2,704 matches
-
fascinație reală” exercitată de Nae Ionescu, „puterea de seducție” a lui Nichifor Crainic. Notează că C. Ciopraga „compune un tablou încântător al literaturii noastre”, iar Constantin Noica dă „strălucire spiritului creator românesc”. Permeabilitatea ființei în genere la persuasiune (minciună, mit, fantasmă și seducție) face ființa literaturii aptă să absoarbă și să genereze mit și iluzie. În general, iluzia, „illusio” se definește drept „adeziunea tacită la aceeași doxa” (precum susține P. Bourdieu în „Meditații pascaliene”, București, Meridiane, 2001). Traumele istoriei, arată E.
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
lui E. Negrici: spiritul de negație și miza pe „forța expresivă a gândirii opozitive”. Iluziile literaturii române provin din adeziunea fără simț critic la o aceeași inerțială doxa. Paradigmaticul critic clinic care este E. Negrici renunță la consimțirea în minciună, fantasmă și mit, dă la o parte perdeaua de iluzii de pe literatura română, ne arată cum să vedem aparențele. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
mascarea funcțiilor, concordanțele întâmplătoare, evoluțiile analoge, fenomenele de compensare și de recuperare tardivă, prin salturi, evoluțiile vertiginoase, compensatorii” (p. 153) și evoluția anormală, „atipică” (p. 27). Din dorința de normalitate, se precizează, inventăm „în spațiul literaturii noastre complexități, armonii și fantasme” (p. 223). Astfel, ultraradical, ideii de „literatură superioară” îi este opusă ideea „unei literaturi naționale modeste” (p. 172). Precum își programa F. Nietzsche, în „Voința de putere”, să facă astfel „ca aparențele să fie văzute”, Eugen Negrici, pe același drum
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
atribuie calitatea de „remediu, leac” (p. 28) și manifestă câte un „puseu de vitalitate” (p. 44). 12. Mit și iluzie. Întrucât literatura „nu ar putea exista fără întreaga bogăție a sufletului omenesc”, iar „această bogăție este condiționată de consimțirea în fantasmă, în minciună și în mit, s.n.” (p. 278), ființa literaturii este sensibilă la mituri și iluzii. În studiul nostru „Ștefan Vlăduțescu. Comunicare jurnalistică negativă” (București, Editura Academiei Române, 2006, p. 8) arătam că persuasiunea este un demers în tehnologia operațională a
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
speculativ pentru a da strălucire (s.n.) spiritului creator românesc” (p. 267). În plus, se consemnează: „Nici în privința vehiculului lingvistic utilizat de scriitori nu se pot spune lucruri măgulitoare (s.c.)” (p. 276). Permeabilitatea ființei în genere la persuasiune (minciună, mit, fantasmă și seducție) face ființa literaturii aptă să absoarbă și să genereze mit și iluzie. Iluziile literaturii române provin din adeziunea fără spirit critic la doxa. Criticul clinic care este Eugen Negrici renunță la consimțirea în minciună, fantasmă și mit, dă
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
persuasiune (minciună, mit, fantasmă și seducție) face ființa literaturii aptă să absoarbă și să genereze mit și iluzie. Iluziile literaturii române provin din adeziunea fără spirit critic la doxa. Criticul clinic care este Eugen Negrici renunță la consimțirea în minciună, fantasmă și mit, dă la o parte perdeaua de iluzii de pe literatura română. Eugen Negrici ne arată cum să vedem aparențele. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
probabil urma să mă înșface pe mine mai întâi și să mă dea cu capul de pereți, când, brusc, podeaua s-a sfărâmat cu zgomot mare sub el și insul a dispărut printre scânduri în bezna plină de păianjeni și fantasme a primului meu univers imaginar. Mult mai târziu am aflat că-și rupsese picioarele în cădere și nu mai avea să fie niciodată om întreg”. Mihai Antonescu își reconstruiește mediul cu unele componente capabile să returneze narațiunii în sine, din
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
Singurul lucru la care s-a priceput a fost să tragă de timp. Pe măsură ce șeful avea pofte tot mai multe și mai fanteziste, dl. premier băga capul între urechi și clipea incontinent: OUG13 retrasă, legile justiției temporizate la maximum, toate fantasmele economice ale doamnei Olguța parate pe rând. Asta l-a scos din sărite pe dl. Dragnea: doar l-a trimis pe dl. Grindeanu la Guvern să-l servească, nu să clipească. Eu te-am făcut, eu te omor, îi transmite
Eu te-am făcut, eu te omor. Dragnea schimbă foaia () [Corola-blog/BlogPost/339695_a_341024]
-
drag zărește. Se pare că o cheamă, La vals o-ademenește. Ea-ntinde alba-i mână, Chipul se risipește. Sufletul se aprinde, Un foc adânc o arde, Dorul de piept se prinde, O lacrimă îi cade. Prin cer acum valsează Fantasme triste, închise Trecutul îl visează, De doruri sunt răpuse. Ionica B. iunie, 2014 Referință Bibliografică: Vis / Ionica Baicu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1263, Anul IV, 16 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ionica Baicu : Toate Drepturile Rezervate
VIS de IONICA BAICU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340928_a_342257]
-
1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În multe situații speranțele sunt doar iluzii deșarte, visuri neîmplinite ... autominciuni. Viața se trăiește iar dacă nu există la un moment dat certitudinea unui vis împlinit restul e literatură. Speranța devine o fantasmă deși uneori e singurul mod de a trece peste greutăți, neputința în fața destinului sau modul de a-l înfrunta. Depinde de unghiul din care e privită situația. Probabil din acest motiv Dumnezeu ne-a dăruit imaginația ... să inventăm speranțe. Gănduri
SPERANŢE ... ILUZII ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341076_a_342405]
-
dansează-n mine Te aștept sub ploaie, ninge-n august iar Cu ninsori de vise, și ce noi destine Ne ascund în ele, daruri pentru dar! Eu sunt pentru tine, întrebare nouă Tu ești pentru mine, nouă bucurie Plouă cu fantasme peste tine, plouă Eu mă rog albastru, vară să îmi fie. Și atuncea, sigur știi ce cred acum; Tu mai crezi în mine, visul meu postum?. Referință Bibliografică: Visul meu postum / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784
VISUL MEU POSTUM de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341285_a_342614]
-
Cu ochi himerici, hipnotici, abisali, Cu buze din nectar de sânziene, Cu nuri serafici voluptoși, carnali, Cu pântec de fecioară-n agonie, Cu sâni ce Dumnezeu i-a plămădit Cu nesfârșită și divină măiestrie, Cu deznădejdea fructului oprit, Cu dansul nupțialelor fantasme, Cu avalanșa dorințelor nebune, Cu zbuciumul eroticelor spasme Cu inocenta și vulgara goliciune... Nici un artist nu poate face alta Mai ireală, mai gingașă, mai fatală, Cu pensula, cu lutul sau cu dalta Cum pot doar eu... cu mâna goală! Referință
CUM POT DOAR EU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342237_a_343566]
-
dată de a discerne singuri, în tot ceea ce facem. Și iar ne înșelăm când afirmăm că pe pământ suntem singuri și neajutorați. Trăim din impresii și unii dintre noi se hrănesc cu lumina oarbă a închipuirii. E un joc al fantasmelor albastre, al adâncirii omului profan în neștiut. Literatul mimează neînțelegerea jocului pentru că el este un dat al lumii acesteia, în lumea profană a pământului rămâne un exaltat, un vehement al facerii ființei prin ființă: Creatorii au identitate accentuată. Ei se
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
gene, Cu ochi himerici, hipnotici, abisali, Cu buze din nectar de sânziene, Cu nuri serafici voluptoși, carnali, Cu pântec de fecioară-n agonie, Cu tot ce Dumnezeu a plămădit Cu nesfârșită și divină măiestrie, Cu deznădejdea fructului oprit, Cu dansul nupțialelor fantasme, Cu avalanșa dorințelor nebune, Cu zbuciumul eroticelor spasme Cu inocenta și vulgara goliciune... Nici un artist nu poate face alta Mai ireală, mai gingașă, mai fatală, Cu pensula, cu lutul sau cu dalta Cum pot doar eu... cu mâna goală! Referință
CUM POT DOAR EU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342240_a_343569]
-
în vârful peniței care picură „scăpărări de cuvânt și minte” pe ogorul nedesțelenit de sensuri și încă sterp al paginii de caiet, școlarul imberb din Țara Cutremurelor (îl numesc astfel pe cel „dintr-a șasea, banca de la fereastra Nemărginirii și Fantasmelor”, precocele și talentatul meu tiz George-Nicolae și, spre mândria lui și Stroia, din Adjud-ul României!) țâșnește parcă din stânca crăpată de zguduiri apocaliptice - precum un „mic prinț” indigen, cu moft întârziat și pus pe/în basme - pentru a-și „deșărta
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
sub cireșul văratic. Sunt Cosânzeana, prea pământeană, fac motocei din vise de stei. Te chem de unde ești la Bojdeucă, pe prispă. Bunicii povestesc încă, despre ceasornicul satului, mersul cu uratul... Nu știu alții cum sunt, dar eu mă scald în fantasme.. Referință Bibliografică: Eleva Ana Maria Gîbu despre poeta Ana Maria Gîbu... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 803, Anul III, 13 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
odihnesc într-un fotoliu, cu o carte în mână și cu ochii ațintiți asupra bărbatului de pe una dintre plăci. Încet, încet, sub influența căldurii, mă copleșește moleșeala, corpul se face din ce în ce mai greu, iar Hypnos mă cuprinde în brațe. Zeu al fantasmelor întunecate, acesta mă poartă lin prin spațiu. legănare ușoară, iar în final plutim deasupra unui țărm arid. Cât vezi cu ochii, totul este alb, doar pe alocuri apar petice negre, de teren dezvelit. Zăpada, spulberată de vântul turbat, se depune
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
și tot ce ținea de mântuirea sufletului. “Respect literatura, am citit și eu multe nerozii la viața mea...pierdere de timp și rătăcire de la calea mântuirii”, zicea tata, fără a fi o clipă habotnic. „De ce să-ți prigonești sufletul în fantasme și suferințe ori visări, care nu-s ale tale, când te poți bucura în Adevăr, în Hristos?” Dacă universul tău s-a îngustat într-atâta, nu înghesui fetele într-o albie strâmtă! Lasă-le să zboare, să viseze, să fie
PAŞTELE, PAŞTELE DOMNULUI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342549_a_343878]
-
senin / topindu-se în lacrima / agățată de geană // ochii aleargă / de la o stea la alta / scântei gemene / înecate în zbor // fruntea proptită / pe prispa lunii / leagă speranța / de carul mic / tăcerea cuprinde / în gheare de-mprumut / hotarul liniștii / zbatere de fantasme” (Nedumeriri). Expresivitatea poemelor Anei Maria este de natură să stârnească, nu numai uluire firească, dar și o emoție co-participativă la starea de grație de care ea este învăluită atunci când muzele îi dau ghes. Dacă nu și-ar declara vârsta, cititorul
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
cu n-dimensiuni prin Cerul Cristalin și care nu vor să abandoneze tradiția creștină occidentală. Parafrazând afirmația lui Malraux „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, această carte divinatorie ne prezintă, prin secvențe angelice și răsaduri de fantasme, un mesaj clar luminos, în sensul că pentru noi, ca popor solar, dacă ne vom redescoperii magia Iubirii și Dragostea sacră dintre Zeii Cei Mari de la Dunăre și zeițele pământului venite din cer, cu alte cuvinte, zeii solari mesianici și
SCURTĂ RECENZIE A CĂRŢII ALESEI DE LUMINĂ. VOALUL ÎNGERULUI (DES)CÂNTAT. AUTOR TRAIAN-DINOREL STĂNCIULESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342685_a_344014]
-
curteni, slujitori, prințese, zâne sau mulțimea supușilor împăratului? Pe podețul ăla cu balustrade de argint trece o caleașcă de aur sau o sanie trasă de cai înaripați?...Chiciura și zăpada proaspăt căzută transformase tot peisajul în decor de basm, cu fantasme ciudate, care luau proporții uriașe în ochii minții lui Tudorel! Însă el nu vedea balauri cu șapte capete, zmei sau căpcăuni, Baba Cloanța Cotoroanța, ori alți monștri care sperie copiii. Tudorel era un curajos. Cei de pe dealuri erau niște viteji
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
printre gânduri un firicel subțire de frică, Aoleu! Unde am ajuns? Nu cumva acesta nu e drumul spre satul meu? Încremenirea albă cu forme fantastice nu-i dădu nici un răspuns. Îl privea indiferentă. Nici nu-și dădu seama când, peste fantasmele sclipitoare, cerul pâclos începu a cerne o pulbere de întuneric. Până să ajungă la podeț, Tudorel abia mai distingea formele albe acoperite de cenușă întunecoasă. Și urmele de sanie își pierduseră luciul, confundându-se cu cenușiul din jur. Treptat-treptat, linia
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau monștrii, care urlau numai în creierul lui. -De ce sunt vinovat ? plângea cu sughițuri. -Pentru că
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
curteni, slujitori, prințese, zâne sau mulțimea supușilor împăratului? Pe podețul ăla cu balustrade de argint trece o caleașcă de aur sau o sanie trasă de cai înaripați?...Chiciura și zăpada proaspăt căzută transformase tot peisajul în decor de basm, cu fantasme ciudate, care luau proporții uriașe în ochii minții lui Tudorel! Însă el nu vedea balauri cu șapte capete, zmei sau căpcăuni, Baba Cloanța Cotoroanța, ori alți monștri care sperie copiii. Tudorel era un curajos. Cei de pe dealuri erau niște viteji
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
printre gânduri un firicel subțire de frică, Aoleu! Unde am ajuns? Nu cumva acesta nu e drumul spre satul meu? Încremenirea albă cu forme fantastice nu-i dădu nici un răspuns. Îl privea indiferentă. Nici nu-și dădu seama când, peste fantasmele sclipitoare, cerul pâclos începu a cerne o pulbere de întuneric. Până să ajungă la podeț, Tudorel abia mai distingea formele albe acoperite de cenușă întunecoasă. Și urmele de sanie își pierduseră luciul, confundându-se cu cenușiul din jur. Treptat-treptat, linia
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]