28,109 matches
-
din butadele dumasiene, familiară celor care se aventurează să-l citească (act la fel de temerar precum o coborîre în infern, cum pare să o dovedească raritatea și precaritatea practicii lecturii), trebuie să fii mort sau să faci parte din Academie. Din fericire, academiile l-au refuzat întotdeauna. Iar el știa că strugurii sînt acri. Așa încît nu i-a rămas decît oglinda. Omul acceptă moartea în "oglinda" presei și a literaturii, dar - pentru că e om - nu și în oglinda fizică, reală. În
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
-și dovedi "emanciparea", ieșirea de sub tutela unei feminități imprescriptibile. Drept care ne aduce la cunoștință că și-a "cheltuit" viclenia, id est strategia disimulatoare atribuită sexului său, acea preocupare de-a așeza capcane pe căile presărate de pericole ale vieții: "Toată fericirea/ pot s-o dăruiesc/ azi gratuit/ ni-mic nu mai am de ascuns/ simulacrul, viclenia/ cea minunată/ s-au cheltuit;/ hăituiala lupească/ acum/ e a clipei// doar clipa/ mai e un călău/ în repaos" (Repaos). Altminteri, adică fără acest act
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
la adăpost, rămânând în Franța, el hotărăște să se repatrieze: " Traversase râul de frontieră cu fruntea lipită de geam, zâmbind. Cu ochii pierduți în undele cenușii, mocirloase. Copleșit de îngrijorare, un timp, dar calm, aproape nepăsător, mai târziu. Topind, în fericirea că-și revedea țara, orice motiv de îngrijorare, orice teamă. în zâmbetul lui era totul, viața trăită frumos, intransigența lui structurală, plăcerea nesecată de a scrie. Ce mai încăpea, dincolo de el?" În afară de afinitatea sa (declarată) pentru Breban, Florin Sicoie are
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
extrema dreaptă drept "iudeo-cosmopolit" iar cenaclul ca fiind frecventat doar de "jidovi" sau "jidoviți". Într-adevăr, porțile Cenaclului erau larg deschise tuturor scriitorilor, deci și celor evrei. Prioritar lor, de îndată ce legi rasiale îi alungau de aiurea și erau persecutați... Din fericire pentru tata, în 1946, nu mai era de față pentru a asista la închiderea definitivă a Cenaclului". O filă, luminiscentă, de istorie literară se încheiase definitiv, lăsînd-o în grija posterității. Pagini nostalgice sînt consacrate evocării casei (un fost conac) de la
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
îi provoacă suferințe insuportabile, dar care, pe măsura recuperării sale în amintiri și revelații, îi aduce un calm concret, binefăcător. În orașul natal, Lisa pare că și-a găsit în sfârșit pacea. Infernul personal s-a estompat, aproape de granița cu fericirea, infernul secolului XX se apropie însă, la sfârșitul deceniului 4, de apogeu. Soțul Lisei, un bariton rus de notorietate, este ridicat de poliția politică pentru "vina" de a fi întreprins turnee în străinătate. Arestarea sa poate fi bănuită, pe un
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
femeie la care visez/ de pe vremea lui Ghilgameș./ Viața îmi dă întotdeauna de știre:/ lasă tu terfeloagele, ia de pe mine cîțiva bănuți/ și uită!/ Eram fericiți -/ viața mea îndeasă în cărți vieți ce pînă acum/ n-au existat vreodată" (Literatura, fericirea în care trăiesc sărac și umil). Cărțile înseși devin vise, virtualități ce îngînă trăirea sortită inactualizării. Dintr-o atare incongruență cu viața cu care se confruntă poetul, ia naștere o tonalitate sarcastică. Preluînd principiile vieții, principii neonorate, acesta îi intentează
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
în timpul războiului, o iscălise inexistentul Victor Mincu), din motive etnice, iar Liiceanu, în comunism, și el persecutat, marginalizat profesional, suportând dificultăți de publicare, supravegheat de Securitate, din motive să le zicem de clasă. Nici unul nici celălalt nu au cunoscut, din fericire, rigorile detenției. De ce comparația a supărat, de ce recurgând la ea a devenit dl. Liiceanu liderul antisemiților români, nu am să înțeleg niciodată. Mă gândesc totuși că altă comparație ar fi fost încă și mai plină de semnificații dramatice: aceea dintre
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
De aceea și Midori, soția, și Shoko, copila, sînt singure. Ultima scrisoare, în ordinea introducerii lor în roman, este a lui Saiko. Ordinea aceasta e esențială. Saiko e cea care moare, dar și cea care descoperă misterul nefericirii (sau al fericirii ignorate) făpturii umane: în fiecare din noi se află un șarpe, cum îi spusese cîndva Misugi. Acest șarpe e eul secret, pe care nu ajungem să-l cunoaștem cu adevărat decît în clipa morții, cînd e prea tîrziu să ne
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
viață, cu eroina... blondă și despletită... strînge din dinți și merge mai departe, mereu mai departe, lăsînd în spate copilăria și pe mama, pe nenea Costi și pe tanti Lili, iubirea și orașul, aurul și vara solară, clișeele dintotdeauna ale fericirii (...)". Dacă, în tinerețe, pentru a-și proteja jocurile imaginației, eroina noastră preferă să poarte ochelari de soare în locul celor recomandați, mai tîrziu, ajunsă o soție lenevind domestic pe canapea, i-ar fi mai utili ochelarii fumurii, de orb, pentru a
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
bine situate. Înscris acolo la școală, odată cu bucuria de a-și continua lecturile în limba germană - de pe atunci o pasiune devorantă - descoperă duritatea educației germane. "Trebuie să existe ordine și disciplină", era lozinca. Atunci a început experiența acelui amestec de "fericire a contactului cu muzica și literatura germană" dar și "frica de nuiaua germană, de lagărul german de concentrare, pe scurt, de barbaria germană". Începând din 1933, dar mai ales din 1936, când numeroși profesori și directori de liceu s-au
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
îndreptățește să o fac. Mai aproape de secolul 19 decît de 21, y Gasset gîndea ca un umanist. Ba chiar ca un umanist neortodox, original, deschis spre alte orizonturi. Dar vremea în care trăim noi gîndește anti-umanist, din păcate sau din fericire, imposibil de spus. Noi ne aflăm sau ne îndreptăm spre o paradigmă științifică. Nu poți elimina chimia din tabloul culturii generale, fără riscul de a nu ști niciodată explicația celor mai simple fenomene din jurul tău, din bucătărie dacă nu dintr-
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
nu încetezi să te întrebi de nu era mai bine altfel. El mai știe și că, oricît ai fi de fericit - sau norocos - în clipa de bilanț, totuși rămîne un rest. De n-ar fi decît pentru că te îndoiești că fericirea va dura. Faust ajunge să-l invoce pe Mefisto poate fiindcă s-a săturat de îndoieli. El vrea să fie sigur de propriul viitor. Și aici și pe tărîmul celălalt. Îndoielii, care e un iad, el îi preferă iadul cel
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
impresia de "migală artizanală" în compoziție și stil; acolo unde autorul propune o aglomerare de informație sub umbrela "obiectivității" (neutre și, uneori, cenușii) aș fi preferat un plus de culoare, un plus de subiectivitate (în sens călinescian). Există, însă, din fericire, și multe pagini care contrazic această observație, de pildă ideea de a vedea, în Eliza Petrăchescu "un Edward G. Robinson feminin", sau paginile de temerară și personală paralelă portretistică Jean Georgescu-Paul Călinescu. "Istoria" cucerește prin seriozitatea cu care construiește un
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
pensia mică și ciuntită. Prognosticul sinuciderilor este alarmant. Dacă în 2005 s-au înregistrat 2913 cazuri de suicid, în acest an se pare că cifra va fi triplată. Pe fondul acestui tablou sumbru, nu poate fi uitată sârba în căruța fericirii, a celor doi președinți de partide antagonice. Crin Antonescu și Mircea Geoană, chiuiau de bucurie, savurând prea devreme o victorie pierdută, în salvele dopurilor de șampanie, la ultimele alegeri prezidențiale. Oricum, nu s-a confirmat ce a spus în urmă
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
din realitatea colorată mitic. Arcadia lui Ionel Teodoreanu e aceea a unei străzi de oraș provincial, sau livada Medelenilor, spațiul securizant al conacului adăpostind pe copii și adolescenți în marile vacanțe de vară, vacanțe întrevăzute ca ritual al recuperării unei fericiri originare. Delicatețea e acompaniată de o deschidere către miniatural - ulița devine prezența centrală a unui univers în care elementele au grația fragilă a jucăriilor. Absența constrângerilor realismului face transparentă rama mitică: miniaturii pastorale îi urmează expulzarea din spațiul protector: maturizarea
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
de bărbat, face parte dintr-un proiect de putere, de preluare autoritara, despotica a lumii, dar de fapt este echivalentul efortului de autoprotejare. Atîta vreme cît nu mai există fapturi frumoase nu mai există nici acel moment dramatic, încărcat de fericire dar și de panică, al întîlnirii dintre privirea îndrăgostită și chipul care a sedus-o. Nu mai sînt, așadar, vulnerabil la prezența celuilalt, el nu mai poate avea privilegiul de a ma capta în orizontul lui, de a ma reține
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
transcrie de aiurea informații bine culese. Că la astfel de procedee apelează și azi destui autori ai unor memoriale de călătorie, este adevărat. Dar asta nu conferă valoare acestor memoriale, după cum îl coboară și pe cel al lui Filimon. Din fericire, există alte pagini, și ele destule, în care Filimon își revine în exercițiul de veritabil memorialist, delectîndu-si contemporanii, ca și pe noi încă astăzi. Că și înaintașul sau Dinicu Golescu, în vizitele sale se gîndește, adesea, comparativ la țară lui
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
amant, un soț, un ghid. Carlo a fost toate la un loc"... Treptat, bruna plină de sex-appeal s-a retopit într-o elegantă "frumusețe neoclasica", paradoxal și "populară" și "sofisticată", exploatabila pe orice piața cinematografică (inclusiv hollywoodiană). În ciuda tuturor speculațiilor, "fericirea familială" a Sofiei Loren a fost și este o realitate. În ^68 i s-a nascut primul fiu, Carlo, (care e un dirijor cu har), iar în ^70 al doilea fiu, Eduardo, care vrea să devină regizor. În prezent, de dragul
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
jumătate în fiecare zi". Ce îi lipsește cel mai mult? "Prezenta mamei. Cînd ieșeam la plimbare cu ea și cu sora mea, Maria, arătăm că trei surori. Ne-a iubit și am iubit-o atît de mult..." Cum vede, azi, fericirea? "Să fiu cu băieții mei. Cu ei rîd, mă înflăcărez, simt că viața e frumoasă". Și iată cum răspunde Sofia Loren la o întrebare cheie: " Credeți că ați reușit în viață sau că v-ați reușit viața?" - "Marea reușită e
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
un făgaș discutabil. Ajungînd în categoria filmelor despre cazuri maladive precum Colecționara al finlandezei Auli Mantila, la care gelozia denaturează în lanț, devenind morbida posesivitate. Bărbatul trebuie să aparțină femeii în măsura în care și femeia aparține bărbatului, doar că această ecuație a fericirii rar se-mplineste și mai rar se retrăiește. Cum se-ntîmplă cu exploratoarea care-și întîlnește după 50 de ani iubitul, aborigen sud-african, tatăl fiului ei. Fiu a cărei fiica e pe cale să pășească în nefericire: Mireasă de nisipi de Pia
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
nu ai limbă decît pentru a suspina/ Printre grațiile care-ți zăvoresc mîinile/ Prea frumoaso din patria logodita/ Cu alta țintă la fiecare tînără săgeată" (La fiecare tînără săgeată). Că și: "Doamne, pe cine și-a pus ochii,/ Scăldat în fericire și țintind/ Din a horei sacralitate, goliciunea de aureola/ Pe care i-a pus-o aerul pe brațe?" (S-a încumetat). Candid-orgolios, Kiropol se ridică deasupra contactelor cu realul invocat spre a-și in-forma el însuși limbajul, spre a-i
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
în anul 1998, ni-l arată încă o dată pe N. Steinhardt iubind, cu aceeași veche patimă, "viață și cărțile". Dialogul de idei pe care Zaharia Sângeorzan îl propunea lui Steinhardt trebuie să fi convenit de minune acestuia din urmă; Jurnalul fericirii, sfidând din motive obiective, ca să spunem așa, diacronia ("Creion și hârtie nici gând să fi avut la inchisoare", scria N. Steinhardt în Jurnal. "Ar fi așadar nesincer să încerc a susține că "jurnalul" acesta a fost ținut cronologic; e scris
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despica întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, râzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea" (Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1994, p. 313). O mărturisire similară aflăm în cartea lui Zaharia Sângeorzan: "Sunt un neghiob bătrân și un vechi ticălos căruia, prin harul Domnului, i s-au deschis, spre sfârșit, ochii și a dobândit nițica
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despica întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, râzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea" (Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1994, p. 313). O mărturisire similară aflăm în cartea lui Zaharia Sângeorzan: "Sunt un neghiob bătrân și un vechi ticălos căruia, prin harul Domnului, i s-au deschis, spre sfârșit, ochii și a dobândit nițica elementară înțelepciune
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
nivelul elementar al pățitului și al celui oarecum tămăduit ("lațe în the day"), spun englezii: târziu de tot) de prostie și orbire". Monahul... nu are nici fervoarea și nici imensă încordare - deopotrivă a minții și a sufletului - care conferă Jurnalului fericirii statutul unui manifest (creștin) al individului trăind într-un sistem care urmărește să-l suprime, si care individ a aflat în cuvintele evanghelistului singura șansă de supraviețuire: "și adevărul va va face liberi". ...Nici o concesie, nici un pas alăturea cu drumul
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]