1,866 matches
-
pe care nici jeluitoarea, nici martorii nu-l mai recunosc și chiar cer lămuriri cu privire la semnificația acestuia. Astfel, martorii au fost introduși în biserica mitropolitană, un preot îm umbrăcat cu sfinte le odăjdii „le-au dat mar tu ri lor făclii aprinse în mâini și le-au stins în apă“. Practicat în secolele an te rioa re, acum la sfârșit de veac un astfel de ritual își pierduse importanța. El a rămas pre zent doar în amintirea clericilor care cu noșteau
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
chipuri printre săteni. Uneori o face firesc, sub semnul lui „eșiți, eșiți”, din colindul de mai sus; sau apare direct din cer, în seara lui Crăciun și se așază, neinvitat, la masa gospodarului, orînduită sărbătorește sub paretarul de icoane, cu făclii aprinse și așteptînd colindătorii. De fiecare dată, poartă costumul cu podoabe cosmice, așa cum i l-a confecționat imaginar mioara năzdrăvană. Și gospodarul, spuneam cu un anume prilej, are bucurie să petreacă la masa Domnului din ceruri, întinsă sub poala copacului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
oarecare) era investită cu harul prevestirii momentelor critice, care afectau grav întregul organism socio-cosmic. Nu era vorba de oracol-ghicire, ci de veste, fiind interesată s-o afle cu cutremurare colectivitatea întreagă: și brazii, și păltinașii, și păsărelele „mii”, și stelele „făclii”; nu în înțeles de decor și de pitoresc poetic, ci de ființă vie, unică și intens participantă. În viața de zi cu zi a satului tradițional, cum se reflectă în Baltagul, să spunem, oaia din anonimat era căutată pentru brînză
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cuprins, printre „ai săi”, dalbul de pribeag poartă cu sine semne menite recunoașterii. Moartea privită „de sus”, cu ochi sufletești, este o renaștere ce trece prin proba recunoaștere. Pe lîngă secvențele repetitive (scalda, masa, practicile de exorcizare, darurile, colacii, bradul, făclia) și obligatorii în cuprinsul celor trei secvențe (nașterea, nunta, moartea, ca rituri de trecere), altele au caracter accidental, local. Ele fixează un semn (-punct) pe parcurs, cum ar fi „slobozirea casei”, după naștere, „cernutul” la nuntă sau „stîlpii” din cadrul complexului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
conturul umbrei omenești"13. Aceeași origine are și modelarea, precizează el mai departe. Îndrăgostită de un tânăr care urma să plece în străinătate, fiica unui olar din Siciona "i-a trasat conturul umbrei pe care o lăsa pe perete o făclie; pe aceste contururi, tatăl a imprimat argila, reproducându-i chipul. Apoi l-a pus la uscat împreună cu alte obiecte de ceramică și l-a pus în cuptor"14. Astfel, pictată sau sculptată, Imaginea este fiica Nostalgiei. O affluent society, care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o plantă (sânziana)"35. În Enciclopedia sa onomastică, Christian Ionescu interpretează numelui Ileana, pe care o consideră formă populară foarte răspândită și specific românească, ca având originea într-un foarte vechi nume personal grecesc Heléne, apropiat de grecescul heláne "torță", "făclie" și héle, heíle "strălucirea, căldura soarelui". Numele ar aparține radicalului indo-european *swel- desemnare a soarelui ca izvor al luminii, căldurii și vieții - din aceeași familie este semnalat ca făcând parte lat. sol, devenit în rom. soare - autorul vede în originea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
comori găsește case mari, luminate "ca ziua", bogății fabuloase. Lumea subpământeană pe care o caută Lixandru și băieții grupați în jurul lui, descrisă "ca o lumină mare de tot și ca o peșteră de diamant... luminată de parcă ardeau o mie de făclii"458 fusese, cu două sute de ani mai devreme, centrul obsesiilor chinuitoare ale boierului Iorgu Calomfir, soțul Arghirei, care, tot căutând un leac pentru miopia Arghirei, ajunge să fie stăpânit de dorința de a cunoaște lumea blajinilor, imagine subterană a începutului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
260. 33 Mihai Vinereanu, op. cit., p. 268. 34 Victor Kernbach, op. cit., p. 260. 35 Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 177. 36 Christian Ionescu, op. cit., p. 120; pornind de la gr. heláne "torță", "făclie, numele protagonistei a fost interpretat ca "femeia-lumină" (Sabina Fânaru, op. cit., p. 222.). 37 Matei Călinescu, op. cit., p. 64; termenul semnificativ este folosit și în legătură cu numele principalelor personaje din Noaptea de Sânziene: Ioana, Ileana, Ștefan (op. cit., p. 107), iar etimologia solstițiului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un exemplu prin statura sa spirituală foarte înaltă. S-a născut la Milano, la 6 ianuarie 1855, anul morții lui Antonio Rosmini. Foarte inteligent și foarte cult, pentru mulți ani un căutător al lui Dumnezeu, scria despre sine: „Diogene fără făclie, eu caut viața cea nouă”. De educație familială laică și pozitivistă, sfâșiat în interior de probleme existențiale într-o oscilație continuă între dorința du-pă perfecțiune și conștiința limitelor sale, Rèbora a fost cu-fundat pentru mult timp în întunericul cel
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
lucru care mă consolează șs.m.ț, scrie el: de la ferestrele acestei case, la etajul IV, Strindberg a privit procesiunea organizată de muncitorii orașului”1. Cum se putea simți Eliade consolat de reacția spontană și compensatoare a muncitorilor demonstrând cu făclii sub fereastra lui Strindberg? Nu se gândea chiar la el însuși? Avatarul demersurilor pentru candidatura lui Eliade la Premiul Nobel cuprinde mai multe date. În 1977, s-ar fi aflat pe listele candidaților cu șanse înjumătățite, fără să știe de către
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cinstitorului de cele lumești, înălțându-l mult deasupra pământului, nu întotdeauna cu îmbrățișări părintești, apoi cum contemporanii noștri să nu închine ode unei licori bahice, cu rezonanțe spiritua le venite din moși-strămoși, cum să nu facă dintr-un nume o făclie de colindat prin trecutul vremurilor, de unde venim cu toții, din tată în fiu? Cum să nu se înflăcăreze în fața unui vin contemporan de la Cotnari, ai căror „părinți și răspărinț i” din s ecolul XVI, au fost sorbiți de însuși Măritul Ștefan
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Istorie din Cluj (1953-1958) și redactor la revista „Tribuna” (din 1958). În 1967 și 1968 conduce secția română a redacției din Cluj a Editurii pentru Literatură. A făcut parte din redacțiile periodicelor „România viitoare” (1944-1945), „Tribuna nouă” (1945-1946), „Adevărul Ardealului”, „Făclia” ș.a. În volumul de debut, Itinerar critic (1965), reunește articole și cronici publicate îndeosebi în „Tribuna”, în care analizează din perspectivă sociologizantă cărți contemporane de proză și reportaj sau tratează în conformitate cu ideologia epocii probleme ale raportului dintre conștiința artistică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
vieții în literatura veche românească”, VTRA, 1975, 7; Mihai Ungheanu, „Orizonturile vieții în literatura veche românească”, LCF, 1975, 33; V. Fanache, „Orizonturile vieții în literatura veche românească”, ST, 1975, 8; Constantin Hârlav, „Orizonturile vieții în literatura veche românească (1520- 1743)”, „Făclia” (Cluj), 1975, 8841; Nicolae Manolescu, Urmele omului, RL,1975, 39; Dan Cristea, Alecsandri, portret interior, LCF, 1977, 26; Mircea Popa, Doina Curticăpeanu, „Vasile Alecsandri-prozator (Profilul memorialistului)”, RITL, 1977, 4; George Țâra, „Alecsandri-prozator”, ECH, 1977, 11-12; Vlad, Lectura, 86-93; Zaciu, Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
tr. Pimen Constantinescu, Cluj-Napoca, 1995. Repere bibliografice: Valentin Tașcu, „Eu port această ființă”, F, 1973, 1; Al. Piru, Debuturi premiate, AFT, 1975, 10; Laurențiu Ulici, „Alarhos”, RL, 1975, 39; Poantă, Radiografii, I, 309-311, II, 112-114; Irina Petraș, „Scutier al iluziei”, „Făclia”, 1981, 10 618; Vasile Sav, „Spuse fratele nostru”, TR, 1984, 37; Tașcu, Poezia, 171-175; Ulici, Lit. rom., I, 282-283; Poantă, Dicț. poeți, 127-128; Dicț. scriit. rom., III, 262-263. Ct.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
satiric, ca în romanul Oameni nelocuibili (1996). Câteva piese de teatru și câteva culegeri de folclor din zona Munților Apuseni se adaugă la bibliografia acestui autor prolific. SCRIERI: Asfințit de vise, București, 1971; Stele în munți, București, 1976; Muntele cu făclii, Timișoara, 1979; Cântecul inimii, București, 1980; Cu fața spre iubire, București, 1981; Scrisori din Apuseni, București, 1982; Iubire doar pentru iubire, București, 1983; Ca floarea soarelui, iubirea, București, 1986; Orașul sub formă de inimă, București, 1986; Lumea dintre două inimi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
a-l pedepsi. De aceea ei erau cumpliți cu dușmanii lor; chiar femeile lor luau rolul de călăi pe lângă nenorociții prinși de războiu romani. Ele se văd pe tablourile columnii arzând pe aceștia la cap și la umere cu niște făclii. Înaintea zidului unei cetăți se văd înțepate mai multe capete de soldați romani și rămășițele corpului unuia sunt arătate ca aninate de roțile unui car. Tracii și Geții admiteau poligamia ca formă de conviețuire a sexelor. Menandru în niște versuri
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ultimul dintre mistere, în fața căruia toți suntem "egali", cum a spus-o Eminescu. Poetul a numit-o enigma, runa. Ea e lumea fără lumen: "Moarte, tu îmi pari o noapte neagră, naltă și întinsă, / Iar în mijloc de-ntuneric o făclie stă aprinsă" (Moarte, tu îmi pari...). Oricât de căzută, Dumnezeu încă nu și-a retras din lume ultima făclie, care dă speranța învierii. Cum poate să apară ordinea în haosmos, lumina în întuneric? Altfel spus, cum poate haosmosul să devină
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ea e lumea fără lumen: "Moarte, tu îmi pari o noapte neagră, naltă și întinsă, / Iar în mijloc de-ntuneric o făclie stă aprinsă" (Moarte, tu îmi pari...). Oricât de căzută, Dumnezeu încă nu și-a retras din lume ultima făclie, care dă speranța învierii. Cum poate să apară ordinea în haosmos, lumina în întuneric? Altfel spus, cum poate haosmosul să devină cosmos? Răspunsul e: prin curmarea crizei sacrificiale, care înseamnă întoarcerea cu fața spre Creator, iar nu spre diavol. Or
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1974, 2; Valeriu Cristea, Documentare și ficțiune, RL, 1973, 51; Vasile Netea, „Virtus Română Rediviva”, „Revista de istorie”, 1974, 7; Ion Oarcăsu, „Virtus Română Rediviva”, TR, 1975, 39; Gavril Scridon, Rădăcini adânci, TR, 1978, 5; Valentin Tașcu, „Virtus Română Rediviva”, „Făclia”, 1978, 9 757; Zaharia Sângeorzan, „Virtus Română Rediviva”, CRC, 1978, 27; Adrian Alexandru [Andrei Marga], Debut dramaturgic, „Napoca universitară”, 1979, 3-4; Ion Lungu, „Virtus Română Rediviva”. ST, 1982, 12; Titu Popescu, „Virtus Română Rediviva”, Ț, 1982, 12; Dan Milcu [Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
han mongol uzurpat. Și de ce-am fost mușcați cu dorințe chinuitoare, a căror împlinire nu ne stă în puteri? Nu dorea decât să-i aducă el focul înalt furat în prealabil cu riscul suprem, să-i devină el însuși făclia incendiară - traficantul susceptibil de inimaginabile suplicii al unei imortalități pentru uzul muritorilor de rând. Asta admițînd că ar fi crezut cu-adevărat în furt și în miraculoasa lui putere de regenerare, ceea ce nu era defel cazul. Ar fi dorit s-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cauză crea o deschidere binevenită în dominanta umorală a epocii lui. Dar, încercând să-i convingă pe alții doar de amorul artei, sfârșea câteodată prins pasional de jocul aparențelor. Focul se întindea, iar tirajul lui îl mâna și pe purtătorul făcliei înspre inima vorace a combustiei. Atunci abandona figura-i obișnuită de tip detașat și se aventura în posturi riscante, ca și cum, până la urmă, lucrul cel mai cool ar fi fost să nu-ți pese nici măcar de cât de cool ești. Ian
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un grăunte de umor datorită căruia, mereu, și cel care povestește, și cel care citește sunt readuși cu picioarele pe pământ. Alte amintiri și câteva însemnări de călătorie ale lui K. sunt incluse în volumele Jurnalul unei comitive (1937) și Făclii stinse (1938), în timp ce în manuscris au rămas notele referitoare la evenimentele ultimilor săi ani de viață. SCRIERI: Printre apostoli, București, 1929; Literatura împotriva educației?, București, 1929; Porunca a zecea, București, 1930; Flori din grădina copilăriei, București, 1933; În slujba unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
viață. SCRIERI: Printre apostoli, București, 1929; Literatura împotriva educației?, București, 1929; Porunca a zecea, București, 1930; Flori din grădina copilăriei, București, 1933; În slujba unei credințe, București, 1933; Jurnalul unei comitive, București, 1937; Drumuri pitorești din România Nouă, București, 1937; Făclii stinse, București, 1938; O viață, o lume, o epocă, București, 1979; Portrete, București, 1985. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 296-299, IV, 140-143, 256-258, 325-329, VIII, 183-185, XII, 297-299, 323-328; Constantin Kirițescu, Expunere de titluri și lucrări, București, 1930; Stelian Cucu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
a figurației prin autohtonizare explicită, discursul liric primește accent social și un tot mai lămurit sens politic. Făcându-se vocea străbunilor, cântărețul amintește: „am fost goi și flămânzi, am fost orbi și desculți”, trăind în „vetre sărace”. El prevede cum „făclii vor izbucni curând și pretutindeni” și constată de pe acum că „înspre zori, către zori, zarea e roșie”. În câteva texte din 1945 apare și viitoarea metaforă titulară „vioara roșie”. Posesorul ei se vrea făuritor de poezie vaticinară, militantă: „Cu tălpile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
participă la datina Drăgaicei sunt fete tinere Îmbrăcate de sărbătoare cu cununițe de flori de sânziene și cu grâu În mâini. Fetele care vor să se mărite se strâng În ajun de seară și fac cunune. Băieții fac ruguri, aprind făclii și le Învârt În sensul mișcării soarelui la apus, strigând: „du-te soare, vino lună/ Sânzienele Îmbină/ să le crească floare floare/ galbenă mirositoare/ fetele să o adune/ să le prindă În cunune/ să le pună la pălărie/ struțuri pentru
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]