1,426 matches
-
a anului 1551, în fața ordiei musulmane. Mai apoi, în primăvara anului 1552, adică în luna regeb a anului 959 al Hegirei, s-au adunat o ceată de kapu-kulu (oaste de gardă denumită Oastea Porții) sub conducerea, vestitoare de bucurie, a falnicului vizir Ahmed-pașa dinaintea cetății susnumite care, vorba cronicarului Mehmed bin Mehmed, s-a fost întărită de către afurisiții de dușmani cu un soi de National Missile Defense. Care a fost să fie urmarea? Păi, vă spun care. Ordia s-a năpustit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o pălăriuță cu pană ce-i stătea ca o creastă pe vârful capului, cu un nas care, din grabă, îi ieșise cam lung și cam căzut spre bărbie, și puse de la el, îndărătul ei, un obraz de paznic cu mustață falnică. Pe amantul femeii, doctorul Bastaki - tată de copii -, și pe unul din avocații apărării, domnul Horia Rosetti, n-a mai avut timp să-i schițeze, deși în clișeu se întrezăreau, însă pe domnișoara Gorjan o desenase și înainte, figura ei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a veni smeul, viața ta o va răpune! - Vie numai! zise dânsul... ș-om vedea atunci cum plouă - Nu se dă Călin, săracul, nici cu una, nici cu două. Și de-odată peste codri de argint vine în sbor Zmeul falnic, care mișcă cu aripa vârful lor, 400Peste vârfurile - nnalte parcă sborul lui îl simți, Frunzărimea cea mișcată de aripele-i cu zimți. - Bună vreme, smeu de câne - Mulțămesc, Călin Nebun! - Am venit să-ți iau nevasta. - Ba să vezi ce-oi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
amoriu Făr de agiutoriu. 35 Prin pustii, prin munți selbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară, Prin drumuri cu stânci țesute Unde sunt spre leac isvoară; Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață; Acolo falnicul brad Se înnalță cu trufie, Acolo smeura, mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: Vino, te oprește, Acolo amoriul chiamă, Acolo vin de iubește; Acolo ochiul zavistnic Nu are nici o putere, Nici jignire de amoriu Fără numai mîngîere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
foc și au pustiit tot ce au putut în calea lor. În urma lor doar jalea, foametea și plânsul” (pag.253). “Acum erau bătuți, rușinați, înfricoșați, nici urmă din aroganța lor și din falsa lor politețe. „Erau umili și mărunți. Ei, falnicii, învingătorii, rasa superioară. Tatăl autoarei văzând starea lor deplorabilă de înfometați a trimis pe unul din funcționarii biroului lui să aranjeze o masă mare în curtea fabricii cât să încapă toți acești soldați, a comandat tot ceea ce trebuia pentru ospățul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o Întrebare: nu cumva sînteți cam leneș?“. François răspunsese: „Nu. Eu sînt un obsesiv“. Fraza aia Îi adusese permisiunea de a-și mări și mai mult golul din cont. Tatăl lui, dacă n-ar fi murit, ar fi astăzi un falnic octogenar care ar merge poate sprijinindu-se Într-un baston, un bătrîn elegant pe care fiul lui n-ar mai trebui să-l readucă la viață Într-un roman obsesiv. −SÎnt Într-o mare Încurcătură, le spusese el lui Lionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aspirațiile în albastru ca ochii mei, ca înaltul cerului. Emoțiile-mi sunt violete când le pot stăpâni le încălzesc cu roșul petalelor de trandafir din grădina bunicilor. Cu florile câmpiilor îmi parfumez sufletul în roz. Sentimentele sunt verzi ca brazii falnici și puternici. Dacă pictorul a ales galben să fie soarele, eu voi spune că soarele este credința mea. Albul petalelor de crin își scutură roua purității peste prietenii mei. Culorile luminii sunt rădăcinile mele, e tata, e mama, e fratele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ca doi zmei înaripați, Că buni prieteni suntem noi Când vine iarna pe la noi! Toamna în codru Luna-i sus și luminează Codrul verde și frumos, Într-o aură-l îmbracă Cu polei prea luminos. Codru-i mândru și e falnic, Verde plin de păsărele Care stau și îi veghează Somnul dintre rămurele. Dar deodată-o ceață rece Acoperă-n miez de noapte Luna plină, și se lasă Repede, ca o năpastă Peste codru-acoperindu-l. Codrul se trezește-n grabă Și un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă cuprinde-al lunii tremur Căci am plecat fără să vin Când soarele pe cer răsare Iar zările se întețesc S ă știi că n-am să dau chemare Greșelilor ce dăinuiesc. Și-a cerului lumină sfântă Să-mi cânte falnic la ferești Căci eu nu sunt o muribundă A marii lumi ce o privești. A lumii dragoste A lumii dragoste se-neacă În apa unor vechi minciuni, Căci au plecat fără să facă O pace cu ai mei străbuni. S-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plecat fără să facă O pace cu ai mei străbuni. S-au dus în lumea-ndepărtată, S-au dus în lumi fără folos, De mamă lor îngândurata S-au depărtat fastidios! De s-or întoarce știu doar codrii Și apa falnicelor mari, Căci în capcană fericirii Căzut-au mulți din ei hoinari... Ființă blândă Privire-ngândurată, Privire muribundă, A lumii nestemată În tine se abundă. De-ai fi o stea plăpândă Sau luna bolții vechi Tu, o ființă blândă A viselor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Valea timpului Stăteam, mă gândeam cum s-a format minunăția creată de natură ce se așternea în fața mea, o vale întinsă, cu o apă curgătoare ce aducea viața pe unde trecea, cu falnici arbori de-o parte și de alta a cursului de apă, cu masive de piatră ce străjuiau intrările, una la răsărit, alta spre miazănoapte, cu florile ce se legănau sub o briză ușoară, împrăștiind mireasma lor pură. M-am afundat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu va reuși să zărească oamenii cățărându-se. Sunt prea mici, neînsemnați, mânjiți în subconștientul lor pentru a scânteia în fața unor adevărate inimi lipsite de păcat, cum se găsesc în scorburile seculare ale puieților de stejar, de două ori mai falnici decât stejarii înșiși și de zeci de ori minuscule în fața firului de iarbă, pendula unui ceasornic răsturnat de zeii timpului, în care orele bat înapoi. În firele de oameni de la marginea pâlcului de mistere, niciunul nu va reuși să se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ușurința că totul s-a schimbat și a evoluat vizibil. Acum, spre deosebire de vremurile trecute, nu mai există acele trăsuri trase de doi cai albi și mândri, ci mașini luxoase si scumpe de 200 cai-putere. Acum, clădirile, sunt mai înalte decât falnicii brazi și drumurile pietruite, ce dădeau satelor un aspect medieval și clasic, au fost asfaltate. Acum, până și îmbrăcămintea oamenilor s-a schimbat de la materialul folosit, până la culorile utilizate. Dacă pe vremuri culorile erau modeste, acum sunt stridente, furând parcă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bunicii mei, poate mai bătrâni cu aceeași dragoste. Se apropria momentul magic al asfințitului, clipă în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele. Am rămas singur lângă băncuța de lemn care se odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf. M-am așezat ghemuit, cu bărbia sprijinită de genunchi. Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar. Obosită se așeză pe băncuță. Pe frunză văd cum o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
primit animalele, lâna, mâncarea și al doilea cel mai bun câine ciobănesc al lui Iacob, Esau s-a întors spre fratele său și l-a întrebat, cu o voce care suna exact ca a tatălui meu: - Cine sunt acești bărbați falnici? Și Iacob și-a prezentat fiii, care au făcut o plecăciune adâncă în fața unchiului lor, așa cum fuseseră învățați. - Acesta e Ruben, întâiul meu născut, fiul Leei, care stă și ea aici. Mama și-a plecat și ea capul foarte jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
născuse la Teba, sângele mamei ei era amestecat cu cel din sudul îndepărtat, iar pielea ei semăna cu cea din Nubia. Dar spre deosebire de Bilha, a cărei față îmi apărea dinainte când o auzeam pe Meryt trăncănind, ea era înaltă și falnică. - Dacă nu m-aș fi făcut moașă, zicea ea, mi-ar fi plăcut să fiu dansatoare, angajată la marile banchete în marile case și chiar la palatul regelui. Dar viața curge prea repede, zicea ea, cu un suspin prefăcut. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am putut de tare, în pumn, pe regele alb, fildeșul rece îmi umplea a bine palma, și am știut atunci că nimeni n-o să mă bată în jocul de-a războiul, pentru că, pe lângă un asemenea strateg, până și cel mai falnic soldat de plumb vopsit e doar o pizdă tristă. De-a percheziția De cele mai multe ori, mama se sfătuia cu mine în legătură cu diverse probleme, obișnuia să-mi spună ce și cum, explicându-mi cum stau lucrurile și răspunzând la întrebările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care i-o Întinse lui Leroux, unul dintre adjuncții lui Morineau, un tip de vreo patruzeci de ani cu fața străbătută de vinișoare și arborînd o mustață falnică. - Vreau rezultatele analizei, urgent. - Vorbiți cu furtuna, domnule comandant. - Parcă există laboratoare și pe insulă, după știința mea. - Lucrează mai cu seamă cu alge și plancton. - Ei bine, asta va fi o schimbare de profil! bombăni Lucas. De Îndată ce vor avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-mi potolesc setea. Of, of. Ce mai apă aveau și ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare să bea oamenii ăștia asemenea apă, m-am Întrebat și am căutat izvorul care se vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un alt bulumac de pe care sări Înainte să-l lase să lunece În josul apei. - Tu m-ai scos din brațele Umbrei, În apa cea mare, Îmi spuse el, Îmbrățișându-mă. Acum, Enkim te-a salvat și el pe tine, par falnic al Tatălui ce ești! Oh, și s-o vezi pe Vinas ce mai plângea de dorul tău, mai zise el, hlizindu-se. - Enkim! scrâșni Runa, iar Enkim se făcu mic. Abia atunci văzui că Își dăduse cu funingine pe țeastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întregului sat așa că, ori de câte ori se Încingea discuția, restul oamenilor mormăiau Încetișor, după cum credeau că le e interesul. - Cuvintele astea o să ne aducă numai chin, tot spunea unul dintre vrăjmașii lui Moru. Îl chema Scept și era ditamai omul, mare și falnic, spătos, cu pletele și barba neagră. Când vorbea, Își rostogolea ochii bulbucați peste cei strânși În poiană. - Ați văzut unde s-a ajuns cu casele lui Dilc, zicea el. Mâine-poimâine o să facem case cât colinele, ape care curg prin sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alungi din sat? - Cu ce să fie Philo deasupra mea? izbucni Scept, făcând bale la gură. Cu ce? Cu teama și cu lenea doar... Că uitați-vă și la porcii ăia mistreți pe care Îi ținem În țarcuri... Erau animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În stare nici să se ridice de jos, de cât seu au pe ele! Se târăsc prin țarcuri cu botul deschis, așteptând să le dăm să Îmbuce. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
afli povestea călătoriei lui Krog. Exact câți au trebuit pentru ca, Într-o bună zi, să vedem din nou pământul adevărat, cel din care crește iarba și se Înalță copacii, cum se ițește de sub zăpezi și ghețuri. Se ridica, negru și falnic În Înaltul cerului, iar dincolo de pământ, se Întindea Marea cea mare. Dinspre ea adia un aer călduț, Înmiresmat. Asta s-a Întâmplat Într-o zi În care soarele, pentru prima oară după atâta vreme, a coborât din nou sub pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Era fie mândru precum o stâncă uriașă, fie un răpciugos de animal care cădea din picioare. Dar, oricum ar fi fost, când te privea, credeai că Înțelege tot ce spui deși el, bietul cal, n-avea să vorbească niciodată. Cum-necum, falnic sau bătrân, blând sau bun - toate neamurile din câmpia aceea care nu se sfârșea, ziceau că se trag din cal. Vindecătorii lor spuneau că, odată și odată, caii aceia aveau să fie tovarășii oamenilor În niște nemaipomenite lupte de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Trăgeam cu urechea la jocul pruncilor noștri. Apoi, am auzit zgomot de pași. Primul Vindecător venit la sfat a fost Norb, din neamul Os din Kron. 40. Eram la mai puțin de o aruncătură de băț de Scept - era la fel de falnic ca atunci când Îl văzusem pentru prima oară. Mă privea cu ochi holbați, pe care când și când Îi rotea pe deasupra mea, de parcă mi-ar fi numărat oamenii. Îndărătul lui, Învăluite În colbul stârnit de vântul de Miazănoapte, puhoaiele nesfârșite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]