327,624 matches
-
nici rost și nici haz, după ce soacră-sa, cu un picior scrântit în urma... "periniței" l-a chemat să-l scuze la emisiunea "Iartă-mă"... 8.Simpaticul Gioni Răducanu era foarte revoltat în ziua de 9 ianuarie la emisiunea "Duminică În familie", fiindcă fătuțele care țopăie pe platouri tv "nu dau din buric în tempo-ul potrivit..." Dacă ar fi numai asta, maestre!...
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
cum poate un neevreu să se solidarizeze afectiv, empatic cu un evreu, altfel decît invocînd experiența personală a excluderii și a umilinței care l-a făcut să se simtă, undeva, cîndva, un moment, Ťevreuť?" (...) Diferența nu anulează asemănările, aerul de familie nu conduce la identitate, la uniformitate. Marginalul, persecutatul nu devin automat echivalenți cu un evreu, dar există unele asemănări între condiția lor și aceea a evreului, și el adesea marginalizat (...) Unicitatea admite sau exclude comparația, relația? Da, le exclude, dar
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
amintiri de nesuportat ale supraviețuitorilor, ci și deformări ale spiritului, remușcări, complexe de culpabilitate (de ce eu sînt în viață și cei dragi mie, nu?), replierea asupra sinelui, plonjarea în niște universuri interioare secrete, iar în alt plan, destrămarea și dezintegrarea familiilor, rupturi, alienări, nevroze. Dar într-un fel vorbește despre toate acestea fostul procuror, care consideră, aidoma multor oameni pe care îi cunosc, însăși ideea comparației dintre Gulag și Holocaust ca o blasfemie, și în alt fel Natalia, cîndva urmărită și
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
că nu sînt acomodat cu serviciul și scriu mereu ceva într-un caiet, m-a întrebat de ce mă aflu acolo pentru că n-ar fi locul meu... în puține cuvinte, i-am explicat, apoi a zis: "Cum? Ai lăsat totul: casă, familie, prieteni, cărți pentru ideea de libertate?! Tu ești cu adevărat nebun!" și a ridicat mîna, a dus-o la cap și și-a răsucit indexul la tîmplă. în clipa aceea am avut senzația acută că într-adevărat am fost nebun
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
soțul bețiv a abandonat-o. A fost, la rându-i, bolnavă, a schimbat câteva locuri de muncă, iar acum lucrează în tura de noapte pentru ca ziua să poată câștiga un ban în plus făcând curățenie, spălând și călcând pe la diverse familii. Fiica ei, deosebit de talentată la baschet, a prins mici contracte în străinătate, jucând câteva săptămâni pe an la echipe marginale din Italia. Plină de mândrie, mama ei mi-a comunicat: "Uitați, vara asta fie-mea a reușit să strângă aproape
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
Până la urmă, Frank e ucis, Dorothy își recapătă fiul, Jeffrey și Sandy rămân împreună, deși el avusese o aventură cu Dorothy. Toate personajele acestui film, cu excepția lui Jeffrey, se împart în două categorii: cele ireal de normale (Sandy, tatăl ei, familia protagonistului) și cele ireal de disfuncționale (Frank și acoliții săi, Dorothy). Prima categorie e de o artificialitate excesivă, de la casele stas în care locuiesc personajele până la clișeele pe care le debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
personajele până la clișeele pe care le debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă, dar suprarealist de perversă. Nici una dintre aceste două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra familiei și valorilor morale. Punctul de pornire al filmului constă în două familii
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra familiei și valorilor morale. Punctul de pornire al filmului constă în două familii dezmembrate: cea a lui Jeffrey, el ocupând locul de pater familias în lipsa tatălui său, aflat în spital, și cea a lui Dorothy, separată prin forță de soțul și
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra familiei și valorilor morale. Punctul de pornire al filmului constă în două familii dezmembrate: cea a lui Jeffrey, el ocupând locul de pater familias în lipsa tatălui său, aflat în spital, și cea a lui Dorothy, separată prin forță de soțul și fiul ei. Sfârșitul redă bucuria celor două familii care s-au regăsit
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
filmului constă în două familii dezmembrate: cea a lui Jeffrey, el ocupând locul de pater familias în lipsa tatălui său, aflat în spital, și cea a lui Dorothy, separată prin forță de soțul și fiul ei. Sfârșitul redă bucuria celor două familii care s-au regăsit și potențiala formare a unei a treia familii - Jeffrey + Sandy. Personajul negativ e cel căruia îi lipsește o familie și cel care încearcă să obțină una prin uzurpare. Din acest miez melodramatic se dezvoltă relații patologice
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
locul de pater familias în lipsa tatălui său, aflat în spital, și cea a lui Dorothy, separată prin forță de soțul și fiul ei. Sfârșitul redă bucuria celor două familii care s-au regăsit și potențiala formare a unei a treia familii - Jeffrey + Sandy. Personajul negativ e cel căruia îi lipsește o familie și cel care încearcă să obțină una prin uzurpare. Din acest miez melodramatic se dezvoltă relații patologice. Feministele afirmă că, într-un context patriarhal, femeile nu pot să combine
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
cea a lui Dorothy, separată prin forță de soțul și fiul ei. Sfârșitul redă bucuria celor două familii care s-au regăsit și potențiala formare a unei a treia familii - Jeffrey + Sandy. Personajul negativ e cel căruia îi lipsește o familie și cel care încearcă să obțină una prin uzurpare. Din acest miez melodramatic se dezvoltă relații patologice. Feministele afirmă că, într-un context patriarhal, femeile nu pot să combine dorința și datoriile de mamă. Or, paradoxul lui Dorothy, sursa necazurilor
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
Dorothy, ceea ce împiedică desfășurarea fanteziei lui incestuoase. De aceea, pune în scenă umilirea și agresarea lui Jeffrey în fața ei, pentru a-și dovedi propria virilitate. Lynch se folosește de un triunghi aparent doar amoros pentru a forma un fel de familie disfuncțională (mama - Dorothy, și cei doi fii - Frank și Jeffrey), ai cărei membri nu au în comun legături de sânge. Dar în contextul acestei familii, în care toți sunt adulți, Lynch lasă să se manifeste exacerbat stările, etapele de dezvoltare
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
Lynch se folosește de un triunghi aparent doar amoros pentru a forma un fel de familie disfuncțională (mama - Dorothy, și cei doi fii - Frank și Jeffrey), ai cărei membri nu au în comun legături de sânge. Dar în contextul acestei familii, în care toți sunt adulți, Lynch lasă să se manifeste exacerbat stările, etapele de dezvoltare, chiar complexele, prezente în toate familiile. De aceea, în pofida unor convenții tipic melodramatice, filmul nu extrage lacrimi, ci teamă. Pentru că oricât de perverse sunt situațiile
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
doi fii - Frank și Jeffrey), ai cărei membri nu au în comun legături de sânge. Dar în contextul acestei familii, în care toți sunt adulți, Lynch lasă să se manifeste exacerbat stările, etapele de dezvoltare, chiar complexele, prezente în toate familiile. De aceea, în pofida unor convenții tipic melodramatice, filmul nu extrage lacrimi, ci teamă. Pentru că oricât de perverse sunt situațiile, oricât de mult ar friza absurdul, le poți explica, poți înțelege că s-a ajuns la ele prin degenerarea unor mecanisme
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
străbătut niciodată așa. Din centru spre margine, de la kilometrul zero, la Mîntuleasa, Pache Protopopescu, Obor, Lacul Tei și retur. E dramatismul poetic al lui Cristian Popescu, înăuntru și afară. Bucurii, euforii, bahice și nu numai, boieri și aurolaci, angoase, creatori, familia, scrisul, Arta Popescu, iubiri, iubite. Ca și pe stradă. Lumi care se pot urmări în oglindă, de multe ori. Chiar și burțile sau speculațiile pe care le face spectacolul mi se par timpi necesari de aduceri aminte. Toată lumea asta fabuloasă
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
în misterul universului, dar nu în Dumnezeu. Nu mă rog niciodată. - Nu e trist? - O să mă explic imediat. Tatăl meu era troțkist, comunist și evreu, fără să meargă la sinagogă. N-am știut nimic, în copilărie, despre istoria evreilor. Cînd familia mea a fost deportată, am suferit enorm: eram copil și rămăsesem singur. Într-o noapte, pe cînd aveam vreo 20 de ani, i-am zis lui Dumnezeu: "Dă-mi un semn! Dacă-mi dai un semn, o să cred în Tine
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
că ne înțelegem, asta nu mai înțeleg eu". Așadar, portretul ionescian de "clovn metafizic" - căruia îi putem adăuga caracterizarea cioraniană: "C'est Charlie Chaplin qui aurait lu Pascal" - este explicat de Marie-France Ionesco prin apartenența spirituală a lui Ionesco la familia adepților gândirii intuitive, după celebra împărțire între cele două tipuri de gândiri: discursivă și intuitivă, practicată de Benedetto Croce, pe care Ionesco însuși îl indica drept una din principalele influențe din perioada în care se "încerca" în critica literară. "Dimensiunea
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
cum se lansează un zvon; cunoștea perfect gradul de credulitate dus pînă la tembelism al virtualilor Ťreceptoriť. Monumental a fost acela că deține dosarele cîtorva zeci de scriitori. Nu avea nimic". Perfidă a fost și atitudinea față de autorul Cronicii de familie, căruia pe de o parte îi declara "admirație" și "recunoștință", îl trata cu o "reverențiozitate incontinentă", ca răsplată pentru generozitatea pe care i-a arătat-o ca începător, iar pe de altă parte îi urzea pieirea: "Mihai Șora a evocat
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
de necurmate umilințe. Plăcerea sa de-a umili de cîte ori i se ivea ocazia îl reprezenta. îmi aduc aminte cu amuzament de cele două vizite pe care i le-am făcut, în jurul anului 1970, cînd, redactor fiind al revistei Familia, primisem misiunea de a-i cere "colaborări". La Zamora am intrat în renumita vilă, cu o poartă păzită, în stil "feudal", de un tun butaforic. Patronul ședea la o masă în curte, însoțit de fidelul său amic și coautor de
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
apoi ca model. Tabloul îi e comandat de patronul său, Van Ruijven (Tom Wilkinson), un bătrân desfrânat care vrea și pictura, și subiectul ei - Griet scapă cu greu de viol. Deși ajutat să picteze în ascuns de soacra manipulatoare (managerul familiei), Vermeer e "prins" de soția sa, perpetuu însărcinată și bănuitoare, care insistă să vadă tabloul și exclamă "E obscen!" în fața lui. Asocierea dintre artă și pornografie, sugerată de film, s-a mai făcut, celebru pentru ea fiind John Berger și
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
filmul despre biografia lui Vermeer. Griet, soacra și patronul sunt toate personaje ficționale, iar lungmetrajul e o adaptare a romanului best-seller scris de Tracy Chevalier în 1999. Datele pe care le avem despre viața pictorului sunt infime: se pare că familia lui origina în Anvers. Mai știm că a trăit în Delft, că a fost și pictor, și vânzător de tablouri (ceea ce filmul nu precizează), că a murit la patruzeci-și-trei de ani, lăsându-și familia numeroasă înglodată în datorii (în film
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
pictorului sunt infime: se pare că familia lui origina în Anvers. Mai știm că a trăit în Delft, că a fost și pictor, și vânzător de tablouri (ceea ce filmul nu precizează), că a murit la patruzeci-și-trei de ani, lăsându-și familia numeroasă înglodată în datorii (în film apar aluzii la starea lor financiară precară). Iar atunci când criticii de artă se încumetă să facă presupuneri, acestea nu coincid cu lungmetrajul. De pildă, René Huyghe afirmă în cartea sa Puterile imaginii că, fără
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
original. O aroganță sufocantă, insuportabilă, manifestată tot mai acut, mi-a transformat acești ultimi ani într-un coșmar. Înainte, apele erau mai clare, conținutul lor, mai cunoscut. Înainte, orice formă de rezistență însemna un pericol real pentru tine sau pentru familie. Însemna moartea sau spălarea pe creier, teroarea zilnică, înnebunirea, amenințarea, hărțuiala, exilul. Acum, nu. Deși, în ultimii patru ani, tot mai mulți ziariști, și nu numai, au încasat-o zdravăn, la propriu. Și totuși. Ca peste tot în societate, și
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
stingeau și se auzeau cheile cum se răsucesc, sec, în broască - printre blocurile din Drumul Taberei, la ora două noaptea - era deja 21 decembrie - zburau pachete de țigări, BT și Kent, bani înfășurați în hîrtie, nuci, mere, ba chiar o familie a coborît cu un cozonac proaspăt, cald, luminile se aprindeau rînd pe rînd și oamenii, de la ferestre, cîntau cu noi. Am cîntat în troleibuze - se făcea gol în jurul nostru, deși era o aglomerație grozavă, în metrou, în tramvaie. Am strîns
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]