1,559 matches
-
așa imaginea chipului acelei femei, zdrobită de grozăvia banală a acelei morți ce evoca o Întreagă viață cunoscută ei, trecuse printr-o transformare dureroasă și răscolitoare. Căci, așa cum, doar cu o clipă mai Înainte, acest chip bun, frumos, strălucitor mă fermecase cu siguranța și integritatea bucuriei debordante, tot așa farmecul lumii Întemeiate pe vigoare și viață fusese sfărîmat acum de această moarte fără nume, se Înecase În torentul de sînge fără nume al acestui om și nu-i mai vedeam chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
circulației de pe stradă. Pe fețele celor care treceau pe stradă și În nenumăratele momente familiare ale vieții și muncii de fiecare zi a oamenilor. Singuratic, sălbatic și obsedant, chemîndu-ne mereu din cornul cu inflexiuni unduitoare și Îndepărtate, pătrunsese În singurătatea fermecată de vreme a dealurilor vrăjite ce ne Înconjurau, În licăririle singuratice, sălbatice și trecătoare, care se ivesc și trec peste marea verde a pustiului. Războiul era prezent În strigătele Îndepărtate și În frînturile de sunete și În clinchetul clopotelor vitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în Țara lui Verde Împărat. L-a rugat, din partea Împăratului să se pregătească, împreună cu oștenii săi, pentru lupta cu zmeii. Inventatorul s-a înviorat și exclamă: Am un singur „oștean” de nădejde: Zâna Inventica. Ea îmi dă sumedenie de rețete fermecate pentru invențiile mele. Deci Zâna e oșteanul meu, iar eu sunt oșteanul ei. E mereu prezentă în viața mea. Nici nu știu ce m-aș face fără ea. (La aceste cuvinte, lângă planșeta Inventatorului apare, din aer, o tânără superbă, care salută
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ceva plăcut cu Măiastra și cu Artistul, pentru că toți zâmbesc. Măiastra dă din aripi, se înalță până aproape de curcubeu, apoi se lasă în jos, spre râul culorilor, ca să se alăture în cele din urmă Inventicii, care pășește ca prin vis, fermecată de culori și de strălucirea Castelului. O urmează Inventatorul cu lacrimile uscate pe obraz. Dar el acum tocmai s-a oprit, cercetează îndeaproape stâlpul porții și felul în care sunt prinse balamalele. Iată că îl interesează și balamalele, nu doar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
port. Era un om delicat, trist și plin de amabilitate; ea era o femeie tăioasă, nefericită și ușor acidă, iar mama îcu un fiu de patru ani, o fiică de un an și un embrion de cinci luni) i-a fermecat și dominat pe amîndoi. Dar trei este cel mai mic număr care poate constitui o serie, și pe mine nu mă mai domina. Probabil că nici nu mai dorea. Oricum, atunci cînd a plecat, am rămas cu directorul de bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se miră, nici se-ncearcă, Dar Miron ia barda-n palmă Și copaciul mi-l încarcă, Pîn-ce vede că se-nclină, Scârțâind din rădăcină - Ș-a cioplit din el țăruș, Pe-a moroiului țărână El L-a-nfipt adânc acuși. De-atunci farmeci - ncetează. Codri cresc și fierul iar e. Împăratul cuvîntează: - Ăst voinic e cel mai tare. Un bătrân răspunse: - Bine, Spune-mi, tinere, pe cine Fata are - acum în minte? - Ea gîndește-acum la mine. - Ha! acesta-i mai cuminte! Și să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țeasă " Și să-i spue-n multe rânduri Nu muri, mamă, de gânduri. " - " Nu te duce, măi copile, " Ci de ai în lume zile Toate dăruește-mi-le. Tu să știi, iubite frate, Că nu-s codru ci cetate, " Dar de mult sunt fermecat Și de somn întunecat; Numai noaptea când sosește Luna-n cer călătorește, Umbra-mi toată mi-o petrece " Cu lumina ei cea rece. " O, atunci un corn îmi sună, " Toți copacii împreună Mișcă jalnic frunza-n lună, "Iară lumea mea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de pământ. 37 Te țineam de cingătoare, Te jurai pe sfântul Soare, Că pe alții nu mai ai, Numai pe mine mă ai. 38 Îl cunoști pe fluerat, Brava crăișor, Că-i voinicul fermecat, Brava crăișor. Dar cine L-a fermecat? Șapte fete dintr-un sat Ș-o femee cu bărbat. Dar cu ce L-au fermecat Mințile de i-au luat? Cu surcele de la lemne, Cu așchii de la proptele, Cu sulcină din grădină, Cu apă de la fântână, Cu frunză de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai ai, Numai pe mine mă ai. 38 Îl cunoști pe fluerat, Brava crăișor, Că-i voinicul fermecat, Brava crăișor. Dar cine L-a fermecat? Șapte fete dintr-un sat Ș-o femee cu bărbat. Dar cu ce L-au fermecat Mințile de i-au luat? Cu surcele de la lemne, Cu așchii de la proptele, Cu sulcină din grădină, Cu apă de la fântână, Cu frunză de liliac, Ca să nu mai aibă leac. {EminescuOpVI 150} B. UMBRELE DRAGOSTEI 39 Pasăre din Țăligrad, Du
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de maica ta. - Spune-i, bade, mumă-ta Să nu-mi mai aibă grija Și să-și poarte grija ei, Că i-e ruptă iia'n poale Și-i e mintea sburătoare, De sboară pe arături S-adune fermecături, Să farmece trupul meu, Dar nu-i vrednic neamul tău. Trupul meu e trup subțire De scoate voinici din fire Și te-oi scoate și pe tine. 136 Pe dealul mănăstirii Plimbă-se călugării, Blăstămîndu-și părinții De ce i-o călugărit, De nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți cântarea, Că m-ai fermecat; Caută-ți mâncarea, Destul ai cântat, Și mai dă răgaz Ș-altor păsărele Tot spre mângâiere Să cânte și ele. 8 Toată ziua eu te văz, Noaptea prin somn te visez, Întind mâna să te - apuc Mi se pare un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe urmașii harnici și curajoși ai celor mai drepți dintre traci. Totul arăta și suna diferit atunci când luai în mâinile tale mașinuțele lucioase și mici ale căror portiere se deschideau fără zgomot, totul arăta și suna diferit atunci când gustai băutura fermecată pe care străinii o savurau pe malul Mării Negre (elixirul Sinalco), totul arăta și suna diferit atunci când gustai, cu aerul unei revelații, guma de mestecat și micile pastile albe de Tic-Tac. Dintr-odată, lumea din jurul nostru se lumina, având consistența de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în oglindă cu noua uniformă care i-a fost dăruită de mareșal. Cu bicornul împodobit cu o pană de struț, Haddock are aparențele unui prezentator de circ ce deschide un spectacol de dresură de lei. Tournesol este, la rândul său, fermecat de brevetul de academician și, atunci când nu îl privește cu emoție, este cufundat în carnetul său cu calcule. Milou roade tacticos o cantitate uriașă de oase și visează la vânătoarea de pisici de la Moulinsart. Ziua 2 - În curând vom pleca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai privească în urmă. Dincolo și dincoace de acestă graniță a visului, Corto se simțea împăcat cu sine. Pipăindu-și buzunarul, descoperi conturul cărții lui Nerval, ce străbătuse intactă încercarea oceanului. Dragul meu Rasputin, se pare că această insulă este fermecată. Dă-mi voie să îmbrățișez pe cel în care recunosc pe Caliban. Corto surâse, discretă Rasputin nu a fost niciodată un pasionat cititor al lui Shakespeare. Să sperăm ca va rămâne așa. Altfel, ar fi capabil să mă omoare. A
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să imite gusturile țipătoare ale unei adolescente, scoase o piatră roz, punând-o pe un șirag, pe care se aflau deja un rubin fals, un țechin violet și capacul metalic al unei sticle de Coca-Cola. Zâmbi. Arăta ca o brățară fermecată de prost gust, o înșiruire de elemente la modă pe care ar purta-o o adolescentă, ar rupe-o și nu și-ar mai aminti de ea niciodată. Asta dacă nu se uitau mai atent la una din componentele șiragului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fata cu părul prins în coadă și scutură din cap ca să-și dea buclele lungi din ochi, chiar și mâna lui apucând-o neatent de antebraț. Avea un șarm agresiv, care o ofensă pe Maggie mult mai puțin decât o fermecă pe fata cu părul prins în coadă, asta dacă deschiderea subită a lacătelor și a porții care scârțâia erau un indiciu suficient. Pe când erau conduși înăuntru paznicul dădu din cap cu neîncrederea specifică postului său, femeia arătă către ceasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atât de fascinant, Încât nimeni nu vedea nasul ei - sau orice altă parte a ei, la drept vorbind - ca o sursă de imperfecțiune. Însă neavând În curriculum vitae nici un fel de realizări imperiale și posedând o incapacitate naturală de a fermeca oamenii, și-a zis Asya, ce naiba avea să facă cu nasul ăla al ei? Printre lucrurile pe care le moștenise de la rudele sale se aflau de asemenea și calități mai plăcute. De pildă, părul! Avea un păr cârlionțat, negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lor japonezi știu acest lucru. Un profesor de religie care vorbea cu mai multă plăcere despre meritele lui Keinosuke Kinoshita În comparație cu acelea ale lui Cesare Zavattini decît despre teologia Sfîntului Ioan sau a Sfîntului Augustin nu putea decît să mă farmece. Ne-a sfătuit chiar să ne ducem să vedem filmele rusești care erau proiectate dimineața Într-un cineclub comunist. Doar doi băieți din clasă ne-am dus să le vedem, eu și cu colegul meu de bancă, Jean-Claude Boissel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Întâlnit un tip extraordinar. Vocea ei părea pe jumătate fericită, pe jumătate tristă. — Și... care-i problema? Întrebă Giulia. Cunosc sportul asta, e imposibil să se Îndrăgostească cineva nebunește, fără să fie ceva nebunesc de aiurea la mijloc. M-a fermecat, mi-a zis că e disponibil de Sf. Valentin, după care mi-a mărturisit că are o prietenă În Europa. Am avut o aventură superbă, care ne-a luat pe amândoi prin surprindere, am crezut că e pe bune, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se Întoarcă la tine, nu? — Exact. — Știi ce cred eu, zise ea cu ultimele puteri, cred că n-o să-l mai vezi niciodată. Sau poate o să te sune peste vreun an, când o să treacă prin New York. — Probabil... am fost amândouă fermecate de cine nu trebuia... nu? zise Kitty Într-o doară. — De ce spui asta? se Încruntă Desert Rose. Charlie e bărbatul potrivit pentru mine. La cine ai vrea să visez? La un doctor, un comerciant, un contabil? Nu-mi plac. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Sionului, Anti-Cristul se apropie de tronul puterii universale. (Serghei Nilus, Epilog la Protocoale) Ideea era acceptabilă. Era de-ajuns să iei În considerare cine anume introdusese Protocoalele În Rusia. Unul dintre cei mai influenți martiniști de la sfârșitul secolului, Papus, Îl fermecase pe Nicolae ai II-lea În timpul unei vizite a acestuia la Paris, apoi se Întorsese la Moscova și-l adusese cu sine pe un anume Phillippe, sau Philippe Nizier Anselme Vachod. Posedat de diavol la șase ani, vindecător la treisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să pună o vorbă bună pentru Gaston. Și tu dacă ai merge în străinătate ai face, probabil, vreo trăsnaie la fel de mare. Tomoe își ținea buzele strânse și refuza să scoată o vorbă. Gaston, cu bagajul pe genunchi, privea pe fereastră, fermecat de peisajul din acel anotimp minunat. Când au ajuns acasă, atât Shizu, cât și Mă-chan l-au privit îngrozite pe francez. Tomoe l-a lăsat pe Gaston în seama celor două și s-a închis în camera ei. Pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mic! Șirurile de case din lemn erau construite atât de aproape una de alta, încât îți lăsau impresia unui fagure de miere. Bărbați în saboți de lemn; mame cu copii în spate; vânzători de tăiței; saloane de pachinko - totul îl fermeca. Takamori îi spusese: „Tokyo are mulți oameni. Problema populației este cancerul Japoniei.“ Abia acum înțelegea Gaston ce-a vrut să spună cu asta. — Shibuya - unde? a întrebat-o pe vânzătoarea de la o tutungerie din centrul cartierului Sangenchaya. Fata, care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dezgustați, care te opresc chiar, să-ți spună ca nu ar trebui să aduci un bebeluș la magazin. În rarele ocazii În care Dan Îl scoate la plimbare pe Tom, duminică dimineață, mulțimea sare să-l ajute, căci toți sînt fermecați de tabloul unui bărbat cu un copil mic. Nu, nu ar avea cum să Înțeleagă și n-ar trebui să-l Învinovățesc, dar o fac. Dau vina pe el și pe maică-sa. — Ce mai face nepoțelul meu drag? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dragă, sună la Hermès și vezi dacă au niște genți Birkin pe undeva, pe acolo. Spune că Întrebi pentru mine.“ I-am Întîlnit pe acești oameni zilnic la Calden. Uimită de Încrederea lor degajată, de abilitatea lor de a-i fermeca pe toți și a obține astfel ce-și doresc (iar asta se Întîmpla fără excepție), indiferent cît de absurdă e pretenția. Dorințele le erau Îndeplinite, iar ei nu păreau niciodată surprinși, căci știau că, odată ce ceruseră, urmau să și primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]