1,260 matches
-
urmare a Războiul Crimeii (1853-1856) o parte din populația tătară a emigrat în Dobrogea, Anatolia și alte regiuni ale Imperiului Otoman. Pe data de 18 octombrie 1921 s-a înființat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Tătarii constituiau atunci 25% din populație. În Al Doilea Război Mondial trupele germane, ajutate de cele românești, au ocupat Crimeea. După ce au recăpătat controlul asupra regiunii, în 18 mai 1944 autoritățile sovietice au deportat întreaga populație tătară în
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
mai mic procent de catolici este găsit în regiunea central-vestică (69,1%).Statul Piauí are cel mai mare procent de catolici (90,03%, în timp ce statul Rio de Janeiro îl are pe cel mai mic (56,19%). Dintre capitalele de state federative, Teresina are cel mai mare procent de catolici din țară (86,09%), urmată de Aracaju, Fortaleza, Florianópolis și Joăo Pessoa. Brazilia are multe din curentele creștinismului. Astfel, există: neo-penticostali, penticostali și protestanți tradiționali (majoritatea dintre ei baptiști, prezbiteri și metodiști
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
120.000 membri. Protestantismul este, în general, singura religie din Brazilia lipsită de sincretism. Centre cu neo-penticostali mai sunt în Londrina, în statul Paraná, la fel ca și în orașele Săo Paulo, Rio de Janeiro și Belo Horizonte (capitala statului federativ Minas Gerais), mai ales în zona suburbiilor și împrejurimilor acestor orașe. Luteranii sunt concentrați mai ales în statele Rio Grande do Sul, Santa Catarina și regiunile provinciale a statelor Rio de Janeiro și Espírito Santo. Brazilia are de asemenea un
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
de asemenea un însemnat număr de adepți aparținând Martorilor Lui Iehova (cu aproximație 199.645). Cel mai mare număr de protestanți este găsit în Nord (19,8%), partea central-Vestică (18,9%) și în cea Sud-Estică (17,5%). Dintre capitalele statelor federative, Rio de Janeiro are cel mai mare procent de protestanți non-penticostali din țară (10,07%), urmat de Vitória, Porto Velho, Cuiabá și Manaus. Goiânia este însă capitala de stat federativ cu cel mai mare procent de protestanți penticostali din țară
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
9%) și în cea Sud-Estică (17,5%). Dintre capitalele statelor federative, Rio de Janeiro are cel mai mare procent de protestanți non-penticostali din țară (10,07%), urmat de Vitória, Porto Velho, Cuiabá și Manaus. Goiânia este însă capitala de stat federativ cu cel mai mare procent de protestanți penticostali din țară (20,41%), urmată de Boa Vista, Porto Velho, Belém și Belo Horizonte. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă are un număr de 1.104.886 membri. Populația
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
imigranți evrei au venit încercând să scape de nazism și de ampla distrugere ce a urmat celui de al Doilea Război Mondial. În prezent, există aproximativ 196.000 de evrei în Brazilia. Cel mai mare procent este găsit în statele federative Săo Paulo și Rio de Janeiro. Potrivit recesământului din 2007, existau 27.239 musulmani în Brazilia. Se presupune că prima dată în Brazilia, această religie a fost practicată de către sclavii proveniți din vestul Africii, descendenții lor însă practicând ulterior alte
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
dupa prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, la sfârșitul Primului Război Mondial, aderarea la 1.12.1918, la Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (din 1929 Regatul Iugoslavia). Etnici sloveni trăiesc după 1918 și în Italia (Triest) și Austria (Steiermark și Kärnten). Potrivit Constituției Republicii Populare Federative Iugoslavia din 31.1.1946, Slovenia devine una dintre cele 6 republici care alcătuiesc statul federal postbelic (sin 1963, RSFI). În urma unui arbitraj al ONU din 1954, portul Triest este atribuit definitiv Italiei, iar regiunea Istria invecinată, cu portul Rijeka
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
membrii Comitetul Unității și Progresului. Grecii și bulgarii au colaborat în cel de-al doilea partid mare din Imperiul Otoman, Uniunea Liberală. Federaliștii bulgari au întâmpinat cu entuziasm revoluția și mai apoi s-au alăturat vieții politice în cadrul Partidului Popular Federativ. Unii lideri considerați extremiști, precum Sandanski sau Cernopeev, s-au alăturat mișcării revoluționare și au participat la marșul spre Constantinopol pentru înfrângerea „încercării de sabotare a Constituției”. Bulgarii de toate orientările politice s-au organizat în partide și au participat
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Blaže Koneski și Mateja Matevski. Festivalul a fost organizat începând din 1961, în orașul Struga, pe atunci în Republica Populară Macedonia, doar cu poeți macedoneni, dar în 1963 a extins lista de participanți cu poeți din întreaga fostă Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Premiul Frații Miladinov a fost acordat pentru cea mai bună carte de poezie publicată între două festivaluri consecutive. În anul 1966 evenimentul s-a transformat într-un festival cultural internațional. Premiul internațional Cununa de Aur a fost instituit în
Serile de Poezie de la Struga () [Corola-website/Science/335909_a_337238]
-
"Thompson" (n. la 27 octombrie 1966 , Čavoglave, Republica Socialistă Federativa Iugoslavia) este un cântăreț și compozitor croat, solistul și liderul formației rock Thomson. Foarte popular în țara sa, unde este cunoscut și ca luptător în Războiului Croat de Independență ("Domovinski rât" 1991-1995) și că organizator de evenimente caritabile, dar și
Marko Perković () [Corola-website/Science/312447_a_313776]
-
un raport că „era conducător al organizației de tineret PNȚ”. După venirea la putere a comuniștilor, ambii părinți au fost închiși pentru propagandă în favoarea Partidului Național Țărănesc. În 1949, Beldeanu a reușit să părăsească România, traversând granița în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Despre el s-a afirmat că, atâta vreme cât a stat în străinătate, a colaborat cu mai multe servicii de informații, cu Securitatea iugoslavă dar și cu serviciile de informații americane și britanice. În Iugoslavia i-a cunoscut pe Ioan Chirilă
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
al Lituaniei) din 22 octombrie 1791, prin care se afirma unitatea și indivizibilitatea Poloniei și a Marelui Ducat ca un singur stat și a reprezentării lor egale în organismele de guvernare. Declarația Comună întărea uniunea, păstrând intacte mai multe aspecte federative ale statului. Constituția din 3 mai a rămas până la sfârșit incompletă. Coautorul Hugo Kołłątaj a anunțat că se lucrează la „o constituție economică...ce va garanta dreptul la proprietate [și] va asigura protecție și cinste oricărui fel de muncă...” Kołłątaj
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
Lista cuprinde termenii latini (codul A02), românești, englezi și francezi folosiți în descrierea scheletului uman conform Terminologiei Anatomice (TA) publicată în 1998 de către Comitetul Federativ de Terminologie Anatomică (FCAT) și Federația Internațională a Asociațiilor Anatomiștilor (FIAA). În 2011, Terminologia Anatomică a fost publicată on-line de către Programul Internațional Federativ pentru Terminologia Anatomică (FIPAT), succesorul lui FCAT. Terminologia Anatomica reprezintă un consens mondial a termenilor folosiți în
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
englezi și francezi folosiți în descrierea scheletului uman conform Terminologiei Anatomice (TA) publicată în 1998 de către Comitetul Federativ de Terminologie Anatomică (FCAT) și Federația Internațională a Asociațiilor Anatomiștilor (FIAA). În 2011, Terminologia Anatomică a fost publicată on-line de către Programul Internațional Federativ pentru Terminologia Anatomică (FIPAT), succesorul lui FCAT. Terminologia Anatomica reprezintă un consens mondial a termenilor folosiți în anatomia umană. Oasele (A02.0.00.000) (lat. "Ossa"; en. "bones"; fr. "os"). Oasele sunt organ dure, rezistente, de culoare albă-gălbuie, formate din
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
macedonean a fost codificat de către lingviștii ASNOM, pe baza alfabetului fonetic al lui Vuk Stefanović Karadžić și pe principiile lui . Noua republică a devenit una dintre cele șase republici componente ale federației iugoslave. După schimbarea numelui federației în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, în 1963, și Republica Populară Macedonia a luat numele de Republica Socialistă Macedonia. În timpul războiului civil din Grecia (1946-1949), insurgenți macedoneni comuniști i-au susținut pe comuniștii greci. Mulți refugiați au fugit din Grecia în Republica Socialistă Macedonia. Statul
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Unii din cei mai emeriți partizani sunt Arso Jovanović, Sava Kovačević, Svetozar Vukmanović-Tempo, Milovan Đilas, Peko Dapčević, Vlado Dapčević, Veljko Vlahović, Blažo Jovanović, Pavle Kapičić and Ivan Milutinović. Muntenegru a devenit una din 6 republici socialiste ce alcătuiau Republică Socialistă Federativa Iugoslavia (RSFI), capitala să Podgorica schimbându-și numele în Titograd în onoarea lui Josip Broz Tito. După război, infrastructura Iugoslaviei a fost reconstruită, începuse industrializarea iar Universitatea Muntenegreană a fost fondată. Republicii Socialiste Muntenegru i s-a acordat o autonomie
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Iugoslaviei a fost reconstruită, începuse industrializarea iar Universitatea Muntenegreană a fost fondată. Republicii Socialiste Muntenegru i s-a acordat o autonomie sporită după ratificarea unei noi constituții, în 1974. După dizolvarea RSFI, în 1992, Muntenegru a rămas parte din Republică Federativa Iugoslavia împreună cu Șerbia. După desfășurarea referendumului de a rămâne sau nu în Iugoslavia din 1992, prezența fusese de 66% din populație, cu 95,96% din respondenți ce au votat în favoarea unei federații cu Șerbia. Referendumul a fost boicotat de către populația
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
cazuri controversate (proceduri adverse încercarea să soluționeze un litigiu), CIJ produce hotărâri cu caracter obligatoriu între state care acceptă să se supună hotărârii de judecată. Numai statele pot fi parte în cazurile controversate. Persoanele fizice, societățile, părțile ale unui stat federativ, ONG-uri, ONU și organele de auto-determinare sunt excluse de la participarea directă în cazurile, deși Curtea poate primi informații din partea organizațiilor internaționale publice. Aceasta nu exclude interesele non-statale din care face obiectul unei proceduri de stat în cazul în care
Curtea Internațională de Justiție () [Corola-website/Science/314805_a_316134]
-
Comunității Europene pe 27 august 1991 pentru a oferi consultanță juridică Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie. Comisia de Arbitraj a prezentat cincisprezece avize în privința „problemelor juridice majore” care au fost ridicate datorită conflictului dintre unele republici ale Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Comisia era alcătuită din cinci membrii care erau Președinții Curților Constituționale ale statelor membre Comunității Europene și condusă de Robert Badinter. Între sfârșitul anului 1991 și mijlocul anului 1993, Comisia de Arbitraj a prezentat cincisprezece avize în cea ce
Comisia de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie () [Corola-website/Science/331205_a_332534]
-
față de RSFI, aceasta din urmă va continua să mai existe și celelalte republici care considerau că RSFI că este în proces de dezintegrare iar cele șase republici sunt succesoare cu drepturi egale ale RSFI. Comisia a răspuns că Republica Socialistă Federativa Iugoslavia este în proces de dezmembrare. La 20 noiembrie 1991, Carington a întrebat Comisia „dacă populația sârbească din Croația și Bosnia și Herțegovina, care este un popor constituent al RSFI, are dreptul la autodeterminare?”. Comisia a răspuns că „populației sârbești
Comisia de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie () [Corola-website/Science/331205_a_332534]
-
1943 și 1945. A doua entitate cunoscută cu acest nume a fost Federația Democrată a Iugoslaviei, care a fost proclamata în 1943, de mișcarea de rezistență a partizanilor iugoslavi în Al Doilea Război Mondial. Ulterior, a fost redenumită "Republică Populară Federativa ," în 1946, când a fost instaurat un guvern comunist. În 1963 a fost iarăși redenumită în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia (R.S.F. Iugoslavia). Acesta a fost cel mai mare stat iugoslav, deoarece Istria și Rijeka au fost incluse în noua Iugoslavie
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
proclamata în 1943, de mișcarea de rezistență a partizanilor iugoslavi în Al Doilea Război Mondial. Ulterior, a fost redenumită "Republică Populară Federativa ," în 1946, când a fost instaurat un guvern comunist. În 1963 a fost iarăși redenumită în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia (R.S.F. Iugoslavia). Acesta a fost cel mai mare stat iugoslav, deoarece Istria și Rijeka au fost incluse în noua Iugoslavie la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.Cele opt elemente constitutive care formau federația erau șase republici socialiste
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
1.704.000 de victime. După recorelarea datelor, în 1980, de către istoricii Vladimir Žerjavić și Bogoljub Kočović s-a dezvăluit că numărul real de morti a fost de circa 1 milion. Pe 31 ianuarie 1946, noua constituție a Republicii Populare Federative Iugoslavia, după modelul Uniunii Sovietice, au stabilit șase republici populare, o provincie autonomă și un district autonom, care făceau parte din R.S. Șerbia. Capitala federației a fost Belgradul. Republicile și provinciile au fost (în ordine alfabetică): În 1947, negocierile dintre
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
63.7%, si Croația cu 63.6%. Diferențele religioase dintre sârbii creștini ortodocși, croații catolici, bosniacii musulmani și ascensiunea naționalismului au contribuit la căderea Iugoslaviei în 1991 . La 7 aprilie 1963, statul și-a schimbat denumirea oficială în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, iar Tito a fost ales președinte pe viață. În R.S.F. Iugoslavia, fiecare republică și provincie avea propria constituție, curte supremă, parlament, președinte și prim-ministru. În fruntea guvernului iugoslav, erau președintele (Tito), prim-ministrul federației, și parlamentul federației (un
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
au redactat un raport final prin care i se cerea armatei sârbe să se retragă din teritoriul ocupat nejustificat. Șerbiei i s-au stabilit granițele actuale după Al Doilea Război Mondial, când a devenit o unitate federală în cadrul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. După destrămarea Iugoslaviei într-o serie de războaie în anii 1990, Șerbia a devenit încă odată un stat independent pe 5 iunie 2006, după destrămarea scurtei Uniuni Statale cu Muntenegru. Pe 17 februarie 2008, parlamentul provinciei Kosovo și-a
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]