2,209 matches
-
cititorului. ION SIMUȚ SCRIERI: Carte de iconar, Cernăuți, 1933; Itinerar cu anexe în vis. Cartea pământului, Cernăuți, 1934; Divertisment, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1935; Tarot sau Călătoria omului, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1935; Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1936; Comentarii lirice la „Poeme într-un vers” de Ion Pillat, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1936; Aventura domnișoarei Zenobia Magheru, București, 1938; Corbul de aur, cu o gravură de
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Soarele răsare noaptea”, G, 1943, 9; Crohmălniceanu, Literatura, II, 181-182; Micu, „Gândirea”, 639; Piru, Ist. lit., 433-434; Arșavir Acterian, Mircea Streinul, CRC, 1990, 7; Ion Simuț, „Iconarul” Mircea Streinul, JL, 1990, 28; Ierunca, Românește, 220-222; Nicolae Havriliuc, „Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi”, CNT, 1993, 50; Mircea A. Diaconu, Mircea Streinul - reperele unei poetici moderne, RL, 1994, 5; Aurel Petrescu, Mircea Streinul, VR, 1994, 11-12; Nicolae Havriliuc, Mircea Streinul, CNT, 1995, 9, 10; Z. Ornea, Mircea Streinul romancier, RL, 1995
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
istoriei”; ei susțin că viitorul omenirii va fi complet diferit de trecutul ei și că previzibilul global village nu va fi altceva decât replica omenească la Edenul biblic pierdut în zorii istoriei. Oamenii vor trăi complet liber, demasificați, „subiectivizați”! Și fericiți... În ce mod se vor adapta generațiile de astăzi și de mâine acestui viitor amețitor constituie o problemă curriculară năucitoare, pe care numai o gândire pedagogică nouă o poate soluționa. Este gândirea pedagogică postmodernă aptă să răspundă acestei interogații fără
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fețele marmoreene ale activiștilor, securiștilor și profesorilor conformiști din acea sală. Sigur, textul fusese cenzurat, dar cum ar fi putut cenzura punerea în scenă? Slavă Cerului, toți politrucii au fost atât de speriați, încât au acoperit toată povestea. Sunt dintre fericiții care au văzut, probabil, cea mai curajoasă atitudine „de scenă” din toată istoria comunistă a țărișoarei. Cu vreo douăzeci de ani mai înainte, desigur că băieții de la „Divertis” ar fi ajuns la Canal, iar acum ar fi fost membri AFDPR
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cea dintâi” (1962), o schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții (1949), reflectă o structură intelectuală aleasă și profundele legături ale autorului pribeag cu spațiul său de obârșie. SCRIERI: Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, 1935; Gravura în lemn la mănăstirea Neamțul, București, 1940; Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții, cu gravuri originale de George Rusu, Freising, 1949; Omenia și „Frumusețea cea dintâi”, pref.
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
Ilici); Selma Lagerlöf, Păcatul Astridei, București, 1925 (în colaborare cu Paul Valy); Maurice Renard, Întâlnirea sinistră, București, 1926; Villiers de l’Isle Adam, Misterul eșafodului, București, 1928; Joseph Kessel, Copilul care se întoarce, București, 1930, Spaima, București, 1930; Cântecul prea fericitului Bhagavad Gita Krishna, București, 1943. Repere bibliografice: Aderca, Contribuții, I, 122-129; Lovinescu, Scrieri, IV, 450-456; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 130-135; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, passim; Călinescu, Ist. lit. (1941), 572-573, Ist. lit. (1982), 644-646
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
Furtună, Ucenicii starețului Paisie în mănăstirile Cernica și Căldărușani, București, 1927; ed. București, 2002; Serghie Cetvericov, Paisie, starețul Mănăstirii Neamțului din Moldova. Viața, învățătura și influența lui asupra Bisericii Ortodoxe, București, 1934; ed. București, 2002; George Racoveanu, Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, 1935; Paul Mihail, Traduceri patristice ale starețului Paisie, MO, 1972, 3-4; Paul Mihail, Schitul Poiana Mărului - un centru ortodox cărturăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, îngr. Antonie Plămădeală, Buzău
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
să nu ia calea exilului tinerii absolvenți de limbi clasice? Care tânăr lipsit de locuință, salariu decent și instrumente de cercetare (abonamente online la marile biblioteci ale lumii) va putea tălmăci tratate dogmatice din Sf. Grigorie de Nyssa sau omiliile Fericitului Augustin? Pentru elita ortodoxă ar trebui concepută o Academie Teologică de excelență, unde cei mai capabili tineri ai noilor generații să își desăvârșească studiile într-un regim de lucru și de competență similare unor centre universitare din lumea occidentală. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Memorialul lui Pascal nu a fost în primul rând o reușită literară. În ceasul revelației, geniul de la Port-Royal a reținut „Numele cel mai presus de orice nume”, imaginea duhovnicului și arzătoarea dorință de mărturisire. Mai bine decât oricare modern european, fericitul Blaise știa leacul pentru oroarea de vid a naturii noastre. Topologia centrului și avatarurile scriituriitc "Topologia centrului și avatarurile scriiturii" Omul, această ființă prin firea lucrurilor excentrică. Mihai Șora Scriitura: între formă și conținuttc "Scriitura \: între formă și conținut" A
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vervă tembelizarea cartelizată, până și ea distribuită în rații, la televizor. Hipnoza catodică era alimentată nu doar de prezența bâlbâită a despotului - „cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz” -, ci și de melodrama națională sponsorizată de paharnicul Dan Spătaru, fericitul Ion Dolănescu și populara Maria Ciobanu. „Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului poetic, ale umorului imund. Ușurătatea vorbei era răspunsul la ușurătatea ființei lipsite de principiul ipostatic (pentru a teologiza, din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
depășită”1. Mărturii biblicetc "Mărturii biblice" În contextul recuperării filozofice contemporane a conceptului teologic de revelație se impune un scurt excurs istoric. „Descoperire” sau „manifestare” (termen redat în limba germană prin Offenbarung, dar menținut sub numele de apokálypsis în Vulgata Fericitului Ieronim), revelația este un concept esențial al teologiei creștine, foarte rar utilizat în vocabularul elenistic. Consemnăm sensul practic de „descoperire” sau cel metaforic - folosit de Plutarh- al „dezvăluirii”. Referințele nou-testamentare la apokálypsis sunt mai numeroase, „revelația” jucând un rol central
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Hristos” (Filipeni 2, 21). Întrucât textul scripturistic nu furnizează niciodată evidențe, ci este doar pretext pentru diverse interpretări, lectura Scripturii funcționează în Biserică cu unica „ipoteză”: că „Iisus este Hristos” (Fapte 18, 28). În prologul scrierii sale împotriva maniheilor, Fericitul Augustin a mers atât de departe, încât a declarat că n-ar fi crezut Evanghelia dacă ea n-ar fi avut autoritatea Bisericii (Ego vero Evangelio non crederem, nisi me catholicae Ecclesiae commoverat auctoritas). Biserica învață că Hristos este „început
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
oricît de ușuratici ar fi fost de felul lor, îl venerau, cu toții, ca pe un talisman - talismanul Balenei Albe. Cîteodată, în timpul obositoarelor carturi de noapte, vorbeau despre el întrebîndu-se cui avea să-i revină în cele din urmă dublonul, dacă fericitul lui posesor va mai apuca să-l cheltuiască. Aceste nobile monede de aur din America de Sud sînt ca niște medalioane solare, de felul celor folosite la împărtășanie. Pe ele sînt gravate multe frunze de palmier, capre și vulcani, discuri solare și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului, a democrației, a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt aproape același lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, dar și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi, a kabalisticii, a teosofiei, a asiatismului panteist, a umanitarismului etc. etc.95 Asemenea pagini abundă în publicistica lui Ionescu. Gândirea lui Nae Ionescu este însăși antiteza tradiționalistă, ortodoxistă și naționalistă a umanitarismului universalist al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În medie, scriitorii angajați ca scenariști la Hollywood câștigau mai puțin de o mie de dolari pe lună - sumă consistentă, la vremea aceea, dar nu într-atât încât să te îmbogățească. Chandler vorbește din perspectiva celui norocos, a excepției, a fericitului ales de soartă. Luciditatea - dar și un anumit esprit de corps - îl determină să așeze lucrurile în matca lor firească. În viziunea lui Chandler, nu îmbogățirea fără măsură e marele pericol ce te paște la Hollywood, ci plictiseala. Am muncit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
au pregătit atmosferă necesară receptării preromantismului și romantismului. Traduceri: Dim. Dârvari, Culegere de înțelepciune, București, 1827; N. Scufos, Manual de patriotizm, Iași, 1829; Bernardin de Saint-Pierre, Pavel și Virghinia, Iași, 1831; Chesterfield, Filosoful indian sau Chipul de a trăi cineva fericit în soțietate, Iași, 1834. Repere bibliografice: Duțu, Explorări, 98-100; Cornea, Originile, 98, 237, 450; Duțu, Cărțile, 41-45; Dicț. lit. 1900, 137-138; Gh. Sibechi, Coordonate biografice: Iancu Buznea, ALIL, seria B, ț. XXX-XXXI, 1985-1987. S.C.
BUZNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285977_a_287306]
-
taina mea o știi/Asemeni mie/ Ți-a spus-o viața, zi de zi/ Cu trăinicie:/ Cum să se stingă al nostru dor/ O clipă, una.../ Când steagul roșu-i arzător/ Întotdeauna! Și în cea de-a doua poezie De fericit ce sunt, se străvede o anumită tendință de simplificare a complexității vieții sufletești a oamenilor, pentru a nu lăsa impresia că dragostea este privită doar ca un simțământ intim «prea personal». Mult mai reușit este cel de-al treilea cântec
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
e fericit știind că iubita lui pășește alături de dânsul, însuflețită de același ideal, de aceeași «patimă-dogoare»: dragostea de patrie și «dorința zborului ne-nfrânt spre socialism». Dacă n-ar fi așa, conchide poetul: Tu dragă nu mi-ai fi nicicând. (De fericit ce sunt...) - Conștient că viața și cauza pentru care luptă e grea și comportă sacrificii, poetul trasează iubitei sale linia de conduită: De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ajutorul și îndrumarea partidului care în mod continuu a atras atenția scriitorilor supra greșelilor și lipsurilor, arătându-i calea justă spre literatura realismului socialist”. După cercetările lui Nicolae Popescu - împotmolit bietul, nu o dată în mărăcinișul presei, dar salvat de magistru, fericitul! - să trecem la cercetările noastre. Așadar, așa se prezentau lucrurile în anul 1949. În următorii patru ani, edificiul literaturii realist-socialiste s-a înălțat binișor; știm de către cine, cum, când, cu ce umoare. Ce va fi în 1954 și mai încolo
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Eu însă știu, gingașă floare, Că nu-i nimic pe lume sfânt Și nu-i vr-un dor înalt, vr-un gând Să nu-l iubești cu-nflăcărare. De asta, vezi, adesea cânt Așa, de fericit ce sunt. De va fi De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. Să nu uiți arzânda floare Ce ți-am prins-o-n păr dintâi: Roșiei flori nepieritoare Credincioasă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
miliarde de rugăciuni niciodată împlinite. Chiar dacă-și strângea pleoapele, nu scăpa de acele traiectorii eterne. Se așeză și se închipui pe sine foarte bătrân, da, un bătrân care stă de veghe lângă casa lui distrusă. Și se simți negrăit de fericit, în trupul acela bătrân imaginat, în muribundul fără amintiri, fără dorințe. Avea douăzeci și cinci de ani, în vara aceea a anului l945. Timpul care-l separa de bătrân i de păru de o lungime inumană. Trase ranița mai aproape, mâna pipăi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
volumul Ortodoxie și românism (1939), tânărul teolog, comentând o frază a lui Augustin - in quantum sumus, boni sumus, et in quantum mali sumus, in tantum etiam minus sumus - face următoarea precizare: „Concepția aceasta despre rău nu se află numai la Fericitul Augustin, deși el a sistematizat-o mai complet și nici nu e liberă cu totul de influențele neoplatonice. Pseudo-Dionisie (sic!) Areopagitul a preluat și el cunoscuta imagine a neoplatonicilor după care Dumnezeu e conceput ca un soare ontologic din care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
concret, dar cu permanentă deschidere simbolică, se întâlnesc filiera epicii ardelenești tradiționale cu tehnici narative moderne, mânuite cu îndemânare, chiar dacă uneori într-o manieră abuziv livrescă. Roman psihologic cu substrat filosofic, ancorat în actualitatea tranziției prelungite a anilor ’90, Marii fericiți (Prorocul) (2000) este animat - pe fundalul contrastelor dintre capitala levantină și Timișoara cosmopolită, cu nostalgii central-europene - de tensiunea înfruntării unor personaje cu soluții existențiale diferite: tatăl, care a optat pentru retragerea din lume, contemplată cu detașare, dar și cu melancolie
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
II, Timișoara, 1986-1989; Casa de pânză, Timișoara, 1995; Demonul discret, Timișoara, 1996; Noaptea strigoilor (Martorul), Timișoara, 1996; Picătura de cucută, Iași, 1997; Remora (Jucătorul), Timișoara, 1998; O călătorie cu aeroplanul peste muntele erodat, Timișoara, 1999; Infinitul rău, Timișoara, 2000; Marii fericiți (Prorocul), București, 2000; Grădina lui Epicur, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Două debuturi, RL, 1979, 27; Val Condurache, Paul Eugen Banciu, „Sărbătorile”, CL, 1982, 3; Eugen Dorcescu, Proza lui Paul Eugen Banciu, O, 1982, 38; Cornel Ungureanu, Realul și
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
scrisorile lui Cicero, București, 1959; Valori umane în literatura greacă, București, 1967; Noi și clasicii, București, 1975; Antichitatea clasică. 100 de figuri celebre, București, 1976. Traduceri: Plutarh, Vieți paralele, București, 1957; Aristotel, Fizică, București, 1966; Tucidide, Războiul peloponeziac, București, 1966; Fericitul Augustin, Scrieri alese, București, 1985. Repere bibliografice: Stan Velea, N. I. Barbu, RITL, 1979, 4; Velea, Universaliști, 66-71; Petria, Vâlcea, 38-39. St.V.
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]