2,319 matches
-
Pacino care erau perfecți în toate ipostazele. timp de aproape 15 ani, ritualul identificării mele cu actorii și personajele de filme americane a fost unul formator pentru mine, o constantă pedagogică, principala sursă de structurare emoțională a ființei mele. Complicitatea ficțională dintre mine și mama s-a prelungit chiar și după episodul absolut accidental al nașterii fratelui meu. Partidele noastre speciale de cinema au continuat, ca niște ședințe de spiritism, chiar și mai tîrziu, cînd eram student și veneam acasă în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o enciclopedie zăpăcitoare, alcătuită - poate - pentru a exorciza senzual (?) Răul. Este, oare, Ho diábolos masochist? Ce-l mâna pre el în luptă, dacă - așa cum mi se pare mie - cu cât se ia tot mai în serios ca producător de convenție ficțională, cu atât își subminează mai abitir menirea sa de corupător? De fapt, Diavolul nu prea mai are ce să corupă în această lume ticăloșită și de gena balcanică moștenită (și extraordinar redată plastic în carte), și de totalitarismul slav căpătat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
devine „rațiune plasticizată” (D. Stăniloae). Când funcționează în regim de excelență, limba poate media - ca și trupul - o sublimă revelație 3. Limba atestă rezervorul inepuizabil de creativitate al gândirii, instituind prin puterea cuvintelor lumi care, departe de-a rămâne producții ficționale, răspund și corespund realității. Deși ilustrată cu exemple din istoria artei, ontologia hermeneutică rămâne structural lingvistică: „în experiența hermeneutică nu se poate separa forma verbală de conținutul transmis”4. Limba nu este un instrument sau o funcție destinată comunicării, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
redobândi calitatea paradisiacă sau utopică a „fabulei”. Metateoria va fi așadar una dintre metodele de care se va servi din plin prezentul demers, iar miza sa majoră va consta, pe de o parte, în evidențierea supremației actuale a narativului și ficționalului asupra celorlalte modalități discursive, iar pe de altă parte, în cartografierea și reabilitarea unui continent ascuns al poeziei ultimelor decenii, ignorat sau minimalizat de teoreticienii domeniului. În această ordine de idei, poate fi invocată ca argument foarte pertinenta observație a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
actuale ale scrisului: în timp ce standardele compoziției literare moderniste ar trebui căutate în poezie, în caracterul ei independent și autonom, incompatibil cu transferul lingvistic, cele ale compoziției postmoderne ar fi prin excelență asociate cu ficțiunea și narativul. În epoca actuală, modelul ficțional ajunge așadar să se impună treptat în orice tip de discurs. Mutația este cu atât mai clar marcată în cazul poeziei, cu cât, pentru multă vreme, aceasta a fost identificată exclusiv cu unul dintre avatarurile sale; este vorba de acel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a avangardelor și cea „tranzitivă”, a concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență, a experienței individuale cotidiene, deschisă către comunicarea cu cititorul, lipsită de metafore sau de supradeterminări simbolice și, mai ales, înrudită, din punctul de vedere al procedeelor, cu proza ficțională. Vom reveni asupra acestor aspecte la momentul potrivit. Până atunci, considerăm ca nefiind cu totul inutilă o investigare de tip „arheologic” a conceptelor de care ne ocupăm. Pornind de la originea greacă a problematicei relații dintre realitate și reprezentarea artistică, vom
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
1, în detrimentul celei metafizice. Un argument în plus pentru a readuce în discuție ecuația preplatonică mimesis = joc, simulare 2. Căci, în cele din urmă, la ce altceva ne-ar putea trimite cu gândul recunoașterea heterogeneității principiale a lumilor - reale sau ficționale - care amalgamează neîncetat datele percepției și pe cele ale imaginarului, elemente posibile și imposibile, credibile și incredibile, ca într-un joc iluzionistic de oglinzi? Din această perspectivă, dimensiunea ludic-manieristă și cea tranzitivă nu ni se mai înfățișează ca termeni ai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ai unei opoziții ireconciliabile, ci mai curând ca dimensiuni complementare, putând să coexiste chiar în interiorul aceluiași poem. De altfel, tentative de a evidenția neutralizarea acestei opoziții au mai existat, dar ele s-au restrâns, de cele mai multe ori, la teritoriul prozei ficționale, fără a lua în calcul evidența că nici din spațiul poeziei nu au lipsit tentativele de reconciliere dintre funcția metacomunicativă și cea de reprezentare. Alianță provizorie împotriva dominației modelului lingvistic (considerat multă vreme unicul criteriu de stabilire a poeticității) sau
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
deveni din ce în ce mai literare, pe măsură ce eficiența lor practică scade. Calitatea paradisiacă sau utopică a literaturii, forța ei centripetă, ar fi detectabilă în chiar această aspirație a discursului spre statutul ficțiunii. În același sens, Matei Călinescu nota că, în anumite contexte, „lectura ficțională și cea non-ficțională devin aproape nediferențiabile”80, adăugând că jocul de-a închipuirea poate fi, la rigoare, provocat la fel de bine de o știre de ziar, de o biografie sau de narațiune direct ficțională. Căci, de fapt, „nu o dată, ficționalul și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Călinescu nota că, în anumite contexte, „lectura ficțională și cea non-ficțională devin aproape nediferențiabile”80, adăugând că jocul de-a închipuirea poate fi, la rigoare, provocat la fel de bine de o știre de ziar, de o biografie sau de narațiune direct ficțională. Căci, de fapt, „nu o dată, ficționalul și non-ficționalul coincid în als ob-ul înțelegerii imaginative care poate pretinde în varii proporții și combinații, ficționalizarea non-ficționalului și realizarea (mentală) a ficționalului, adică tratarea lui drept realitate”81. Totodată, în consens cu argumentele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lectura ficțională și cea non-ficțională devin aproape nediferențiabile”80, adăugând că jocul de-a închipuirea poate fi, la rigoare, provocat la fel de bine de o știre de ziar, de o biografie sau de narațiune direct ficțională. Căci, de fapt, „nu o dată, ficționalul și non-ficționalul coincid în als ob-ul înțelegerii imaginative care poate pretinde în varii proporții și combinații, ficționalizarea non-ficționalului și realizarea (mentală) a ficționalului, adică tratarea lui drept realitate”81. Totodată, în consens cu argumentele aduse de M. Spăriosu în favoarea conceptului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o știre de ziar, de o biografie sau de narațiune direct ficțională. Căci, de fapt, „nu o dată, ficționalul și non-ficționalul coincid în als ob-ul înțelegerii imaginative care poate pretinde în varii proporții și combinații, ficționalizarea non-ficționalului și realizarea (mentală) a ficționalului, adică tratarea lui drept realitate”81. Totodată, în consens cu argumentele aduse de M. Spăriosu în favoarea conceptului de joc (cu un aport crucial în deconstruirea dialecticii Mit/ Rațiune, definitorie pentru gândirea occidentală), Matei Călinescu prezintă în studiul citat câteva dintre
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acela că autorul Anatomiei criticii lansează ipoteza curajoasă conform căreia literatura de imaginație și alte moduri non-ficționale ale discursului ar fi „reciproc substituibile”91. În plus, Frye știe să evite capcana generalizărilor exclusiviste, afirmând că „în unele opere predomină caracterul ficțional, în altele, cel tematic”92, grăbindu-se să adauge imediat că nu vom întâlni niciodată o operă pur ficțională sau una pur tematică. Aceasta din urmă nu este cu totul străină - după cum ne demonstrează și recursul „arheologic” la conceptul aristotelic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ar fi „reciproc substituibile”91. În plus, Frye știe să evite capcana generalizărilor exclusiviste, afirmând că „în unele opere predomină caracterul ficțional, în altele, cel tematic”92, grăbindu-se să adauge imediat că nu vom întâlni niciodată o operă pur ficțională sau una pur tematică. Aceasta din urmă nu este cu totul străină - după cum ne demonstrează și recursul „arheologic” la conceptul aristotelic de dianoia - de ambițiile cognitive, specifice altor tipuri de discurs: Când cititorul unui roman se întreabă: „Cum se va
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
povestirea creează temporalitate. Să ne amintim că Hans Robert Jauss plasa și el mimesis-ul într-un cadru oarecum, atunci când vorbea despre „desfătarea de Sine în desfătarea cu Altul”, pe care el o deducea însă din ambiguitatea structurală a receptării textului ficțional. Este aproape de prisos să mai menționăm că teza propusă de Ricoeur se raportează în permanență polemic la postulatele semioticii și ale structuralismului care - după cum, cu multă subtilitate, remarca Antoine Compagnon - „asociau mimesis-ul cu doxa, cu un tip de cunoaștere inertă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
radical, punctul de vedere al lui Susan Sontag are meritul de a încerca să ia apărarea a ceea ce ne place să numim - cu o altă expresie-clișeu - ”misterul artei”. Este de fapt o reacție firească față de principalele postulate ale teoriei discursului ficțional care suferă, de foarte multe secole, de pe urma modelului platonic. Căci, după cum am mai remarcat, dacă Platon este cel dintâi care s-a ocupat de natura ficțiunii, incriminându-i natura prefăcută, învăluitoare și contagioasă, tot el este cel care a închis
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în care acestea ni se înfățișează. După cum am putut constata deja (re)cunoașterea joacă în acest demers un rol esențial, întrucât confirmă existența acelei zone intermediare a „raționalității flexibile, a Metis-ului”138, care permite ca lumea concretă și lumile ficționale să funcționeze după un principiu similar celui al vaselor comunicante. Nu poate fi vorba nici de o ruptură ireconciliabilă, nici de raporturi de la cauză la efect, ci doar de subtile infiltrări și corespondențe. În acest sens, nu ar fi lipsită
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se sustrage logicii binare, simplificatoare și maniheiste, va reprezenta un punct crucial. Concepte ca acelea de eterogenitate, complexitate, realitate scindată (deja menționate, în treacăt) se vor dovedi, de asemenea, de un real folos. 1.8 Lumi ficționaletc "1.8 Lumi ficționale" De câtăva vreme ne stau la dispoziție și teorii ale referinței mai subtile și totodată mai permisive care înlesnesc reconsiderarea raporturilor dintre literatură și lume și, implicit, reabilitarea mimesis-ului. Un ajutor considerabil vine, la acest capitol, din direcția filosofiei analitice
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
denotație a unei opere nu o împiedică să aibă totuși o dimensiune referențială (chiar dacă aceasta capătă un grad de abstractizare ridicat, fiind considerată parte din structura referențială a sistemelor simbolice). O teorie mai nuanțată dezvoltă Toma Pavel în studiul Lumi ficționale 145, lucrare în care se recurge la o demonstrație prin etape (în cadrul căreia prima este reprezentată de definirea ființelor ficționale). De un interes deosebit din perspectiva tezei noastre este împrejurarea că autorul deplasează accentul pe flexibilitatea lumilor ficțiunii, remarcând promptitudinea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ridicat, fiind considerată parte din structura referențială a sistemelor simbolice). O teorie mai nuanțată dezvoltă Toma Pavel în studiul Lumi ficționale 145, lucrare în care se recurge la o demonstrație prin etape (în cadrul căreia prima este reprezentată de definirea ființelor ficționale). De un interes deosebit din perspectiva tezei noastre este împrejurarea că autorul deplasează accentul pe flexibilitatea lumilor ficțiunii, remarcând promptitudinea cu care acestea pot intra în cele mai diverse aranjamente și angrenaje. „Propunând un cadru ontologic general pentru ficțiune - structurile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Pavel în capitolul consacrat, în concluzia lucrării, economiei imaginarului. O atare perspectivă are meritul de a evidenția nu numai pluralitatea lumilor, ci și punctele de acroș, diversitatea mecanismelor prin care un fapt devine ficțiune, pe scurt eterogenitatea și dinamismul universurilor ficționale. Pentru autorul Mirajului lingvistic, întâmplările petrecute în ficțiune au un fel de realitate care - deși nu se confundă cu aceea a lumilor reale - nu le este nici cu totul străină. În fapt, referința într-o operă literară se bazează, după cum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reale - nu le este nici cu totul străină. În fapt, referința într-o operă literară se bazează, după cum subliniază Pavel, pe două principii fundamentale (acela al distanței minime și acela al relevanței) care constituie în fond „esența privilegiată a ordinii ficționale”147. Ele sintetizează de fapt un adevăr adeseori trecut cu vederea, dar care nu i-a scăpat lui Aristotel: pentru ca în lumile ficționale o propoziție să fie validă, nu este necesar ca ea să se bazeze pe același inventar de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fundamentale (acela al distanței minime și acela al relevanței) care constituie în fond „esența privilegiată a ordinii ficționale”147. Ele sintetizează de fapt un adevăr adeseori trecut cu vederea, dar care nu i-a scăpat lui Aristotel: pentru ca în lumile ficționale o propoziție să fie validă, nu este necesar ca ea să se bazeze pe același inventar de indivizi ca în lumea reală. Principala condiție care se cere însă îndeplinită este ca indivizii din lumile posibile să fie compatibili cu cei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ficțiune”/„realitate”. Nimic nu este mai puțin liniștitor (în special pentru adepții pozitivismului logic) decât imaginarea unui univers în care ficțiunea apare situată pe „o scară continuă de lumi mai mult sau mai puțin «adevărate», mai mult sau mai puțin «ficționale», și ale căror intersectări definesc realitatea umană”148. Discutând concepția despre referință a lui Pavel, Antoine Compagnon făcea - cu multă finețe - următarea constatare: ...referința funcționează în lumile ficționale atâta vreme cât acestea rămân compatibile cu lumea reală, dar se blochează în momentul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lumi mai mult sau mai puțin «adevărate», mai mult sau mai puțin «ficționale», și ale căror intersectări definesc realitatea umană”148. Discutând concepția despre referință a lui Pavel, Antoine Compagnon făcea - cu multă finețe - următarea constatare: ...referința funcționează în lumile ficționale atâta vreme cât acestea rămân compatibile cu lumea reală, dar se blochează în momentul în care Moș Goriot se apucă dintr-o dată să deseneze cercuri în formă de pătrat. Literatura amalgamează neîncetat lumea reală și lumea posibilă: se interesează de personaje și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]