4,640 matches
-
fost făcută, printr-o hotărâre, din aceste instituții unite. Eu am rămas cu șoferul, cu secretara, cu... nici nu mai știu, niște oameni pe care i-am dat afară pe urmă. Dar, efectiv, nu știam ce moștenesc. Însă m-a fascinat ideea de a clădi ceva. Și împotriva tuturor înjurăturilor, care au fost și multe, și din toate părțile. Și, mai ales, toți se întrebau ce s-a întâmplat cu mine. Din țară, din străinătate. Nu se întâmplase nimic, făceam ce-
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
-i adâncească neliniștea căci îl obsedau prin contrast. îi puneau față în față ce-ar fi vrut de fapt să fie el, oferindu-i exemple în persoana altora, mai bine înzestrați, dotați cu un talent care, în anumite cazuri, îl fascina. Atunci, în loc să-l roadă invidia, îl copleșea admirația, extazul în fața valorii, cum s-a întâmplat când s-a confruntat cu farmecul, total ieșit din comun, pe care îl degaja de o manieră irezistibilă tânărul Andrei Pleșu, al cărui promotor necondiționat
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
unde nu se aude niciodată râsul copiilor", ne declară tânăra Rui. Eroina se îndrăgostește (deși termenul e impropriu, pentru că principala ei caracteristică este că nu poate avea sentimente atât de profunde precum dragostea) de Ama, un punker la care o fascinează limba despicată, ca de șarpe, și pe care se decide să îl imite. Rui începe îndelungatul și durerosul proces de despicare a limbii, timp în care face bani participând la petreceri ca hostess pentru oameni de afaceri, îmbrăcată în kimono
Literatura tânără în Japonia - Între comerț și artă by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/11124_a_12449]
-
care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în Ťplanete de tînărť. Dar cui îi păsa de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrînul îi cumpără toate Ťplaneteleť, cu lădiță și papagal cu tot. Îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite, ca-ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata." Așa sînt toate. Chilipiruri, vieți ieftine povestite scump. Imagini definitiv pierdute într-o oglindă uitucă, într-o pasiență de om răbdător
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
absorbit tastele celularului. E ca un copil căruia i s-a dat o jucărie sofisticată de care se simte legat prin doza de surpriză pe care i-o poate oferi zilnic. Îl distrează joaca aceasta, și de aceea îl și fascinează. Iar tehnica jargonului filozofic este ea însăși o astfel de pîrghie a fascinației mentale. Este perfect indiferent că sursa vrajei stă de fapt în mine însumi și nu în conceptele cu pricina, important este că o astfel de vrajă există
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
intelectuală de vreme ce, iată, pictura și scuptura anilor '70-'90 dau chip vizibil României profunde, expun fizionomia unei culturi care a reușit să se regândească și să se regăsească în "tihna" forțată a enclavizării comuniste. Protestul plasticii contra frontierelor arbitrar închise fascinează prin vigoare și autenticitate. Stăruie și azi nestinsă, în memoria iubitorilor de artă, imaginea expozițiilor montate de Mihai Oroveanu, cu ani în urmă, la Sala Dales sau în sălile ale Teatrului Național. Numeroase sunt lucrările, dintre cele acum expuse, care
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
în lumea lui Eminescu ca și în universul spasmodic al noii generații a ,copiilor fierți în mămăligă", mai degrabă conservator în gusturi, fără a-și pierde însă ceva din locvacitate atunci când discută despre performanțele scriitoricești ale experimentaliștilor de ultimă oră, fascinat de ,Generația '27", dar și de Beatles, mustos în stil și precis în argumentație, mereu jovial și plin de farmec, Dan C. Mihăilescu este, probabil, criticul literar al perioadei de tranziție. Dacă s-ar face, la nivelul criticii literare românești
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]
-
să "dirijez": deși temporar ras în cap, aveam tupeul să mă cred Toscanini. Ori Silvestri, ori Gogu Georgescu, pe care îl cunoscusem, pentru că era prieten cu părinții mei. Datorită lui, am primit un abonament la concertele de la Ateneu, unde mergeam fascinat în fiecare duminică, după biserică. Incantațiile slujbei rostite cu atâta har de preotul Cazacu la Biserica Batiste, combinate cu structurile sonore complexe ale simfoniilor lui Beethoven, au lăsat o amprentă puternică în mine și mi-au dezvoltat sensibilitatea pentru muzică
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
celor de mai sus, la o populație de 18 milioane de locuitori. După ce familia Sabetay a rămas fără librărie, a reușit să deschidă un mic magazin de vânzare și reparații stilouri. În acel atelier era un pelerinaj constant. Vizitatorii erau fascinați de celebrele stilouri cu penița de aur, Mont Blanc, Pelikan, Parker, Kaweco, aduse din occident, precum și cele chinezești, o premieră mondială. Nu pot fi uitate, familiile Safir, Schuster, Segal, Wachman, Kimmelman, Golștein, Krusty, Aderka, Eskenasy, Kușelic, Bainer, medici, ingineri, comercianți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
descărcării de metaforizare însoțește poezia din prima ei clipă, și încearcă să îndepărteze roiul de neaveniți, chiar de cititori inadecvați ai acesteia. Dar dezavuarea metaforizării presupune eforturi continue, fiindcă metaforizarea este solicitată chiar de procesele limbii, unde se ascunde și fascinează, însoțind cuvântul că o umbră, mai ales, în încercările inadecvate de recuperare a individualului. Și mai cu spor, sub volbura presiunilor ideologice. Este fapt evident că în procesul cunoașterii teoretice individualul se pierde, din prima clipă și faza, chiar prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Alexandra Olivotto Cu siguranță există mai multe sensuri ale termenului, dar mă refer la cel care i-a fascinat pe greci și care a dat naștere sfintei treimi a vremii lor (kalokagathia) și continuă să prindă la sociologi sau psihologi. Faptul că aparența estetică agreabilă te determină să îi atribui purtătorului și alte calități. Plus reversul medaliei: faptul că
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
se sting, și ele, rând pe rând, până ce și ultimul spectator a ieșit din sală. Atunci va năvăli bezna. încă nu sunt ultimul rămas în sală, știu. Dar din ce în ce tot mai puțini sunt cei care intră, chemați, fascinați de mirajul luminilor din sala în care, iată, cei de demult sunt încă gata să revină în povestea lor de umbre. Așteaptă doar să fie chemați. ... Și bezna vine, din păcate, nu din stins de lumini. Ci din chiar lumina
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
violența din filme. Fiind mică, părinții au dus-o la teatru să vadă O noapte furtunoasă și ea în loc să râdă, a început a plânge. Din toată piesa nu înțelesese decât că Spiridon fusese bătut. Probabil din aceeași vreme a rămas fascinată de teatru, care o transpunea într-o altă lume, pasiune pe care n-a abandonat-o aproape niciodată. Lucia Demetrius urmează Școala Centrală (liceu de elită, unde directoare mai era încă Maria Delavrancea, soția scriitorului și a marelui orator, pe
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
Când vechiul său prieten Vasile Demetrius era internat în spital, Arghezi a venit să-l vadă pe fugă, iar la înmormântare, a rămas în curte, fără să rostească o vorbă de mângâiere soției și fiicei îndoliate. Spunea lucruri uluitoare, te fascina cu vocea lui tărăgănată, dar te și nimicea într-un fel". Interesante pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate Memoriilor. Astfel, Eugen Ionescu era ,urâțel foc, mic, plin
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
copil). Pentru cititorul român această carte e de mare folos (și de plăcută lectură): cu atît mai mult cu cît dicționarele noastre generale rămîn încremenite într-o tradiție aridă, indicînd doar etimologia directă, sursa imediată a unui cuvînt; or, ceea ce fascinează în povestea limbii e tocmai istoria culturală, marcată de întîmplări umane, de treceri dintr-o limbă în alta și de evoluții surprinzătoare: cele mai interesante fiind așa-numitele ,cuvintele călătoare". Teribilă e, în schimb, frustrarea cititorului care găsește în sursele
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
Coșuleț, prietenul care îl bagă în toate buclucurile, fără umbră de remușcări. Adrian Neacșu are toate șansele să crească pentru că și-a înțeles personajul și pentru că, cred, are resurse pentru asta. El este apariția inocentă, rebelă și plutitoare, golanul curat, fascinat de puterea răului. Nu are forță, din păcate, pe scenă. Cel puțin în seara reprezentației pe care am văzut-o eu. Dar este credibil. Disfuncția majoră în spectacol apare în relația celor doi amici. Personajul lui Coșuleț este mecanismul răului
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
luat chipul personajelor lui Arcimboldo, într-o teribilă demonstrație a traseului destructurare-construcție. După care Arcimboldo s-a risipit din nou în Grădini. ION Grigorescu: mistic și histrion, prăbușit în sine, dar și cu o imensă disponibilitate pentru gest și acțiune, fascinat de lumea spiritului și legat fatal de efemeritatea materiei, el este un personaj în care lumea s-a polarizat maniheic. Cu un ochi privește mereu spre ceruri, spre zările pure ale transcendenței, iar cu celălalt scrutează scurtcircuitările satanice ale istoriei
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
Azi, ca și ieri, Leonard Cohen place fără prea multe explicații, cam cum plăcea în România, înainte de 1989, filmul lui Tarkovsky, Călăuza. Eventuala tentativă de dezvoltare a discuției (De ce vă place? Ce apreciați mai mult, muzica sau calitatea versurilor? Vă fascinează vocea sa?) atrage, de cele mai multe ori, din partea interlocutorului ridicări neputincioase din umeri sau răspunsuri monosilabice, cel mai adesea insiprate chiar de felul în care este formulată întrebarea. Citind în zilele de sărbătoare dintre Crăciun și Anul Nou excelenta carte a
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
de Leonard Cohen. În pofida popularității sale imense, a faptului că orice piesă a sa este recunoscută instantaneu de aproape oricine încă de la primele măsuri, imaginile cu el sunt rarissime, chiar și pe canalele de televiziune dedicate exclusiv muzicii. Toată lumea este fascinată de muzicalitatea unor piese, toate discurile lui Leonard Cohen se vând în întreaga lume în milioane de exemplare, dar aproape nimeni nu îi solicită piesele de rezistență la posturile de radio și televiziune. Nici măcar în acele topuri făcute de telespectatorii
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
fie! - pedant și ușor ridicol, un Lord Byron al rock'n'roll-ului, un savant nimerit în bâlciul decăzut al muzicii pop". (pp. 188-189). La acest portret nu prea mai este nimic de adăugat. Dar, parcă începem să înțelegem de ce ne fascinează atât de mult personalitatea artistică a lui Leonard Cohen.
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
venit un alt director, mai tânăr și care pusese ochii pe mine. Totul a început cu o invitație la un restaurant. Am acceptat, fără să știu prea multe despre el. Era tânăr, bărbat bine, chiar pot spune că am fost fascinată de fizicul și comportamentul său. Eram mândră că mă invitase șeful meu! De ce s-a oprit la mine? Asta am aveam să aflu mult mai târziu...” Concluzia cu care Laura rămâne după ce se desparte de această nouă iubire este aceea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
având drept centru volumul Mulțumesc lui Newton (2012)*, de Marian Barbu - și în toate cele - grăiește și cuvântul înaintător al poetului, In illo tempore, de unde facem spicuire: «Formularea titlului de volum s-a petrecut cu decenii în urmă, când eram fascinat de marile descoperiri științifice ale lui Isaac Newton. A fost chiar amuzantă circulația legendei cu descoperirea gravitației, ceea ce a făcut ca interesul meu contemplativ să sporească nebănuit. în vara anului 2011, am recitit poeziile / poemele din perioada 1958 - 1990, operând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Mittel-Europa, nu o mai auzise niciodată. I se părea absurd și, de fapt, ca un fel de poveste de Halima. Atunci, am stat mai bine de o oră și i-am explicat toate aceste realități de istorie paralelă care îl fascinau, străduindu-mă să înțeleg din ce motiv omul părea de la un minut la altul mai tulburat și mai emoționat. Emoția lui mă tulbura și pe mine. Vedeam cum îi apăreau în fața ochilor lumi peste lumi insondabile dar bănuite, chipuri, peisaje
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de existențial, putînd fi socotită un puls "transcris" al acestuia la cotele unei înalte "mistuiri": "nu trăiesc cu detașarea condamnatului la moarte/ ci cu neliniștea condamnatului la viață/ nici nu beau să uit de moartea care îmi e camarad/ mă fascinează speranța/ mă întorc în mine în același timp cînd mă retrag în afară/ trenuri marfare transportă între mine și exterior sentimente/ în diferite ipostaze, printre cartofi, lămîi și curcubeie veșnice/ intrate prin crăpăturile nesupravegheate" (în loc de moto). O astfel de "moralizare
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
a sosit momentul, că nu sînt pregătită, deși cred în hazard și sînt fatalistă. În fine. Paradoxuri. Luată pe sus, cu gîndurile în alte părți, m-am trezit că plec la Istanbul, un oraș al unei civilizații copleșitoare, care mă fascinează și pe care am studiat-o, un loc care m-a ispitit mereu și spre care am amînat să mă duc. De ce oare?... Abia desupra Mării Negre am simțit căldura unei veri de demult, la Paris. Au trecut zece ani și
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]