1,862 matches
-
de trăire, Ileana Mălăncioiu nu îi acordă uneia, mai multă importanță, în defavoarea alteia. Punerea rațiunii, înaintea sensibilității, dar și a sensibilității, în fața rațiunii, face din opera acesteia un amestec interesant, între promovarea unei retorici a masculinului îmbinată cu una a femininului. Acordând atenție profundă ideii promovate, pentru a nu-și regreta, ulterior, cuvinte spuse sau nespuse, "spre deosebire de majoritatea colegilor de generație, Ileana Mălăncioiu s-a individualizat inclusiv prin refuzul oricăror compromisuri de lansare. În timp ce prozatori și poeți de valori diferite, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de Jidovi." 24 Termenul verdeleancă nu apare în DLR, nici la Scriban, nici la I.A. Candrea, nici la Tiktin; nu se regăsește în niciunul dintre dicționarele mari cercetate de noi. El trezește curiozitatea mai ales prin forma sa de feminin, care are, totuși, precedente cunoscute de exemplu, numele Adonoaea (adaptare la feminin a ebraicului Adonai), menționat ca un apelativ al lui Hristos în apocriful gasterian Cele 72 de nume. Ce semnifică termenul verdeleancă e greu de spus; se poate înainta
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nici la I.A. Candrea, nici la Tiktin; nu se regăsește în niciunul dintre dicționarele mari cercetate de noi. El trezește curiozitatea mai ales prin forma sa de feminin, care are, totuși, precedente cunoscute de exemplu, numele Adonoaea (adaptare la feminin a ebraicului Adonai), menționat ca un apelativ al lui Hristos în apocriful gasterian Cele 72 de nume. Ce semnifică termenul verdeleancă e greu de spus; se poate înainta ipoteza că Hristos, pe care Biblia îl numește adesea "Piatră", cu trimitere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
segmentare, in sintagma furnico, leul au perit neavând mâncare, deși textul chirilic original era corect: f¨pnikΣlé¨l. Din neatenție și în absența oricărui fel de confruntări, colegii clujeni au crezut că au de-a face cu două substantive, unul feminin în vocativ (furnico) și al doilea masculin, la nominativ (leul), pe care, la transcriere, le-au separat prin virgulă! 120 În reputata serie Bible d'Aléxandrie, publicată la Editions du Cerf din Paris de aproape trei decenii sub direcția Margueritei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
problema se pune altfel, la nivelul ficțiunii romanești, al cărei impact psihologic, socio-cultu ral, antropologic etc. traduce o criză de identitate societală și indivi duală. E cazul particular al romanul francofon libanez, mai precis, al celui care se conjugă la feminin, căci, de la Seherazada încoace, știm că femeile arabe sunt minunate povestitoare (vezi Ezza Agha Malak, Vénus Khoury Ghata, Mona Latif Ghattas și multe altele). Iată un exemplu aproape perfect de situație în care francofonia asigură femeii care scrie un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reversibilității tututror semnelor în umbra seducției și a morții. Cele două paradigme se diversifică de-a lungul acestei spirale fără a-și schimba poziția antagonistă. De o parte: economia politică, producția, codul, sistemul, simularea de cealaltă: potlatch, cheltuirea, sacrificiul, moartea, femininul, seducția și, în ultimul rând, fatalul"415. Această perspectivă asupra schimbului simbolic este astfel dublată de perspectiva asupra propriului demers al scriiturii și analizei 416, care îi trădează grija asupra dezvoltării propriei teorii (împotriva celor care ar crede că scrie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
foarte pertinentă) le aparține unor cercetători anglo-saxoni, Lara Apps și Andrew Gow, care punctează că, potrivit normelor gramaticale din limba latină, prezența unui singur element masculin într-un grup feminin ar fi antrenat acordul cu masculinul, prin urmare, forma de feminin plural "implică absența din grup a bărbaților" (2003: 4). În plus, cercetătorii observă că "vrăjitorii apar extrem de rar în istoriografia vrăjitoriei" (2003: 4). Astfel, decizia naratorului de a plasa în centrul intrigii sale figuri masculine, nu numai ca agenți ai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
parisienne" un program iconografic care a împrumutat "elementele sale idiomului artistic al lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul emblemelor, de la lirism, la spiritualism etc. Pictorul de origine română aplică principiile unei picturi murale impregnate simbolist ale maestrului francez. "Utilizarea tentelor pastel, respectând tonalitatea mai mult sau mai puțin gri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care-l reflectă o parte din nudurile feminine, precum cel care se detașează în partea stângă a tabloului și care a stârnit nenumărate controverse. Klimt bulversa încă odată convențiile canonice ale picturii academice înfățișând o anatomie completă a nudului feminin. Femeia imponderabilă a filozofiei și pozitivismului pare să exibe propria sexualitate ca și antica Baubo, dar, spre deosebire de gestul grotesc care stârnește râsul Demetrei, aici el este generator de anxietate. O altă figură care a stârnit oprobiul a fost cea a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un macabru erotizat, aproape de sensibilitatea decadentă a sculpturii lui Biegas Boleslaw, le vom regăsi în câteva din sculpturile lui Teodor Burcă precum Dezolarea, Ursita, Prăbușirea. În Dezolarea, în mijlocul unei movile de cranii topite în blocul de ghips, stă un nud feminin a cărui postură corporală indică deopotrivă abandonul și extazul. Dincolo de exprimarea unei stări sufletești, fapt tipic pentru arta simbolistă, lucrarea precizează o dimensiune decadentă prin simbioza dintre iubire și moarte, cuplul freudian de forțe Liebenstriebe / Todestriebe care prezidează dinamismul dizolvant
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gânduri, unde soclul este ornat cu o friză decorativă cu frunze și mere stilizate. Nudurile sale sunt voluptuoase, degajă o senzualitate care reprezenta o noutate pentru arta românească a momentului. Ideea de meditație este însoțită de linia elegantă a nudului feminin, asociere care imprimă un erotism sublimat, subtil acestor statuete. În primele statuete, feminitatea poartă sugestia unei exuberanțe incontrolabile, a unui palpit al formelor vivante, dar și a unei eleganțe străbătută de frisonul unei nervozități erotice. Sculptorul va descărca acest erotism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
echilibru imanent a increatului. Absența în subsidiar a tensiunii contrariilor, ca și absența sugestiei unui maleficiu indescifrabil separă himerele paciuriene de monștrii decadenți, expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor este una matricială, generică. Sorin Alexandrescu mai subliniază faptul că nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fermitatea forței fizice dominată de spirit este apanajul omului în timp ce feminitatea este cântărită cu un ochi foarte critic. [...] Opoziția masculin-feminin, tranșantă și ireductibilă la Paciurea, trebuie văzută în corelație cu simbolismul sexelor care a preocupat secolul al XIX-lea"349. Femininul apare ca nevertebrat, ne-format, cu ductilități ofidiene, fără a moșteni însă capitalul malefic ale femeii fatale a decadentismului, o femme tentaculaire. Este clar că în aceste figuri feminoide, larvare, turgescente nu avem deplina realizare a unei feminități devoratoare înscrisă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înclina balanța către unul din poli, pictorul surprinde doar acel moment suspendat al condiției feminității și a tensiunilor care o presupun. În opinia lui Elisabeth Ingles, un tablou precum Vampirul se află la capătul unui traseu al conotării negative a femininului, de la iubita devotată la femeia fatală, malefică. "Vampirul revine de numeroase ori în opera lui Munch. Ceea ce a pornit ca imagine a unei femei îmbrățișând tandru gâtul iubitului ei, a fost progresiv transformat în viziunea unei malefice, vampirice, curmând viața
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Viena fin-de-siècle, Viena somațiilor tragice, cultura este pusă în serviciul statului ca liant capabil să transceandă ingerințele de ordin politic și să stopeze mișcarea disolutivă care va conduce la căderea imperiului. Cultura Vienei fin-de-siècle ilustrează din plin decadența imperiului, iar femininul își face apariția într-o formulă virtual punitivă, sub chipul zeiței Palas Athena, care nu mai consfințește așezarea imperiului sub scutul rațiunii, ci prezidează, ca în afișul realizat de Klimt pentru Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și Tezeu pentru a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prizoniera propiilor sale afecte, instrumenta lizate politic, iar Judith o femeie virilizată. Direct sau indirect, ambele devin ucigașe, crima lor are o valență sexuală, iar victima este un bărbat. Inocentarea sau demonizarea feminității merg în direcția edificării unei revalorizări a femininului la scara întregii societăți, fapt cum nu se poate mai vizibil în cadrul societății vieneze la sfârșitul secolului XIX, dar care afectează într-o oarecare măsură și România sfârșitului și începutului de secol. Feminizarea societății apare ca o mișcare subversivă, ea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consacră și un valtrap sau râu de purpură care se scurge la baza tronului și pe care stă așezată femeia. De o parte și de alta a acestui tron somptuos, ocupând circa o treime din aria tabloului și încadrând nudul feminin, se află două flori gigantice dintre care una este o splendidă orhidee. În universul decadent al infernului, la femme fatale este asociată florilor răului, unei splendori malefice a luxurei. Florile fac parte deopotrivă din recuzita aulică a prințului întunericului, fără
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ambiguitate sexuală, amplificată de prezența pe un plan superior a uneia dintre acele femmes fatales de o tulburătoare senzualitate. Corul de îngeri în cel de-al treilea panou va oferi contrapondere acestei sexualizări agresive și seductive, a răului la puterea femininului. Corul de îngeri protejează o unio mistica definită în termenii unei sexualități eliberate de constrângeri, sau la nivelul unei lecturi freudiene, ca eliberare a principiului plăcerii, sublimat prin artă de constrângerile materiale ale lumii. Prin urmare, aventura umanității se configurează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
forma celor patru cavaleri ai apocalipsului ca la Dürrer sau a unui schelet ținând în mâini o clepsidră ca în dansurile macabre ale lui Hans Holbein, ci sub forma unei nimfete, atrăgătoare și neliniștitoare deopotrivă, este o moarte la puterea femininului. Bram Djikstra, în Idols of Perversity, optează pentru o dublă interpretare a unei compoziții similare aparținând lui Louis Raemaekers, intitulată Sifilisul. În afișul lui Raemaekers situat ca sensibilitate undeva între Rops și Kupka, în locul nimfetei loghiene se află o uscățivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Madonna începe să se joace și cu limitele sacrosante dintre "normalitate" și "deviere", dintre ceea ce repre-zintă "acceptabilul" și "inacceptabilul". În Express Yourself (1989), Vogue și Justify My Love (1990), apare în travesti și utilizează parodia pentru a submina polaritățile masculin / feminin, artă adevărată / artă pop, ficțiune / realitate, privat / public 143. Personalitatea ei schimbătoare și estetica seducției devin astfel "punctele de referință ale unei culturi postmoderne a comodificării, în care noțiunea de autenticitate a făcut loc constructului postmodernist 144". Este evident că
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
depășit limitele epocii sale, sau o țărăncuță pe care francezii au preamărit-o nejustificat, transformând-o în simbol patriotic 150? Asemenea fecioarelor-martir, Ioana d'Arc își legitimează comportamentul susținând că urmează voința divină, dar, spre deosebire de acestea, ea desființează bariera dintre feminin și masculin, asumându-și rolul de cavaler, și subminează autoritatea bisericească. Țărancă din nordul Franței, Ioana d'Arc pretindea că aude voci, pe care mai târziu le recunoaște ca fiind cele ale Arhanghelului Mihail și ale fecioarelor-martir Caterina și Margareta
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sau bărbat. Ea pare mai degrabă o reprezentare umoristică a androginului, o caricatură a combinației femeie-bărbat, decât întruchiparea muncitoarei se-rioase, hotărâte să preia sarcinile de serviciu ale bărbatului. În acest sens, Rosie funcționează ca reprezentarea iconică a opozițiilor binare masculin / feminin, muncitor / soldat, ceea ce ar explica succesul imens de care se bucură și în prezent în America. Asemenea păpușii Barbie și Madonnei, Rosie a devenit un icon popular celebru, care ne "trimite" totuși, prin simbolistica sa, la reprezentările medievale. Capitolul 5
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
se pot desprinde câteva „teme” cu caracter mai general, dar care sunt exploatate de scriitor în latura lor particulară. Astfel, tema imposibilității de a afla adevărul prin relativizarea lui infinită este o consecință directă a „disecțiilor” teoretice pentru descifrarea eternului feminin care rămâne însă impenetrabil, spre disperarea analistului. Ioana este, în mare parte, un alter ego al lui Sandu, la fel cum acesta din urmă se vrea a fi un alter ego al autorului. Cei doi protagoniști ai romanului sunt foarte
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
fiind măcinați de contradicții și îndoieli. Ceea ce caută în iubire Sandu nu este feminitatea pură. De aceea un personaj precum Viky, sora Ioanei, nu poate să-i capteze atenția decât pentru o clipă, printr o undă de senzualitate efemeră. „Eternului feminin, Sandu îi preferă complexitatea unei individualități”. Or, Viky nu-l putea fascina tocmai pentru că era lipsită de această complexitate, pentru că era prea plană: „apă limpede pe care nu puteau să se întâmple furtuni, din cauza aceasta odihnitoare, dar nefiind în stare
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
numai pe subiectivă, ci și verbul predicat al principalei ca adjectiv adverbial (circumstanțial). „Ca aspect lexico-morfologic, pronumele relativ compus are de regulă următoarele forme: toți cei care (ce), toți câți - masculine plural - destul de frecvent; toate cele care (ce), toate câte - feminin plural - mai puțin frecvent și mai mult cu sens neutru: tot ceea ce, tot ce ca neutru singular - destul de frecvent”: Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună...(Eminescu, Scrisoarea III, op. cit.p.45) Iar, „în privința flexiunii, trebuie
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]