1,420 matches
-
și fericită. Era generos, amabil, umil, blând, binevoitor și răbdător. Un om de mare evlavie și rugăciune, îngăduitor și milostiv. Celebra în fiecare zi cu atâta evlavie, încât cei ce asistau se simțeau copleșiți de har. Predica cu o așa fervoare clerului și fraților, încât cei ce-l ascultau se emoționau până la lacrimi, după cum am putut vedea de mai multe ori. Era foarte elocvent și nu se încurca niciodată. Deținea o cultură optimă, fiindcă înainte fusese un bun profesor de gramatică
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
litaniile. Fratelui Rizzerio, fratelui Maseu și ministrului care voia, cu permisiunea sa, să păstreze cărțile pe care le deținea, și novicelui care cerea să aibă cu acordul său psaltirea spre binele său spiritual, Francisc le-a răspuns cu o deosebită fervoare a spiritului, așa cum fusese inspirat de Dumnezeu: «După cum spune Regula, cine vrea să fie frate minor și să respecte cu fidelitate Evanghelia pe care a profesat-o, nu trebuie să aibă decât rasa, cingolul și pantalonii, iar încălțări doar în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fie transformat în statuie de sare insipidă (Gen 19,26), pentru că nu a așteptat să-și condimenteze jertfa de sine, pe care voia să o ofere lui Dumnezeu, cu sarea înțelepciunii. Într-adevăr, așa cum înțeleptul devine insipid dacă nu are fervoare, tot la fel, cel care este zelos se acoperă de rușine dacă nu are gust. 2. Din acest motiv, este stabilit cu prudență aproape în toate formele de viață religioasă că toți cei care încearcă să îmbrățișeze normele regulare, să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în care, eliberat din temnița trupului, s-a urcat în împărăția cerească. 10. Vă rugăm, așadar, pe voi toți, vă povățuim și vă îndemnăm în Domnul, comunicându-vă prin această scriere apostolică, ca în ziua amintită să vă rugați cu fervoare și bucurie laudele divine în amintirea sa și să implorați cu umilință ca prin mijlocirea și meritele sale să putem ajunge în compania sa. Să ne îngăduie aceasta Cel care este binecuvântat în vecii vecilor. Amin. Dată la Perugia, la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se convertește în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-l cânte cu toate forțele pe Cezar. Este demn și corect ca eu să implor zeii pentru ca să-i închidă poarta cerurilor și să vrea să-i permită (lui Augustus) să fie zeu fără ei. Și același lucru îl dorea cu fervoare poporul", cu care poetul se unea, precum un râu cu marea întinsă. Rămânem oarecum nedumeriți cu privire la ceea ce Ovidiu a vrut să-i ureze lui Augustus: să i se închidă cerurile? (ca să meargă unde?). Și apoi ce fel de "zeu" trebuia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu este posibilă iertarea, Ovidiu s-ar mulțumi și cu un schimb al locului de relegare. Insistențele devin din ce în ce mai presante 409, alternând amenințările mai mult sau mai puțin voalate cu cele mai umile implorări. Paulus trebuie să fi pledat cu fervoare cauza disperată a poetului, dacă la un moment dat, inima lui Augustus dădea semne că va ceda și că îl va rechema pe poet sau că, cel puțin, îl va transfera într-un loc mai puțin sălbatic. Ovidiu acceptă vestea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ni se permită să povestim această anecdotă în stil mitologic; în limbajul obișnuit, ar trebui să renunțăm la a o face. Cultul zeiței din Paphos, după cum se știe, se află la mare cinste în București; eroina noastră le depășește în fervoare pe toate tovarășele sale, și devoțiunea sa merge până la frenezie. Puțin îi pasă de vârsta și de rangul sacrificatorului, dacă îi este la îndemână și dacă aparține cât de cât rasei lui Hercule. Nu demult, frumoasa preoteasă remarcă, la plimbare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
totul credibil, plin de patetica nemulțumire care răvășea sufletul cețos și fragil al fetei. Fusul trupului tânăr și abrupt trasa, în fumul dimineții, lungi dâre albăstrui. Fraza s-a dovedit, totuși, rezistentă, păstrând nu numai lamentația, apelul de-o inimitabilă fervoare al seducătoarei mele interlocutoare, ci și o șansă spre adevărul Siei Strihan : precizia iluzorie și halucinantă a desenelor, o apropiere, cândva, de Piero, consecința unei destrămări interioare, spaima de „chipul cioplit al realității“, reprodusă prea exact ? Afară de acea primă schiță
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
are o atitudine fermă împotriva acestui ritual. Cum se explică acest fapt? Motivațiile sunt de ordin social și personal, la fel ca în cazul practicilor divinatorii și magice populare: justiție, dreptate, sănătate, fericire, dragoste etc. De asemenea, semnalăm o mare fervoare religioasă în jurul preoților și al persoanelor care folosesc cartea religioasă pentru actele divinatorii. Paralel cu actul divinării se pot observa gesturi de penitență, de rugăciune, de pioșenie etc. Pentru o analiză socioantropologică cât mai riguroasă a fenomenului, am dori să
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sîntem cuprinși de o stare emoțională deosebit de intensă. El este prilejuit de momentele În care, nu se știe din ce pricină, ne amintim singuri Întîmplări și evenimente la care am vrea să-i asociem și pe alții comunicîndu-le brusca noastră fervoare. La fel cum, ne face plăcere și să ni le reamintim laolaltă cu cei cu care le-am trăit la vremea lor. Există În evocarea acelor lucuri un elan nestăpînit și o deosebită exuberanță, În ciuda faptului că limbajul pe care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
motanul pentru care torsul, schimbînd registrul, devine doar incantație trîndavă. Între caier și poala bunicii, mimînd toropeala motanului, nu se poate să nu resimți desfătarea poveștii toarse cu aceeași inepuizabilă răbdare a bunicii și ascultată cu lipsa de griji și fervoarea nedisimulată a copilului care ai fost odată. Dacă, respectînd continuitatea de sens, am surprins atmosfera poemului, repunînd În drepturi kireji-ul, Înțelegem că prima imagine simbolizează divergent nu doar un sfîrșit al caierului de povești care era bunica, ci și al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi fără Îndoială pentru el suprema blasfemie. Cireșe amare cireșul amardin ce În ce mai negre tălpile goale Lavana Kray Poemul Lavanei poate fi citit În primă instanță la propriu. Copiii care mănîncă sau culeg cireșele negre sînt Împinși de fervoarea fără opreliști a vîrstei și a verii abia Începute. Totul se petrece Într-o atmosferă de bucurie și Încîntare, Într-o exuberanță a contactului direct și viu cu o lume inepuizabilă În oferta și savoarea ei. Cireșul amar este unul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
oricărei imagini fotografie, tablou, stampă, plan te întrebi: spre ce a ridicat autorul capul? A privit de sus sau mai de jos? A făcut un efort pentru a ieși, a merge într-acolo, înainte? Față de cine simte omul acesta religie, fervoare sau respect? Răspunsul "față de nimic" sau "față de el însuși" e destul de probabil ca până la urmă acestea să echivaleze nu prevestește nimic bun pentru viitorul acestei imagini. Nu va exista per se decât ceea ce nu era doar pentru sine. Sacru este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tânăr om de știință. Episcopul Jansenius, inițiatorul curentului religios, declarase că știința era plină de păcat; curiozitatea de a cunoaște lumea naturală era la fel ca patima. Din fericire, pentru o vreme patima lui Pascal a fost mai mare decât fervoarea sa religioasă, deoarece avea să folosească știința pentru a dezvălui secretul vidului. Cam în perioada convertirii lui Pascal, un prieten de-al lui Étienne - un inginer militar - a venit în vizită și a repetat experimentul lui Torricelli în fața familiei Pascal
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
putea să se guverneze ei înșiși; și pînă la cetățenii cantoanelor din Elveția și ai orașelor din Vermont care și-au păstrat cu mare grijă adunările citadine; și la studenții americani ai anilor 1960 și 1970 care au cerut cu fervoare ca "democrația participativă" să înlocuiască sistemele reprezentative; și pînă la mulți alții care continuă să sublinieze virtuțile guvernării democratice de către adunările cetățenești. Adepții democrației de adunare care își cunosc istoria sînt conștienți că reprezentarea ca mecanism democratic are un trecut
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
descendenței prin această departajare : "Memoria antecesorilor este privilegiul oferit cu perfidie temerarilor care se înfățișează la porțile literaturii. Unora, ofranda le este fatală. [...] Alții însă adevărații creatori își duc povara cu trufașă resemnare. Ea le veghează elanul condeiului, le decantează fervorile, depunând în ele zațul nobil al melancoliei"47. În cazul acestora din urmă, se disting mai multe situații: cei care abordează cu predilecție comicul și sunt inevitabil legați de numele înaintașului, cum este cazul lui Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, Ion
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe Tara pe toate părțile, s-au întors amândouă cu fața către camere. Fotografii s-au oprit o clipă pentru a se uita la femeia strălucitoare cu părul de culoarea caramelului care se lipise de Tara, după care au reluat fervoarea fotografiatului. —Lisa Edwards, editor al revistei Colleen, spuse Lisa, trecând printre fotografi și informându-i. Lisa Edwards. Lisa Edwards. Sunt o veche prietenă de-a Tarei. — De unde o cunoști pe Tara Palmtree? întrebă Ashling admirativ când Lisa i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-te să ajungi în raiul câinilor, Hacksaw. Lee trase a doua oară. Mi-am reținut hohotele de râs când revolverul trase în gol, în timp ce Hacksaw își lingea ouăle, plictisit de toată tărășenia. Cu ochii închiși, doamna Albanese se ruga cu fervoare. — A sosit timpul să-l întâlnești pe Creator, măi câine, spuse Lee. Femeia izbucni: — Nu, nu, nu, nu, nu! Bruno se ocupă de un bar din Silverlake! Buena Vista, pe Vendome! Vă rog, lăsați-mi copilașul în pace! În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
CLEAVER! „NENOROCIT PERVERS!“ „VIAȚĂ PENTRU VIAȚĂ!“ „MOARTE GUNOIULUI PEDOFIL!!!“ Logan se strâmbă când o citi pe ultima. Doar niște oamenii proști, cu o furie Îndreptățită și cu o gloată de partea lor. Ultima dată când avuseseră parte de o asemenea fervoare, trei pediatri se aleseseră cu geamurile de la sala de operații sparte. Acum se părea că au ca țintă fetișiștii. Deja se Îngroșa gluma. Scandau și strigau insulte În direcția tribunalului: bărbați, femei, părinți și bunici, toți strânși la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toate acuzațiile pe prietena ei Plancina. La îndemnul mamei sale, Tiberius ajunse să o susțină pe Plancina chiar și în fața senatorilor înmărmuriți. „Nu s-a văzut vreodată“, spuneau romanii, „o rudă apropiată a victimei care să-i apere cu atâta fervoare pe ucigași“. S-au găsit argumente subtile și, în cele din urmă, temuta Plancina fu absolvită, ba chiar îi fu salvată și averea. Drusus comentă plin de ură: — A fost o înțelegere între cele două ucigașe, peste cadavrul lui Calpurnius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unei lumi gigantice, pe care o cuprind ca-n palmă, În timp ce nu mai observ nimic din spațiul familiar; urechile, membrane ultrasensibile, captează cele mai perfide unde sonore din univers, neauzind Însă nimic de aici; mirosul meu pătrunde dincolo de ziduri, adulmecând fervoarea viermilor din cimitire; picioarele mi se-ngroașă Împlântate adânc În scoarța planetei; mâinile mi se lungesc brusc, liane enorme Înconjurând tentacular Întregi orașe, iar vocea-mi dărâmă păduri când macină vorbe. Toate organele mele cresc, lăbărțându-se În mod paroxistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
părea veșnic părăsită În grabă. Sticle goale și coji de ouă sub chiuvetă, borcane deschise pe blatul de bucătărie, pete uscate de dulceață, iaurturi Începute, cutii cu lapte Înăcrit, firimituri și insule lipicioase pe masă. Uneori Nina, cuprinsă de o fervoare misionară, Își sufleca o mânecă, Își punea o mănușă de cauciuc și, cu o țigară aprinsă În colțul gurii, parcă lipită de buza de jos, se arunca vijelios asupra frigiderului, dulapurilor și faianței de pe pereți. Într-o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
înapoi acasă? întrebă Mark plin de speranță. — Fericită e un cuvânt cam prea puternic, dar a fost de acord. Asta ne-a schimbat cu totul perspectiva. Acum tot ce contează suntem noi și copilul. Câtă dreptate ai! aprobă Mark cu fervoare. M-am uitat din nou la el uimită. Dar nu era atunci momentul să vorbim despre asta. Va trebui să mai aștepte această discuție. Mi-am făcut curaj și l-am întrebat pe Kieran dacă crede că aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
răcoare, Parodi nu avusese vreme să studieze Itinerarul lui Carlos Anglada (traiectoria unui liric). La sfatul aceluiași maestru, José Formento face În acest imprescindibil tratat istoricul etapelor pe care le-a parcurs: inițierea modernistă; Înțelegerea (adeseori transcrierea) lui Joaquín Belda; fervoarea panteistă din 1921, când, năzuind la deplina comuniune cu natura, poetul nega orice soi de Încălțăminte și hălăduia, șchiop și cu rănile sângerânde, printre straturile cu răsaduri ale cochetei lui vile din strada Vicente López; negarea panteismului rece: ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]