1,777 matches
-
care însă nu se putea desprinde. De aceea el își plasează opera în seria „speculațiilor științifice” menite să arate românilor „cum trăiau și vorbeau strămoșii lor”, speculații care „în România n-au ajuns încă să fie bine înțelese” (p. 14). Filologului și istoricului li se impune, arată el, să ocolească sau să denatureze faptele care ar leza orgoliul național. Respingând abordarea sentimentală a chestiunilor, O. Densusianu își propune să prezinte istoria limbii române dezinteresat și obiectiv, făcând în acest sens o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
științei române prin viziunea globală asupra limbii înseamnă implicit eliberarea științei europene din constrângerile neogramatice. șț Latina și elementul autohton. O. Densusianu nu și poate pune problema amestecului latinilor cu autohtonii în procesul colaborării și comunicării sociale întrucât neogramaticii sunt filologi, iar aceștia nu iau în considerație decât limbile atestate în scris. Latina a existat pentru că în ea s-a scris o întreagă literatură, a continuat să fie folosită ca limbă de cultură și de cult, și mai ales pentru că ea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu oarecare probabilitate, că ne găsim în fața unei particularități proprii vechii ilire. Și chiar și atunci trebuie să căutăm în alte elemente dovezi suficiente pentru întărirea unei asemenea supoziții... Înainte de a admite originea tracă a unui fenomen lingvistic din română, filologii nu s-au întrebat întotdeauna dacă o asemenea ipoteză concordă cu cronologia fenomenului...” (p. 33). Am subliniat în citatul din urmă ideea de împrumut cu privire la elementele pe care lingvistica tradițională le atribuie substratului. Este evidentă aici tendința de a se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe înșiși promotorii acestei orientări în știința română. Nici unul dintre ei nu a părăsit această lume satisfăcut de ceea ce a lăsat moștenire posterității: imaginea falsă a unei limbi române fără personalitate, fără constituire vie și fără viață proprie. Nu doar filologii, dar și istoricii, filozofii, oamenii de cultură, toți cei care simt și trăiesc limba română ca expresie definitorie a neamului, indiferent de nivelul de cultură și de pregătire, pornind de la convingerea comună nedezmințită că românii au apărut în urma cuceririi de către
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din fragedă [tinerețe] mi-au fost citați drept mari scriitori unele spirite pieze rele. Față de aceștia, am preferat să mă consider pe mine lipsit de pricepere decât să-i socot pe ei confuzi; [aceasta] ca să facem abstracție de ceilalți, mulți filologi, care suferă de logofobie și care au dus de-a dreptul la groapă cam două treimi din vrednica limbă a strămoșilor noștri... Toată această generație este lipsită de idei și mulțimea imensă de cuvinte goale vrea să înlocuiască zeii care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din Biblie: În sudoarea frunții tale îți vei câștiga hrana» n-a fost un blestem, ci o binecuvântare” (XIII, 89, 1 aprilie 1882). Lipsa de profunzime și de personalitate a științei române este pusă de E. în primul rând pe seama filologilor, care au pus cercetarea limbii pe principii străine: „Dar peste tot românii au dat prea mult pe părerea străinilor, pe când această părere, spunea el, ar fi trebuit să ne fie cumplit de indiferentă, și atunci poate mergeam mai bine”; „A
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poate mergeam mai bine”; „A crede că [poporul român] a fost compus numai din nătângi și că n-a avut nici destul auz, nici destulă minte pentru a-și plăsmui o limbă cumsecade, a primi ciudatul axiom că numai d-nii filologi sânt oameni cuminți, carii ne pot pune la cale după teorii pe care le sug între patru păreți din degetul cel mic, o asemenea credință este o insultă pentru nația românească” (1 aug. 1877, IX, 407). 5. Eminescu era funciar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cromatismele pictate de el sunt "culori moarte" (folosind exprimarea subiectului). Diftongii, triftongii, silabele și numele comune, adică cromatismele fonetice ale vocii vorbite, apar ca benzi cu diferite dungi, amplitudinile corespunzând sunetelor subiectului. Eduard Gruber este ca formație universitară de bază filolog și cunoștințele sale se evidențiază pe parcursul considerațiilor pe care le face. Astfel, consideră că diftongii prezintă particularități foarte remarcabile. Limba română este considerate de o bogăție excepțională, posedând douăzeci și trei de diftongi. Deși nu este la fel de sonoră ca italiana
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
și se roagă cu voce tare într-o limbă străină și necunoscută persoanei care vorbește sau într-o suită de silabe incomprehensibile care îmbracă aspectul unei limbi veritabile); în ciclul regal ea "intră" în personalitatea reginei Franței, Marie-Antoinette. Reia de la filologul englez Frederic William Henry Myers idea conștiinței subliminale pentru a găsi o explicație la stările creative ale mediumuilui său Smith. Îi solicită lui Ferdinand de Saussure să cerceteze limbile pe care ea le creează spontan. 7 Erudiții acestui domeniu sunt
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
că amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să scrie În jurnal: „În lumea noastră, ceea ce ești tu se cheamă geniu. Providență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Într-o farfurie, adâncă, ciobită. La Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor, orbii intră În schimb. Se Întâmplă aceste lucruri În vremuri de demult; pe acasă pe la ei, copiii orbilor cântau la mandolină și Învățau la limba esperanto. Studentul filolog care stă cu chirie În camera de la parter citește din carte că Alexandr Blok a scris la 17 mai 1901 că: „Tot ce e viu se armonizează totul / În marea liniște necontenită / [...] Eu Înțeleg fiindcă am ajuns la capăt / Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
era nici acrobație, nici pedeapsă. Era, cred, altceva. Nu se auzi nimic. Doar Într-o vreme, miorlăitul unui motan Într-o curte sărăcăcioasă, apoi departe, departe, dincolo de pădurea de oțetari, strigătul unui cocoș care nu prevesti nimic. Cât despre studentul filolog care stătea cu chirie În camera de la parter și citea din carte, despre el nu se mai știe nimic. Chiar absolut nimic. La Zori de zi, lumea stă pe la mese și bea bere neagră sau blondă. Cei care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să-ți povestesc, așa cum ți-am făgăduit, cum anume se face un roman, îți tot pun probleme sau, și mai grav, probleme metapolitice și religioase. Vrei să ne oprim o clipă la treaba asta cu problema? Dă-i voie unui filolog elenist să-ți explice romanul sau etimologia cuvântului problemă. Și anume că e un substantiv ce reprezintă rezultatul acțiunii unui verb, proballein, care însemnează a arunca sau a pune în față, a prezenta ceva, echivalând cu latinescul proicio, de unde problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu fratele său) dramaturg, fratele lui Antonio Machado Ruiz (1875-1939), poet, eseist și prozator (publicând și sub heteronimele de Abel Martín și Juan de Mairena), una din cele mai importante figuri ale modernismului spaniol. Eduardo Benot (1822-1907), om politic și filolog spaniol, autor de drame, comedii, poezii, articole jurnalistice și studii de fizică și matematică. A coordonat elaborarea unui Diccionario de ideas afines (1898-1899). Celebrul personaj, proxeneta prin excelență, al capodoperei La Celestina o tragicomedia de Calisto y Melibea (1499, 1501
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dictaturi personale, cu atâtea consecințe asupra lui Unamuno; Benito Pérez Galdós (1843-1920), probabil cel mai mare romanceir spaniol de după Cervantes; José María de Pereda (1833-1906), romancier, reprezentant de marcă al așa-numitului realism regionalist; Marcelino Menéndez Pelayo (1856-1912), istoric și filolog, autor al unei opere vaste și de o copleșitoare erudiție, ironizat de Unamuno. Targumic: traducere sau parafrază arameică a unui pasaj din Vechiul Testament. „Eu însumi am devenit pentru mine o problemă“, Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi luat urma cei mai sluți douăzeci de mii de paracleți. Întunecate antecamere ale demenței, săli de așteptare ale sinuciderii: În noaptea aceea, Ricardo nu a stat la taifas cu cel care l-ar fi putut Îmbărbăta, un camarad, un filolog, ci s-a adâncit În mlaștina unor conciliabule fără sfârșit cu năucul de Croce, care-i chiar mai searbăd și mai uscat decât aritmetica propriei lui contabilități. Trei zile a irosit Ricardo al nostru cu vrăjeala aceea nesănătoasă. Vineri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am enumerat. Opiniile variau. La fel și iubitele. Nu Încercasem nici o singură dată să public ceva, habar nu aveam de cenacluri, de texte debutante cu apariție obligatorie În reviste literare, nu cunoșteam Încă nici un scriitor, nu eram chel, nu eram filolog, să public o carte mi se părea ceva tot atît de Îndepărtat precum ceva foarte Îndepărtat, trăiam cele mai portocalii clipe de fericire fără s-o știu, scriam pentru plăcerea scrisului, pentru plăcerea de a bate la mașină, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai auzeam. Scriam prost, Îmi bîzÎiau urechile, scriam banal În cel mai fericit caz, ceva vîjÎia deasupra mesei de lectură, a capului, probabil din vina mea. Plutea ca o bărcuță de ziar Întrebarea ce căutam aici, printre scriitori adevărați și filologi. De fapt nu găseai mulți filologi, unii făceau Politehnica de ani de zile sau alte arte pirotehnice, nu reprezentam singura oaie transhumantă, numai că asta am aflat-o mai tîrziu. Singurul care mi-a luat apărarea, ajutîndu-mă să nu plonjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urechile, scriam banal În cel mai fericit caz, ceva vîjÎia deasupra mesei de lectură, a capului, probabil din vina mea. Plutea ca o bărcuță de ziar Întrebarea ce căutam aici, printre scriitori adevărați și filologi. De fapt nu găseai mulți filologi, unii făceau Politehnica de ani de zile sau alte arte pirotehnice, nu reprezentam singura oaie transhumantă, numai că asta am aflat-o mai tîrziu. Singurul care mi-a luat apărarea, ajutîndu-mă să nu plonjez În abisul celor fără drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
GHEORGHE BÂLICI n.1963 Născut Sat Hiliuți, raion Râșcani, R. Moldova, filolog și absolvent al Academiei de Administrare Publică, funcționar la primăria Chișinău, membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, maestru al literaturii și membru de onoare al Uniunii Epigramiștilor din România. Este laureat a numeroase festivaluri de umor din România și
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
procesul de formare academică în Apus a devenit, în timp, o notă de plată care se cerea achitată. într-o proporție măruntă, această notă de plată a fost diminuată de ieșirile în alte spații culturale, inclusiv occidentale, a universitarilor noștri filologi prin lectoratele de limbă și cultură română. Dar una e să ai un asemenea contact între 20 și 25 de ani, când te afli în plin elan de acumulare, și alta să ajungi acolo după 30, când, uneori, împrejurarea se
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
la asemenea facultăți nu se mai organizează examen de selecție? Și aceasta în condițiile autonomiei universitare reale, nu? Unii dintre profesorii universitari își declară public îngrijorarea. în două cronici ale pesimistei, Ioana Pârvulescu conturează un fel de profil al studentului filolog. Din prima, intitulată Ghid practic pentru studenții care au nimerit din greșeală la Litere (România literară nr. 40/12 octombrie 2007), reținem câteva "sfaturi": "l Chiar dacă ai ales facultatea aceasta pentru că literatura română a fost singura materie la care puteai
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
plastic, cu ilustrații colorate, cu titluri îngroșate și dispuse arhitectural; uneori, fiecare pagină e prinsă într-o folie de plastic separată, ca pentru a o feri de intemperii și o expune posterității. Sub folia de plastic, spre iritarea crescîndă a filologului, textul (fără diacritice) conține nenumărate greșeli de bătaie, litere sărite și inversate, uneori chiar erori de ortografie și de punctuație. Creionul roșu nu le mai poate însă sfîrteca prompt: foile trebuie mai întîi extrase cu grijă, una cîte una, din
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
Prima carte a lui Fernando Vallejo a fost însă Logoi. Una gramática del lenguaje literario (Logoi. O gramatică a limbajului literar), 1983, care revelă o altă fațetă a scriitorului: aceea de gramatician, bun cunoscător al limbajului și admirador al marelui filolog columbian Rufino José Cuervo. Fernando Vallejo este și un pianist de excepție, după cum s-au putut convinge participanții la întrunire, datorită ideii organizatorilor festivalului de a pregăti ca surpriză un pian ascuns pe scenă, pe care la un moment dat
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
perspective comparative sau sociologice. Zeci (dacă nu sute) de teze de doctorat își pot avea punctul de pornire în aceste dicționare. Ele sunt baze de informație, surse de idei și interpretări, instrumente de lucru de o valoare pe care orice filolog, istoric sau sociolog o poate aprecia cum se cuvine.
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]