1,924 matches
-
analitica existențială este precizată de Heidegger de la începutul paragrafului care îl vizează: "... analiza enunțului are o poziție privilegiată în problematica ontologiei fundamentale, deoarece în perioada decisivă a începuturilor ontologiei antice, λόγος-ul a funcționat ca unic fir călăuzitor pentru accesul la ființarea autentică și pentru determinarea ființei acestei ființări."187 Importanța pare a fi în primul rând istorică; dar istoria gândirii ca filosofie, așa cum a înțeles-o Heidegger, are un rost constitutiv pentru Dasein-ul însuși, fiindcă ea reprezintă un fapt destinal al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
începutul paragrafului care îl vizează: "... analiza enunțului are o poziție privilegiată în problematica ontologiei fundamentale, deoarece în perioada decisivă a începuturilor ontologiei antice, λόγος-ul a funcționat ca unic fir călăuzitor pentru accesul la ființarea autentică și pentru determinarea ființei acestei ființări."187 Importanța pare a fi în primul rând istorică; dar istoria gândirii ca filosofie, așa cum a înțeles-o Heidegger, are un rost constitutiv pentru Dasein-ul însuși, fiindcă ea reprezintă un fapt destinal al ființei, așadar al ființei acestuia. Oricum, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
operațional, trebuie constituit cumva. În plus, el este, așa cum se va dovedi, timpul care timporizează, în acest fel devenind cu putință orice constituire fenomenală în orizontul intenționalității factice a Dasein-ului. Dar timpul se află, tocmai datorită operaționalității sale, în fiecare "ființare" constituită; iar acest fapt are semnificație obiectuală. Împrejurarea din urmă este deosebit de semnificativă în ordinea constituirii enunțului în aspectul său obiectual. Prin enunț, susține Heidegger, privirea ambientală și-a trecut miza de la obiectul dat în unitatea sa ustensilică (ființare-la-îndemână) la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceasta este sincronă cu însăși starea-de-deschidere a Dasein-ului (care presupune locul-de-deschidere al acestuia, cu toate încrengăturile "existențiale" puse deja în evidență): "Adevărul în sensul cel mai originar este starea de deschidere a Dasein-ului, căreia îi aparține starea de descoperire a ființării intramundane."191 Dar acest "aparține" (gehört / gehören) nu poate fi înțeles, cumva, în sens de "se acordă", "corespunde"? Substituția sugerată nu are nici o legitimitate existențială, deși, dacă lucrurile ar putea fi așezate pe direcția sa, am căpăta o probă foarte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa, am căpăta o probă foarte puternică privind reducerea adevărului heideggerian ca "stare-de-neascundere" la ideea judicativă a adevărului ca acord sau corespondență între enunț și faptul la care acesta se referă. Existențial, starea-de-deschidere a Dasein-ului este totuna cu starea-de-descoperire a "ființării intramundane", atâta vreme cât Dasein-ul este fenomenul ca atare, iar ființarea intramundană îi "umple" starea-de-deschidere care îl constituie ca fenomen. De altfel, acestea starea-de-deschidere "umplută" cu ființarea-descoperită se constituie reciproc, nici una neavând sens independent de cealaltă, așa cum îngăduie relația de corespondență sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărului heideggerian ca "stare-de-neascundere" la ideea judicativă a adevărului ca acord sau corespondență între enunț și faptul la care acesta se referă. Existențial, starea-de-deschidere a Dasein-ului este totuna cu starea-de-descoperire a "ființării intramundane", atâta vreme cât Dasein-ul este fenomenul ca atare, iar ființarea intramundană îi "umple" starea-de-deschidere care îl constituie ca fenomen. De altfel, acestea starea-de-deschidere "umplută" cu ființarea-descoperită se constituie reciproc, nici una neavând sens independent de cealaltă, așa cum îngăduie relația de corespondență sau de acord sub semnul căreia s-a aflat, și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de corespondență sau de acord sub semnul căreia s-a aflat, și se mai află încă, adevărul. Ele sunt, de fapt, totuna, dar sunt numite diferit fiindcă ceea-ce-ele-sunt este privit din două unghiuri diferite: unul corespunde Dasein-ul însuși, iar celălalt, ființării care îi "umple" acestuia starea-de-deschidere. Tocmai această relație de identitate existențială, susținută de Dasein, întemeiază și sensul de adevăr ca acord (corespondență) între enunț și fapt. Ceea ce înseamnă că sensul originar al adevărului este existențial, că el ține, așadar, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
între enunț și fapt. Ceea ce înseamnă că sensul originar al adevărului este existențial, că el ține, așadar, de Dasein. E drept, pe de altă parte, că nu putem lăsa nelămurit faptul că starea-de-deschidere a acestuia este totuna cu starea-de-descoperire a ființării. Dar pentru a înțelege atât unitatea în identitate a celor două "stări", cât și pentru a justifica unitatea lor în diferență, trebuie revenit la fenomenul "enunț", la constituirea sa pe baza structurii intențional-factice reprezentată de ceva-ca-ceva și a operatorului intențional
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și a operatorului intențional "ca". Enunțul a fost privit până aici ca un fenomen care se constituie în orizontul intențional al Dasein-ului. Dar el, odată constituit și se constituie de fiecare dată când stărea-de-deschidere a Dasein-ului este "umplută" cu o ființare descoperită trece într-o altă condiție: devine el însuși o ființare-la-îndemână, lucru luat după însușirea sa de a fi util la ceva. Dincolo de această intenționalitate ustensilică pe care o poartă enunțul și care s-a dezvăluit până acum doar formal
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intenționalitate ustensilică pe care o poartă enunțul și care s-a dezvăluit până acum doar formal se află și o intenționalitate "descoperitoare", care este originară în privința constituirii enunțului; de fiecare dată, enunțul, spune Heidegger, este despre "ceva": anume despre o ființare descoperită și a cărei stare de descoperire aparține stării-de-deschidere a Dasein-ului. Dar odată căpătat acest sens ustensilic de către enunț, acesta va trage după sine însuși raportul său cu ființarea descoperită. Această tragere după sine înseamnă și o modificare a sensului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiecare dată, enunțul, spune Heidegger, este despre "ceva": anume despre o ființare descoperită și a cărei stare de descoperire aparține stării-de-deschidere a Dasein-ului. Dar odată căpătat acest sens ustensilic de către enunț, acesta va trage după sine însuși raportul său cu ființarea descoperită. Această tragere după sine înseamnă și o modificare a sensului celor două ființări-la-îndemână ale raportului în cauză: ele însele ființarea descoperită prin enunț și enunțul devin ființări-simplu-prezente, despovărate fiind, astfel, de orice semnificație ustensilică. Fără îndoială, aceasta rămâne, dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a Dasein-ului. Dar odată căpătat acest sens ustensilic de către enunț, acesta va trage după sine însuși raportul său cu ființarea descoperită. Această tragere după sine înseamnă și o modificare a sensului celor două ființări-la-îndemână ale raportului în cauză: ele însele ființarea descoperită prin enunț și enunțul devin ființări-simplu-prezente, despovărate fiind, astfel, de orice semnificație ustensilică. Fără îndoială, aceasta rămâne, dar are mai degrabă rolul de prealabil pentru orice intervenție a enunțului care provoacă această modificare de semnificație. Adevărul însuși, al cărei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
această modificare de semnificație. Adevărul însuși, al cărei sens originar este acela de "stare de descoperire a ceva", devine o relație: între enunț și faptul la care el însuși se referă.192 Enunțul, odată arătând starea de descoperire a unei ființări, capătă o proprietate nefirească: el menține această ființare în stare descoperită. În termenii filosofiei clasice, odată descoperit un adevăr exprimat printr-un enunț adevărat acesta își păstrează valabilitatea la nesfârșit. Faptul acesta poate fi admis din perspectivă existențială, atâta vreme cât termenul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens originar este acela de "stare de descoperire a ceva", devine o relație: între enunț și faptul la care el însuși se referă.192 Enunțul, odată arătând starea de descoperire a unei ființări, capătă o proprietate nefirească: el menține această ființare în stare descoperită. În termenii filosofiei clasice, odată descoperit un adevăr exprimat printr-un enunț adevărat acesta își păstrează valabilitatea la nesfârșit. Faptul acesta poate fi admis din perspectivă existențială, atâta vreme cât termenul "existențial" are în conținutul său ideea de finit
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are în conținutul său ideea de finit (omului este "ființă finită"), iar Heidegger accentuează această idee, condiționând absolut adevărul de Dasein. Ceea ce nu mai poate fi admis, din perspectivă existențială, este un sens de universalitate a stării de descoperire a ființării. În fapt, dacă Dasein-ul este numai în măsura în care își constituie locul-de-deschidere, înseamnă că fiecare "umplere" a acesteia datorită unei sincronii cu starea de descoperire a unei ființări este un eveniment. Prin urmare, legile lui Newton exemplul lui Heidegger nu rămân descoperite
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
admis, din perspectivă existențială, este un sens de universalitate a stării de descoperire a ființării. În fapt, dacă Dasein-ul este numai în măsura în care își constituie locul-de-deschidere, înseamnă că fiecare "umplere" a acesteia datorită unei sincronii cu starea de descoperire a unei ființări este un eveniment. Prin urmare, legile lui Newton exemplul lui Heidegger nu rămân descoperite la propriu, în sensul că mențin necondiționat o ființare în starea sa de descoperire, ci sunt "descoperite" cu fiecare constituire a stării-de-deschidere a unui Dasein. Mulțimea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituie locul-de-deschidere, înseamnă că fiecare "umplere" a acesteia datorită unei sincronii cu starea de descoperire a unei ființări este un eveniment. Prin urmare, legile lui Newton exemplul lui Heidegger nu rămân descoperite la propriu, în sensul că mențin necondiționat o ființare în starea sa de descoperire, ci sunt "descoperite" cu fiecare constituire a stării-de-deschidere a unui Dasein. Mulțimea de transformări pe care le produc actele intențional-factice ale Dasein-ului, schițate mai sus, reprezintă, de fapt, în perspectivă istorică, mulțimea însăși a operațiilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
produc actele intențional-factice ale Dasein-ului, schițate mai sus, reprezintă, de fapt, în perspectivă istorică, mulțimea însăși a operațiilor "intelectuale" prin care adevărul devine relație de corespondență între enunț și fapt. Dar Heidegger susține că adevărul ca stare de descoperire a ființării, corespunzătoare stării-de-deschidere a Dasein-ului este originarul enunțului, iar nu invers, așa cum înfățizează lucrurile istoria filosofiei. Mai mult, Aristotel nu ar fi cel care a formulat și girat succesul istoric al acestui înțeles deformat al adevărului, fiindcă nu se află în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deformat al adevărului, fiindcă nu se află în textele sale nici o dovadă pentru acest punct de vedere. Toate acestea sunt "evaluări", interpretări ale unor fapte din perspectiva "logicii" adevărului. Ontologic, adevărul este, potrivit analiticii existențiale, însăși starea de descoperire a ființării, care aparține stării de deschidere a Dasein-ului. Așa încât, nu este cu putință un adevăr dincolo de însăși starea de deschidere a acestuia. Enunțul, care "prinde" un adevăr, este întemeiat, de fapt, în adevăr, iar nu invers. Faptul că adevărul se arată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființa, "obiectul" având, cumva, preeminență. Pentru Parmenide, ne-ființa poate fi gândită ca fiind ceva: anume ceva de condiția lucrului dat simțurilor; ar putea fi vorba de ceva ce va fi gândit mai târziu, de către Heidegger, ca având condiția de ființare dată în interiorul "lumii" ca ființare-simplu-prezentă și intratemporală.194 Putem înțelege, pornind de la modalitatea în care se consumă discursul parmenidian, că filosofia, chiar dacă se îndrepta către condiția sa judicativă, exista (atunci) într-o altă condiție. Discursul însuși nu era împlinit judicativ
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ordinea constituirii: dar ce ar putea "gândi" cel dintâi a, acum? Dacă cel de-al doilea a ar fi dat, așadar ar fi înaintea celui dintâi a (în ordinea constituirii), atunci acesta ar fi implicat deja angajamente strict ontologice, privind ființarea a ceva (ființarea sa). Neîndoielnic, aici avem deja structura judicativă originară S P; care traduce strict formal gândirea-care-se-gândește-pe-sine. Aristotel a consacrat această interpretare formală. Dar el aparține, totuși, unei tradiții prin problemele acreditate după comiterea acestei "opțiuni": problema adevărului și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ce ar putea "gândi" cel dintâi a, acum? Dacă cel de-al doilea a ar fi dat, așadar ar fi înaintea celui dintâi a (în ordinea constituirii), atunci acesta ar fi implicat deja angajamente strict ontologice, privind ființarea a ceva (ființarea sa). Neîndoielnic, aici avem deja structura judicativă originară S P; care traduce strict formal gândirea-care-se-gândește-pe-sine. Aristotel a consacrat această interpretare formală. Dar el aparține, totuși, unei tradiții prin problemele acreditate după comiterea acestei "opțiuni": problema adevărului și a cunoștinței adevărate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
termenii reducției judicative a dictaturii judicativului, o "reprezentare" a momentului în care gândirea-care-nu-se-gândește-doar-pe-sine ajunge să se gândească pe sine. Acest moment este redat de Bergson în toată puritatea sa, în conceptul de durată. Și pentru Heidegger, cumva, a fi, pentru ființarea om, înseamnă durată (în sens bergsonian, ca trăire de sine, din sine și pentru sine). Pe linie kantiană însă, Dasein-ul, fiindu-i esențial faptul de a fi în lume, este, în ființa sa, timp; în termenii dictaturii judicativului, ființă cunoscătoare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proprii), structurale și istorice, și că tocmai acestea din urmă își primesc sensul de la dictaura judicativului ele fiind gândite numai în legătură cu ea -, nefiind, așadar, condiții de constituire a fenomenului în cauză. Și experimentul prin care poate fi suspendată calitatea de ființare a elementelor (structurale) din schema dictaturii judicativului pe lângă a celor istorice este la îndemâna noastră. Suspendăm, de exemplu, una sau alta dintre cele două "poziții" din structura formală, S sau P, și observăm că dictatura judicativului își poate ascunde natura sa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe care ele îl capătă (exclusiv împreună) și poziția originară așadar, condiționantă, protectoare, păstrătoare etc. a dictaturii judicativului față de ele. Desigur, fiecare dintre cele două aspecte formal și alethic poate fi ceva, luat autonom, în afara dictaturii judicativului; fiecare este o ființare aparte, constituită după reguli proprii; dar nu aceasta este problema noastră, acum. Pe de altă parte, așa cum spuneam mai sus, însăși dictatura judicativului rămâne ea însăși atunci când suspendăm unul dintre cele două aspecte ale ei; problema este că, totuși, "veridicitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]