4,787 matches
-
propriile preferințe. Vreau doar să înțeleg cum se cade resorturile acestei incompatibilități. În definitiv, Logica e una singură. Cum de o putem citi (atât de) diferit? Cred că, măcar în parte, de vină este o anume presiune culturală. Ne sunt familiare, în linii mari, grozăviile perioadei, știm cât de sumbri au fost anii cincizeci, câte victime au lăsat ei în urmă. Eretici sau dogmatici, amenințarea plutea deasupra capetelor tuturor. Familiar ne este și traseul literar al lui Radu Cosașu, cu toate
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
cometelor, dar și fluxul și refluxul sau chiar mișcarea de precesie a Pământului. Într-un cuvânt, se poate măsura și explica vizibilul. Pentru partea nevăzută, ascunsă, a lumii avem la dispoziție fantasticul, magicul, fantezia... Universul descris de Newton e unul familiar, cunoscut și accesibil puterii de înțelegere a intelectului nostru. De la mișcările planetare la mișcările mărilor și oceanelor, totul se conformează sistemului nostru de percepție. În schimb, cum am putea să ne imaginăm inseparabilitatea cuantică a particulelor sau să ne reprezentăm
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
ajunge să definească un roman... amorțit. Scriitorul nu are forță nici pe spații mici, de neînțeles la un autor care a demonstrat că poate fi un maestru al dramelor mici. Expertul de altădată se anulează, probabil de dragul întregului, ignorând atuurile familiare. Loteria nu funcționează, sistemul, pe avarie de la bun început, continuă în aceleași acorduri. Lumea din Amorțire este lipsită de viață și voință. Unica reușită a romanului stă în instrumentarea intensităților mici dintr-un univers surprins in slow motion, în care
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
Universității București, reunesc toate aceste caracteristici. Elementele și simbolurile islamice au „îmbrăcat” într-un veșmânt mai recent tradiții arhaice: zoroastriene, arabe, indiene, chineze. Chiar și cei care au citit numai basme românești, în copilărie, vor tresări recunoscând personaje, întâmplări, clișee familiare. De pildă, în Feciorul săracului și prințesa, voinicul plecat să pețească fata șahului e ajutat de padișahul furnicilor cu mulțimile lui (recunoscătoare că nu li s-a făcut vreun rău) să treacă „proba meiului”, strângând în timp record meiul aruncat
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
precum mă așteptam, le-am simțit printre rânduri. Sunt vinovat că nu ți-am mai dat semn de viață nici d[umi]tale nici altor buni prieteni, dar crede-mă că toată vara am fost învăluit în prea multe necazuri familiare, așa că-mi era silă să mai pun mâna pe condei, care a dat în rugină, precum foarte bine zici. Acuma au venit la rând nepoții cei mai mici cu necazurile școlare. Cumnata îmi spune că are la masă 14 guri
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
făcut parte dintr-una dintre promoțiile cărora durata standard de patru ani le-a fost extinsă), se adaptase perfect în Capitală și, devenit brașovean la maturitate, a revenit mereu cu plăcere în urbea studenției, ca-ntr-un spațiu cu totul familiar, pînă cînd s-a și stabilit aici, către sfîrșitul vieții, cred că în toamna anului 2000. „Ardeleanul” era - prin urmare - în egală măsură „regățean” și a evitat să contribuie la noua pseudo-mitologie postcomunistă a „transilvanismului” ca variantă „superioară” a „românismului
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
întrerupt valabilitatea brevetului de comandant. Adică, anul trecut în august mi-a expirat dreptul de a mă urca pe o navă în funcția de comandant, pentru că am fost ocupat cu suspendarea. Mă aștept la situații de navigație care îmi sunt familiare. Sunt scenarii foarte apropiate de realitate pentru că se bazează pe hărți reale", a spus Băsescu.
De ce consideră Băsescu că țara e mai greu de condus ca vaporul by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35842_a_37167]
-
simplu pretext). Sofisticat și dens, romanul Ceață pe Tamisa ar fi putut fi luat drept o capodoperă a genului dacă apărea la începutul anilor ’90. Astăzi, un roman vintage, cu aer de vechi, cu idei cunoscute, reambalate în realități la fel de familiare; respectabil, fără îndoială, dar care satisface doar gusturile cititorului nostalgic după textualismul de altădată. Nicolae Stan este un foarte bun scriitor, ce merită recitit și reevaluat.
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
vorbește despre viață și moarte cu persoane și măști care trimit direct la subsolul bogat al educației europene mai generale. Modul în care dialoghează cu Istoria scapă din granițele sufocante ale neamului care l-a născut și devine recognoscibil și familiar pe toate meridianele geografice și, foarte probabil, în toate epocile. Între Primul și al Doilea Război Mondial ne-a vorbit de violența și beția puterii, de dezmințirea speranțelor, de oportunismul politic, de aparențele idealurilor, de reformatorii sociali și alte lucruri
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
de traduceri pare rentabilă pentru editori? Pe lângă imaturitatea pieței de carte, mai pot doar să presupun, deoarece nu am datele necesare, că editorii preferă să mizeze mai mult pe exploatarea intensă a interesului unui public relativ îngust, furnizându-i genuri familiare, decît pe lărgirea publicului prin genuri și segmente editoriale noi. Și ce segment editorial e mai bine încetățenit decît cel reprezentat de literatura străină? Din creația autohtonă lipsește tot ceea ce ține de acele genuri non-fiction care trebuiau reinventate sau readaptate
Interviu cu Ciprian Șiulea: Situația traducătorului literar în Europa de Est by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/3795_a_5120]
-
inițiativă. Pentru publicul din țara natală, actrița al cărei nume îl poartă o sală a Teatrului Marigny din centrul Parisului, în imediata apropiere a Palatului Elysée, a rămas și rămâne încă aproape o necunoscută, în orice caz mult mai puțin familiară decât Simone Signoret. Stabilită în anii '20 în capitala Franței, iată că trei decenii mai târziu, obârșia sa românească nu era uitată de către colegii de breaslă, ceea ce spune ceva despre echilibrul subtil dintre asimilare și păstrarea identității. A rămas Elvira
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
noile orientări ale criticii europene. Să mai adăugăm că stilul autorului, aflat la antipozii celui maiorescian, n-a stîrnit nici el un entuziasm unanim: e dezlînat, prolix, plin de improprietăți lexicale și de reveniri, redactat într-o sintaxă neîngrijită; abordarea familiară a cititorului, dorința de a instala o falsă complicitate între autor și lector, nu plac tuturor. Dar prin aceste inovații plebee, Gherea a modificat sensul actului critic: din oficiu solemn, judecătoresc, el devine exercițiu pedagogic. Oralitatea lui debordantă a schimbat
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
socială, nici politică (semnificativ, numai cîteva versuri din întregul volum au căzut la cenzură). Cartea de iarnă nu e despre realitate, ci despre abisalitate. Sperietoarea din cîrpe, păpușa de cîlți sînt embleme ale acestui abis, descoperit în plin cotidian, în familiarul „protector”, în jocurile copilului resemantizate de un poet tragic. Ioan Es. Pop va duce în marea poezie această intuiție extraordinară pe care tînărul Ion Mureșan a avut-o, fără a o urma în lirismul său. Căci formula poetului „optzecist” are
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
cunoștea regulile artei oratorice, încât nici un scriitor grec creștin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste reguli le aplica cu cea mai mare libertate. În discursurile sale, întâlnim argumente abstracte, puțină filosofie, dar mai ales imagini, comparații, argumente familiare. Cunoscând în profunzime viața poporului, tablourile sale moralizatoare nu au nimic artificial sau forțat. Este ca un tată care glumește cu copiii săi și care, făcându-se că îi părăsește, îi instruiește, îi corectează, îi încurajează 12. Hrisostom are deja
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
începe să scrie o poezie cu implicații sociale nete, deoarece tragedia prin care trecea poporul său nu l-a mai lăsat indiferent. Astfel el face să apară, în 1967, volumul Monolog în Babilon, unde, pe lîngă poezie compusă în manieră familiară, există cîteva parabole antitotalitare excepționale. Formula criptică adoptată ar reprezenta explicația pentru inexplicabil: vocea unui alt mare poet îndrăznea să spună ceea ce nici Arghezi, nici Blaga, nici chiar Voiculescu nu îndrăzniseră. Poemele de factură politică din Monolog în Babilon rămîn
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
de aparențe mitologice. Capodoperele sale evocatoare ale Antichității greco-romane îl ajută și în acest volum să imagineze o Arcadie, simbol de civilizație europeană, plasată în contrast total cu țara stăpînită de fiorosul zeu. Încă din anii debutului poetului îi fusese familiară mitologia clasică; în poemele „subversive“ această mitologie îi servește drept alibi. Poemele antitotalitare (Pe un papirus, Alai, Prin niște locuri rele) au apărut așezate strategic spre mijlocul volumului. Pe un papirus înfățișa poporul nefericit al unei țări frumoase, aflate sub
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
cum remarcă autorul, malițiozitatea privirii. Aceasta (ca și Zoe Cămărășescu, care beneficiază și ea de un portret emblematic, cuceritor) e în același timp une femme d’esprit caustică, acidă, capabilă să sintetizeze necruțător, în câteva sintagme memorabile câte o figură familiară în epocă; să amintim, spre deliciul cititorului, doar microportretul autorului lui Swann: „După cină, conversație cu Marcel Proust, un omuleț mai degrabă oribil, dar ale cărui cărți sunt extraordinar de en vogue“. Într-un text deja cunoscut de cititori, apărut
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
dar ale cărui cărți sunt extraordinar de en vogue“. Într-un text deja cunoscut de cititori, apărut ca prefață la volumul Amintiri (Editura Ponte, 2011), Zoe Cămărășescu apare ca o „ființă eterică, desprinsă parcă din Turgheniev, Cehov și Ionel Teodoreanu, familiară lumii ipostaziate în scrierile unor Georges Ohnet, Paul Bourget, Gyp, Lucien Romier, Paul Morand“. Recomandând lectura acestui volum alături de cea a Memoriilor unei fete cuminți, autorul subliniază mereu prospețimea, entuziasmul contagios, senzitivitatea aparte care emană din paginile confesive, pline de
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
ritm, îi aduce vocabularul slobod în cea mai naturală și actuală limbă română, iar acest lucru se cuvine neapărat evidențiat pentru că, dacă există dificultăți în acest roman, majoritatea se situează la nivelul nonconformismului și al libertății de expresie specifice registrului familiar, foarte bogat în franceză, pentru a cărui echivalare e nevoie de inventivitate și curaj. Cu siguranță că succesul Femeii iubite în România se va datora în bună măsură și traducerii. 1 Henri Troyat, Ecaterina cea Mare, Editura Humanitas, București, 1992
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
doilea volum tonul evocării copilăriei, evident, este o pretenție zadarnică. Tăria lui însă este faptul că ne introduce într-o lume nouă, în lumea chinurilor creației care, de când am scris Essai sur la création artistique 4, îmi este atât de familiară. Cât de mult se întâlnește experiența d[umi]tale practică cu ceea ce eu, teoretic, am tratat într-o serie de lucrări! N-ai idee ce încântat am rămas de „lemnele” d[umi]tale din Geoagiu, de „faunul” pe care l-
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări bruște, laudă deci iuțeala, repezeala cu care apar ideile. „Ca să ajungă acolo unde îl cocoață dramaturgul” (p. 101
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
căci, spre deosebire de alte istorii, aici moartea e doar un detaliu, iar mai importantă decît moartea și, deci, decît viața, e memoria”. Deoarece epopeea posedă și aspecte ale miracolului, această normă e conștiincios respectată de prozator. Bunicul d-sale primea vizitele familiare ale morții care îi relata despre răposații vechi, de-acum așezați în condiția lor, singurii ce posedau dreptul de-a vorbi, căci ceilalți, „morții cei noi se iveau pe la ferestre, cu obrajii palizi și ochii strălucitori, prelingîndu-se pe geam, gros
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
muritor: „Și-am înțeles atunci din ochii tăi, În care-o lume-ntreagă de vis murea uitată, Că ai pornit spre țara cuntunecate văi, La rîul crunt pe care nu-l treci decît o dată”. Ca în toate poemele pe teme familiare, modelul tradițional al legendei se alterează, iar Philippide modifică mitologia. Ce vrea el să arate aici? Că vîrsta edenică a trecut? Că nici măcar zeii și zeițele nu se pot sustrage morții? Finalul rămîne deschis, interpretabil, iar alegoria naiadei - învăluită în
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
de nuanțe, „viața” unei picturi. Văzute de aproape în expoziția de la Washington, desenele și gravurile lui Dürer demonstrează că, nici măcar în absența culorii, reproducerile nu pot reda delicatețea și claritatea jocurilor de lumini și umbre ce caracterizează originalele... Oricât de familiare ar fi anumite lucrări, ai mereu impresia că rămâne încă ceva demn de a fi descoperit.
Desenele lui Albrecht Dürer by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3016_a_4341]
-
Sângele în echilibru cu marea și aerul, pasiunea topindu-se în mirosul de busuioc al glastrei din fereastra deschisă ne dezvăluie rostul celor două lumi. Și n-ar fi de mirare dacă, pe meleaguri valahe, cititorul ar recunoaște un substrat familiar: „Vedem două cursuri, cel autohton grecesc și cel oriental: ba curg paralel, fără să se unească, ba se unesc și luptă turbate, ba, rareori, au ajuns chiar la o unire organică. Grecul nou iubește viața, se teme de moarte, își
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]