uită în jur și spuse: Salut. Lanark se duse la masă și se uită la desene. — Ce reprezintă asta? — O floare tîrîtoare, o macara ridicînd un păianjen peste un zid și invadarea spațiului de diverși extratereștri. Vrei să stăm să ne uităm la televizor împreună? — Da. Alexander împinse pisica din fotoliu și Lanark se așeză. Băiatul se sprijini de el și urmăriră un film la fel ca acela pe care-l văzuse în motocasa lui Macfee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în inteligența lor colectivă. Ascultând mereu înregistrarea, el își modifica ușor ritmul gândurilor, printr-o răsucire a cadranului encefalostatului. Trebuia să fie foarte prudent. Chiar să fi vrut, tot n-ar fi putut să se pună la unison cu acești extratereștri. Pulsațiile astea ritmice ascundeau toate nuanțele posibile ale rațiunii și ale demenței. Trebuia să capteze doar undele care ar fi apărut ca "normale" în graficul unui psihiatru. Aparatul le proiecta pe o rază de lumină care, la rândul ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
auzea decât murmurul acela monoton și nu mai vedea decât lumina aceea difuză, învăluitoare. Grosvenor se gândi că metoda lui era, poate, destul de bună ca să-i permită, cu timpul, să exercite un anumit control asupra unuia sau chiar a câtorva extratereștri. Dar ceea ce-i lipsea era tocmai timpul. Fiece secundă îl aducea mai aproape de pieire. Acolo - de fapt, aici (o clipă, se zăpăcise) - una dintre cele mai mari și mai costisitoare nave construite vreodată de oameni înghițea distanțele cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar examina monstrul? - Da, recunoscu fizicianul. Morton se gândi câteva clipe, apoi rosti încet: - Va trebui să supun aprobării celorlalți propunerea dumitale. Am pornit într-o expediție de explorare. Avem tot ce ne trebuie pentru a transporta mii de specimene extraterestre. Ca savanți, totul ne interesează. Totul se cuvine cercetat. Totuși, dacă am rămâne încremeniți în spațiu câte o lună întreagă pentru fiecare dintre specimenele pe care vrem să le luăm la bord, călătoria noastră ar dura cinci sute de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]