1,275 matches
-
în special Locke și Hume, și care prinde o semnificație fenomenologică în "psihologia descriptivă" a lui Franz Brentano și în psihologia fenomenologică a lui Husserl și Merleau-Ponty. Neurmând îndeaproape, în acest discurs, linia modelului empirist sau logica "tare" a tehnicii fenomenologice, trebuie regândită această problemă în funcție de rezultatele reducției judicative a dictaturii judicativului formulate în lucrarea de față. Primul răspuns este acela că judecata oferă o imagine. Prin urmare, nu un concept, deși este alcătuită din termeni cu o poziție logică și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deși este alcătuită din termeni cu o poziție logică și judicativă conceptuală, nici o valoare, deși are în structura sa elemente alethice (care susțin valoarea de adevăr), nici o "situare afectivă", cu toate că lucrează părtinitor (ordonator și autoritar). Teoriile judecății cuprinse în cercetările fenomenologice tocmai amintite pot constitui o mărturie pentru acest fapt. Pentru Brentano, de exemplu, judecata este o "prezentare" (Vorstellung) ca act mental elementar, de sens empiric, chiar senzorial acceptată sau nu în funcție de "obiectul" ei. Pentru Husserl, judecata nu este altceva decât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe sine așa cum se întâmplă cu fiecare "lucru" în sensul judicativului și să-și descarce conceptul în propria noastră gândire, punând-o pe aceasta să se reconstruiască ea însăși în acest sens conceptual (schimbând astfel și sensul esențial al constituirii fenomenologice, acela de "umplere", cu un sens propriu-zis originar chiar în ordinea operaționalității fenomenologice: acela al "descărcării", tinzându-se astfel către o preeminență obiectuală, dorită atât de mult, uneori, în fenomenologie; și, pe această bază, către Unul din care toate se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-și descarce conceptul în propria noastră gândire, punând-o pe aceasta să se reconstruiască ea însăși în acest sens conceptual (schimbând astfel și sensul esențial al constituirii fenomenologice, acela de "umplere", cu un sens propriu-zis originar chiar în ordinea operaționalității fenomenologice: acela al "descărcării", tinzându-se astfel către o preeminență obiectuală, dorită atât de mult, uneori, în fenomenologie; și, pe această bază, către Unul din care toate se trag înspre propria lor ființă (adică și ego-ul și lumea, cu toate ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
indicând și anumite sensuri ale "non-judicativului". Judecata este unitatea formală a cunoașterii și, în genere, a oricărei constituiri fenomenale: aceasta este concluzia principală a demersului din prima parte a lucrării. În cea de-a doua parte, este operată o reducție fenomenologică asupra domeniului judecății, mai bine zis, asupra "judicativului constitutiv" (sau "dictaturii judicativului"), cu scopul de a scoate la iveală nu doar caracteristicile acestuia, ci și limitele sale, ușor de recunoscut, de altfel, și unele și altele, în filosofiile mai vechi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că un asemenea sens nu este prezent la Aristotel, dacă că el nici nu ar fi cu putință la acesta. Filosoful german are dreptate, în măsura în care gândurile lui Aristotel legate de adevăr, enunț, fapt logic, ființare ("fapt real") etc. sunt "orizontalizate" fenomenologic. Dar la Aristotel funcționează și o înțelegere propriu-zis "naturală" a adevărului, după care acesta este corespondență. Altfel spus, în măsura în care Aristotel se referă la adevărul ca atare, la poziția sa de "existențial" (dependent, așadar, de Dasein), esența sa nu este corespondența
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Idées directrices pour une phénoménologie; pentru precizări terminologice, îndeosebi § 148 "Les problèmes de la raison thèorique ressortissant a l'ontologie formelle". Poate fi consultată și ediția (traducerea) românească, apărută între timp: Idei privitoare la o fenomenologie pură și la o filosofie fenomenologică, trad. Christian Ferencz-Flatz, Editura Humanitas, București, 2011; Cartea întâi: "Introducere generală la fenomenologia pură". 159 FT, p. 22. Expresiile puse între ghilimele aparțin traducerii românești a acestei lucrări. Ele exprimă, cred, adecvat, clar și elegant sensurile unor termeni heideggerieni și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de la "gândirea ființei", sunt instituite și cele două registre ale ontologiei: unul formal, celălalt material; ambele având o anumită legătură cu "experiența", fapt cercetat, chiar și în perioada modernă, de către Kant prin proiectul său critic sau de către Husserl după convenții "fenomenologice". 196 Constituirea ideologiei ține de "evenimnentul" îndepărtării Zeului din "afacerile" omenești, fapt înțeles în toate nuanțele sale de Aristotel, în Politica și în alte lucrări ale sale. 197 Cele două aspecte, formal și alethic, sunt ale judecății, așa cum am arătat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plasează în zona încercărilor de tematizare ontologică a lui "este", care, odată schițată, face posibilă tematizarea copulativă; așadar, este vorba, aici, despre o preeminență a tematizării ontologice. 206 O poziție opusă celei formulate aici, dar deosebit de semnificativă într-o reducție fenomenologică, în Maurice Merleau-Ponty, Phénoménologie de la perception, Troisième partie, III: "La liberté". 207 Aristotel, Etica nicomahică, Cartea a II-a, V, 4; 1105 b; p. 38. 208 Cf. Thomas Nagel, What is it like to be a bat?, Ed. cit. 209
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilă evidențierea celor mai profunde structuri biologice, acest lucru nu este suficient pentru a putea cuprinde caracteristicile vitalului. Punând bazele etologiei ca știință, Konrad Lorenz ne introduce în înțelegerea comportamentului ființelor vii și, prin aceasta, deschide poarta către cunoașterea aspectelor fenomenologice ale vitalului. Ca biologi, înțelegem că nu putem vorbi de viață, de existența unei ființe vii, dacă aceasta nu intră în dialog cu peristaza, dacă nu comunică cu oceanul cosmic. Comunicarea se realizează prin semnale, emise de anumite structuri, care
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
al mediului. Și am plasat substanța În piramidă, pe o bucată de metal, În mâna unui om, ba chiar și În biserică, ca să amintesc doar câteva direcții. Dar ce e deosebit de interesant este aspectul biomimetic al procedurii. Chinhidrona este identică fenomenologic sistemelor redox celulare - unul e atât de banala vitamină C -, altfel spus coenzimelor, care asigură valoarea specifică pentru o enzimă oarecare a caracterului redox al mediului În care și face treaba. Astfel Încât o modificare În echilibrul reducător-oxidant din sânul coenzimei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
226. Eminescu nu face altceva decât să transforme, printr-o curioasă alchimie metafizică, orizontul fizic în zariște lăuntrică 227. El include într-o sinteză organică orice formă de spațiu fizic și orice câmp energetic sufletesc, pentru ca apoi, la finele mișcării fenomenologice din fiecare poem, să dea spațiilor deschidere ad indefinitum 228(s.n.), adică să facă după propria sa expresie ruptura dintre lumea bulgărului și lumea ideii 229. De acolo, din lumea bulgărului ipoteștean, și-a tras poetul sevele, identificându-se cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
titlu este sublimare, și nu transcendere. Sublimarea în cazul acesta, sublimarea poetică este esența fenomenului despre care vorbim și care trece de la viață la poezie, fără nici o altă intermediere. Spun la poezie și nu la filozofia platonică ori la cea fenomenologică a ideilor și a esenței, căci creația poetică nu se dezvoltă necesarmente dintr-o concepție metafizică [...], după cum nici organul poetic nu este o intuiție intelectuală, care ar realiza de ce anume florile sunt flori și nu pomi sau șoareci, de ce anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Poetică fenomenologică. Lectura imaginii, Dorin Ștefănescu Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție, Ion I. Ionescu Spiralogia. O teorie neurologică a relației cunoaștere-conștiință, Jacques Jean Askenasy Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina Hurubean (coord.) Trei rîuri și-
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
este sporită de prezența martorilor). * Nu sunt marcat de patima prezentării noului, ci de bucuria aducerii cunoscutului la forme actuale și în contexte care-i lansează noi sensuri. O analiză a banalului, ce sper să coincidă cu însăși sensul demersului fenomenologic. * Miza umanității este de a se dezvolta într-atât de mult cultural încât să fie capabilă de a se înțelege pe sine. Cunoașterea de sine, ca persoană și societate (cele două sunt, în definitiv, inseparabile) este tema perpetuă a oricărei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
respectiv 57 ml/kg corp/min, ar fi oarecum o limită inferioară de antrenare a glicolizei anaerobe în condițiile efortului sportiv. Problema relației consum de O/efort, în așanumita apreciere de lucru “aerob și anaerob”, trebuie deci rectificată ca înțelegere fenomenologică, deoarece relația consum de O/capacitate aerobă sau anaerobă nu este rezultatul exclusiv al acestui parametru (O), ci și al unui complex de macanisme , respectiv reacții biochimice, deși în practica clasică acesta reprezintă indicatorul “exclusiv” al aprecierii rezistenței la efort
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de o parte și de alta ? Atunci când vine vorba să distingă între „pelerini” și „turiști”, să definească pertinent diferența, mulți dintre cercetători sunt de acord cu faptul că pelerinii se pot comporta ca turiști și viceversa, în funcție de perspectiva teoretică și fenomenologică adoptată. Marea provocare vine însă dinspre literatura de profil occidentală, mai ales dinspre cea de extracție anglo-saxonă, acolo unde religious travel, spiritual journey and tourism au devenit paradigma dominantă a studiului întregului fenomen al pelerinajelor. În acest moment istoric precis
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
formă a trupului în raport cu intelectul la rândul său activ și pasiv. Aristotelismul său creștinizat a explicat cum funcționează lumea și de ce există aceasta. La rândul său, Descartes, a fundamentat bazele filosofiei moderne 303. Pluralitatea perspectivelor filosofice și modalităților analitice, pozitiviste, fenomenologice, idealiste, pragmatice și existențialiste au îmbrăcat creștinismul modern. Temele existențiale au fost încorporate în teologia creștină chiar dacă unii filosofi au fost atei (Friedrich Nietzsche, Jean Paul Sartre) sau creștini (Kierkegaard, Rudolf Bultmann, Gabriel Marcel). Dintre factorii care au dezvoltat gândirea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
domeniul cunoașterii este experimentală, fiind obișnuit cu o practică regulată alături de o trăire reală. De asemenea este important să ne imaginăm că experiențele mistice, deși apar ca multiple în forma lor, au cel mai adesea criterii comune. Husserl, prin abordarea fenomenologică a psihologiei, analiza experiențele altora dar era la rândul său sursa unor înclinații mistice alături de cele ale secretarei sale, Edith Stein, victimă a torturilor naziste. De la el păstrăm acest gând admirabil: "Fenomenologia este studiul fenomenelor prin ele înseși, cu o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
are ca scop restabilirea unei vorbiri curente, prin reducerea sistematică a momentelor de tulburare. S-a ajuns astăzi la o sinteză a celor două direcții principale, opuse, la o modalitate nouă, care este și cauzală, și simptomatică, și etiologică, și fenomenologică, anume terapia complexă (în accepția lui Seeman). Schilling crede ca fiind indicat tratamentul de orientare psihologică la orice formă de logonevroză. Numai tratamentul logopedic (simptomatologic) ar fi, în asemenea situații, nepotrivit, deoarece nu duce la înlăturarea esenței tulburărilor, acesta concentrându
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
ale echilibrului și dezechilibrului, precum și a dovezilor experimentale legate de acestea susține generalizarea conform căreia stările de echilibru tind să fie preferate în detrimentul dizarmoniei. În contextul teoriei lui Heider, trebuie subliniat un aspect important. Echilibrul face referire la o stare fenomenologică, psihologică, și nu la starea reală a relațiilor dintr-un grup (Scott, 2000). Cu alte cuvinte, accentul este pus pe reprezentarea sau pe percepția subiectivă a relațiilor. Această idee s-a dovedit a fi influentă pentru studii ulterioare în domeniul
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Poetică fenomenologică. Lectura imaginii, Dorin Ștefănescu Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție, Ion I. Ionescu Spiralogia. O teorie neurologică a relației cunoaștere-conștiință, Jacques Jean Askenasy Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina Hurubean (coord.) Trei rîuri și-
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
o versiune evident rarefiată, expunând viziunea unei dispariții progresive. Motivul „castanietelor” întrerupe adesea fluența evoluției, prin intervenții discrete (pp Léger et lointain - lejer și îndepărtat), dar precise, care conduc la dublarea tempoului, prin modificarea spontană a indicelui valoric . La nivelul fenomenologic al percepției, aspectul discursiv al concepției compoziționale nu intenționează receptarea juxtapusă a diferitelor fragmente, ci vizează în fapt declanșarea unei „continuități” imaginative în mintea auditorului, care să prelucreze într-o manieră proprie imaginea expusă. Astfel, viziunea sonoră anterior „consumată” nu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
structurală prin plasarea sa anticipativă în raport cu unitatea frazelor, determinând aspectul anacruzic al exprimării acestora. La nivelul ideii conceptuale, aceasta este investită cu semnificații profunde astfel încât noțiunea de pauză „trăită”, depășind stadiul unei simple teorii, devine o condiție imperativă în contextul fenomenologic al actului interpretativ. Contrastul puternic generat de alternanța planurilor dinamice f strident / p sec. va amplifica adesea efectul sonor al acestei discontinuități de limbaj, intensificând pregnanța imaginilor derivate. Utilizarea frecventă a atacului stacc. și abundența folosirii relației de tonică-dominantă se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
se deschidă nici cel mai mic vad spre ea, dar interpusesem între noi o apă de netrecut, un cerc de foc de nestins, o pădure de nestrăbătut, un munte imposibil de escaladat. Pe scurt, aplicasem o metodă personală a reducțiilor fenomenologice, barând temporal în spate trecutul, în față viitorul, circumscriindu-mi un prezent continuu, un azi fără sfârșit, anulând, în spațiul interogațiilor despre sine, comparația cu ceilalți (de ce mie mi se întâmplă, și lui nu?), dar și cu mine însumi dintr-
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]