12,837 matches
-
de Schiller. Das Ding an sich "lucrul în sine" din Critica rațiunii pure kantiene își are originea în ideea lui Democrit: "În realitate noi nu știm nimic, pentru că adevărul se află în adâncul abisului"... "Căci naturii îi place să se ferească de ochii noștri", afirmase mai înainte Heraclit. Or, toate aceste adevăruri prime, originare, au fost văzute cu un al treilea ochi de gânditori-poeți, căci presocraticii și-au scris operele în versuri, iar stilul, mai ales la Empedocle și Parmenide, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din te miri ce. Nu și pentru el. Pentru el era de-ajuns o biată con servă de hering. În porturi, Ivan cobora semeț și lua drumul piețelor de zarzavaturi, de pește proaspăt și fructe uneori necunoscute lui, care-i fereau pe marinari de scorbut și eșuau ornamental în sosul vreunui șalău cum nu mai gustase nici unul dintre ei vreodată. I se dusese vestea, din vas în vas. În curând, căpi tanii umblau ca turbați după rusul căruia îi cereau fără
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
oarecum de curând să zâmbească afabil și puțin plictisit, cum face toată lumea bună aici, la Paris. Să dea ochii peste cap și să-și treacă degetele prelungi (moștenire de la Dominique) prin chica blonzie, care-i îmbracă lejer gâtul, până la umeri, ferind de ochii cârcotași o pereche de urechi discret clăpăuge și ușor ridicole în contextul profilului fin, de rus alb, îmbrăcat franțuzește, al posesorului. Încă două ore până la întâlnirea cu Dominique. O va lua de la gară, se vor îmbrățișa, el îi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mov care se limpezea în valuri de lumină fosforescentă și, în cele din urmă, și-a îndoit genunchii descărnați cu pocnet și și-a sprijinit în ei bărbia, lăsând sunetul să se apropie, să intre în lumea ei de-acum ferită de dureri, ferită de neprevăzut și să răvășească din nou ceea ce de-abia se cumințise într-o visare molcomă. Se auzea un zgomot ca de apă. 52. împreună Și iar noi doi. Și iar. Spune-mi. Ce anume? Cum e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
limpezea în valuri de lumină fosforescentă și, în cele din urmă, și-a îndoit genunchii descărnați cu pocnet și și-a sprijinit în ei bărbia, lăsând sunetul să se apropie, să intre în lumea ei de-acum ferită de dureri, ferită de neprevăzut și să răvășească din nou ceea ce de-abia se cumințise într-o visare molcomă. Se auzea un zgomot ca de apă. 52. împreună Și iar noi doi. Și iar. Spune-mi. Ce anume? Cum e mai departe. Unde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mângâie în somn mama ei, care a murit, se gândește Musa. Așa intră, ba nu, trece prin scenă Isabel la tercera, medic, arhitect și botanist arab de geniu, binecuvântată, grație bunicului care o face nevăzută în noapte, cu o viață ferită de luminile rampei și de indiscreția notelor bibliografice. Trăiască Autorul Anonim! Exeunt omnes. Rec ...acum ai să mă asculți tu pe mine. Măcar numai pentru că astea sunt ultimele mele cuvinte, silabe, sunete și nu am vrea, nici tu și nici
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adevăr, poate face minuni. A doua zi, lupii au găsit în piatra scobită bucăți suculente de carne. Împotrivirea lor s-a mai înmuiat. A treia zi, cînd Omul le-a slăbit strînsoarea din jurul gîtului și i-a mutat, să-i ferească de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și, a patra zi, în zori, lupii captivi i-au
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
alte adăposturi. Dar, ceea ce, în trecut, nu era o problemă, acum s-a dovedit a fi aproape imposibil. Pădurea, altă dată a lor și numai a lor, era plină de nemaiîntîlnite viețuitoare toate, în căutarea unor ascunzișuri care să le ferească din calea Omului. Să nu vă imaginați că au renunțat ușor. Nu, lupii nu abandonează fără luptă o cauză în care cred. La urma urmelor, nu fuseseră ei primii locuitori ai acestor întinderi? Nu cotrobăiseră ei fiecare colțișor al pădurii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
familiei adoptive. Nu s-a bătut vreodată serios cu ceilalți băieți, n-a ripostat la admonestări. La început, deși era mic și te-ai fi putut aștepta să nu-și dea seama de poziția delicată în care se găsea, se ferea cît putea să iasă în calea șefului haitei. La comanda acestuia înlemneau toți și de toanele lui depindea și soarta orfanului. Arus, cel mai de temut lup al pădurii și conducător al haitei care-l descoperise pierdut printre copaci, l-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
curînd? Care a fost primul lor gest, primul lor gînd, întîiul cuvînt? ... Veți crede, poate, că s-au repezit unul spre celălalt, strigînd de bucurie și vărsînd lacrimile regăsirii?! ... Că s-au așezat sub o coroană deasă de stejar bătrîn, feriți de potop, nemaiprididind să-și povestească unul celuilalt întîmplările vieților despărțite? Așa mi-aș fi imaginat și eu. Și totuși... Nefericit destin care-i separase atît de timpuriu și-i trimisese pe drumuri diferite... Se găseau acum, față în față
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sublimul. Tu nu mai ești decât amintirea unei iubiri, o treaptă a ascensiunii în timp. Timpul de gheață, în care iubirea este din nou acasă, prin fiecare dintre noi, dacă ne-a ales. Observă, te rog, că nu fac, doamne ferește! apologia sinuciderii, și nici nu o justific. Rarele cazuri de care aflăm întâmplător și uităm repede ar putea să nu aibă nimic, sau aproape nimic comun (în intenția actorilor, desigur) cu scenariul pe care ți l-am propus. Cu toate că nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu roșu căciulițele și le vindea mamelor care treceau în drum către părculeț cu plozii. După ce-i murise bărbatul de ciroză, că le bea al dracu’, sugativă, nu alta, cum să nu crape de ciroză?, tanti Vetuța luase calea bisericii. Ferească Dumnezeu, maică, că Ăl de Sus când bate, nu bate cu bățul. Ai văzut ăla de la șase? A bătut-o pe nevastă-sa atâția ani, de umbla coana Mioara numai cu basma trasă pe ochi. L-a lovit o basculantă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-i de curat la ea. Auzi, să nu găsească Veta! Păi și-atunci? se descumpăni Caterina. Și-atunci, și-atunci. Dracu’ s-o pieptene de buclata dracu’..., că și când e să-și bage coada..., nu le mai descurcă nici... Ferească Dumnezeu. Hai pân’ la ea. Să nu fi pățit proasta ceva..., că ieri se cam plângea de-un șold. — Las’ că de re’omatism n-a murit nimenea! Ce? Pă mine nu mă doare? Mă doare, și nu mă mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
doare, deși nu e realitate? Poți visa orice. Psihologul îi spusese odată că singura chestie pe care e mai bine să nu o visezi e că mori. Asta ți-ar putea fi fatal de-adevăratelea, așa că mai bine să te ferești. Firește că, în fapt, mintea se apără singură și nu are nevoie de tine ca să nu viseze o ase menea grozăvie, dar parcă poți să știi și cu mașinăria asta complicată și cu reacții atât de inexplicabile ce o apucă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Alba Iulia. Tânărul nu păru deranjat de intervenție. Dar nici nu mișcă. — Maică, reluă mămăița uitându-se fix, da’ ce mai dorm... — Să nu fi pățit ceva..., zise el și simți o mare emoție în stomac. Păi ce să pățească, ferească Dumnezeu? Nu îndrăzni să spună ce gândea. Mămăița iar se înfipsese în umărul tânărului. — Alo? Alo? Unde tre’ să ajungeți? Nici o mișcare. — Hai că sunt ceva! se enervă mămăița. Da’ cum să dormi, mamă, în halu’ ăsta? Ce? Sunt singuri
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
învață să se reintegreze în societate făcând curat prin suburbiile Bucureștiului țo zi de muncă se socotește ca o zi și-un sfert petrecută după gratii), o femelă elefant care a născut în captivitate, paișpe mineri, ziși și ortaci, care, ferească Dum nezeu, au dat ortul popii într-un accident provocat de o aglomerare de gaze și 33°C la umbră în zona Câmpiei Române. Ne ducem dracu’, dar à la guerre comme à la guerre, gândi Plescăială și își descheie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de care atârna și o minunăție de fâșie de carne moale. E drept că i se cam aplecase și făcea eforturi să păstreze îm bucăturile ce i veneau înapoi pe gât, dar, trântit în parcul Ioanid pe o băncuță și ferit de soare, gândi că viața este minunată. EXERCIȚII DE ELUCUBRISTICĂ Nu-mi amintesc exact cu ce simțăminte am depășit și în seara aceea, ca în mai toate după o zi fructuoasă de lucru, dar complet lipsită de noimă, bătălia cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cădere deschisese brațele, mai rămase cu ele rășchirate câteva minute uimit el însuși de cele ce se petreceau. — Cum, nu vrea nimeni un roman în care să nu se întâmple nimic? se miră el destul de inoportun în timp ce-și ferea capul ca să nu primească vreo roșie ori vreun cartof în față, înainte de a apuca să-și spună punctul de vedere. Punct care, i se părea lui, odată expus, ar fi fost acceptat nu numai cu ușurință, ba chiar cu ușurare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu putere la porțile marilor speranțe. Își așeză la loc șezlongul în poziție verticală și îndreptă vârful creionului pe care îl smulse cu un gest ferm dintre două falange ale mâinii stângi. Dintr-un acces de duioșie la adresa muzei, își feri privirea, care o pornise către fereastra ce dădea într-o curte interioară, și îi pofti pe toți cititorii prezenți să intre și să se așeze comod și în orice poziție în cartea vieții lui.
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trebuie să știe să rămână în umbră (s.tr.). Guvernul pe lângă care el este acreditat îi va aprecia rezerva, iar guvernul său îi va fi și mai recunoscător. Modestia aduce multă forță. În sfârșit, este necesar ca ambasadorul să se ferească de orice tip de acces emoțional (s.tr.). Un ministru care nu se poate stăpâni oferă adversarilor săi un avantaj incalculabil. Este oare nevoie să mai amintim ce s-a întâmplat în 1914? Întotdeauna am apreciat, la modul cel mai
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de Talleyrand. În primul rând se deosebeau prin calitatea spiritului. Unul dintre ei nu a știut să aplice în politică sensul schimbărilor pe care timpul le impune inevitabil; era convins că ar fi putut opri sau încetini mersul evenimentelor. Celălalt, ferindu-se să cadă pradă himerelor, retrăgându-se și, apoi, luând totul de la capăt de fiecare dată când i se părea că politica nu mai răspundea regulilor bunului simț, a știut să meargă alături de generațiile care veneau din urmă; în fiecare
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
că trecătorii se uitau la ea contrariați, dar îi ignoră declarând că nu-i pasă deloc și că nu o interesează ce are lumea de obiectat la adresa ei. Lăsă sacul lângă pubelă, gândindu-se că în acest fel va fi ferit de mizerie și luat în condiții bune de unul din cei pentru care scotocitul prin gunoaie era singura sursă de supraviețuire, și se întoarse, eliberată de povară, acasă. - E o nouă modă? Auzi ca prin vis vocea bărbatului înalt, cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o opri din orice activitate pentru câteva clipe. Își răsfăță nările și-și umplu plămânii cu mirosul amețitor. Repetă de mai multe ori acțiunea, nesățioasă, dornică să o inunde aroma relaxantă. Avea nevoie de aerul acela proaspăt, parfumat. Locul era ferit de ochii trecătorilor indiscreți. Nu erau mulți, dar erau. Avea tot ceea ce căutase, tot ce avea nevoie. Soarele își reluase locul pe cer, alungând norii cu ușurință. Karina era ferită de razele lui care încercau să se furișeze prin desișul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
relaxantă. Avea nevoie de aerul acela proaspăt, parfumat. Locul era ferit de ochii trecătorilor indiscreți. Nu erau mulți, dar erau. Avea tot ceea ce căutase, tot ce avea nevoie. Soarele își reluase locul pe cer, alungând norii cu ușurință. Karina era ferită de razele lui care încercau să se furișeze prin desișul florilor și frunzelor protectoare de trandafir, dar în zadar. Scoase sticla cu apă și bău cu poftă câteva guri. Plicul acela alb insista să fie deschis. Îl luă din rucsac
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
soarele se scaldă în razele gândului și sufletului nostru care o clipă, două se descătușează. Rău cu dor și de dor, dar mai rău fără dor. Rătăcești fără rost în viață când ți-ai uitat copilăria cu toate amăgirile ei. Ferește-te s-aprinzi focul dacă n-ai cu ce să-l stingi la momentul potrivit. De vrei să trăiești bine muncește și pătimește. Nu tânji una-una după odihnă că te vei odihni mult mâine, poimâine.... Bârfa-i necurată răutate, când
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]