10,713 matches
-
special al dezvoltării generale a vieții, finalitatea lor imanentă este o formă explicită a finalității, proprii tuturor alcătuirilor organice; de aceea Înțelegerea (comprehensiunea) și interpretarea social-teleologică (hermeneutica) este forma necesară a explicației lor științifice. Pe deplin actuală În valoarea ei filosofică, concepția etică a lui Paulsen se edifică, se constituie ca deontologie În care conceptul a trebui se așează În față, În opoziție cu a vrea, fiind „derivat din relația individului cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
valoarea acestei reguli, dacă ea este simplă sau multiplă, permanentă sau variabilă, derivată din natura intimă a subiectului Însuși sau impusă din afară, iată tot atâtea probleme care se constituie, alături de altele conexe, Într-un obiect al Eticii ca disciplină filosofică. Obiectul propriu al Eticii, În calitate de știință speculativă, este o căutare a unei reguli universale de conduită, privită ca un principiu de valoare absolută, independent de orice experiență și avându-și propriul adevăr deontologic. Dacă pentru a determina regula sau principiul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru a avea, prin urmare, o valoare etică. Iată ce constituie, de fapt, eternul adevăr al regulii evanghelice: „Ceea ce nu vrei să ți se facă, nu fă nici tu altuia!”, maximă care a fost exprimată În diferite moduri de către școlile filosofice din toate timpurile, dar care este tot atât de bine impregnată În conștiința tuturor oamenilor. Vom obiecta poate la faptul că o voință, chiar de factură negativă și perversă, poate la rândul ei să confere faptelor o anume universalitate, aplicându-și propria
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aici decurge subordonarea plăcerii ideii de datorie, a pasiunii de rațiune, al corpului de spirit, al egoismului de dragostea față de aproape, ca să ne servim, așadar, de expresii care aparțin limbajului comun dar care, În același timp, conțin un profund sens filosofic. De aici și interzicerea, În funcție de nenumărate reguli, a tot ceea ce constituie un exces, un abuz sau un dezechilibru, fie el provenit din existența fizică, ca o condiție a activității și a elevației spirituale. Tot de aici și datoria fiecăruia de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de la elementul intern și psihologic. Chestiunea atât de discutată a raporturilor dintre drept și morală găsește aici, cu teama de a nu abuza, o soluție definitivă: ea nu constă, după cum admit mulți filosofi - chiar și unii dintre creatorii de sisteme filosofice -, În faptul că morala nu ar cuprinde decât intențiile și mobilurile (de care dreptul, În opoziție, ar face abstracție), ci, mai degrabă, În ceea ce morala și dreptul se conjugă pentru a realiza, deși din puncte de vedere diferite și chiar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care confundă, mai mult sau mai puțin conștient, fenomenul și ideea, faptul și norma, forța și dreptul, se pot minți pe ei Înșiși atribuind oricărui Stat - prin simplul fapt că există - o rațiune absolută și o valoare etică imanentă. Critica filosofică nu admite o atare divizare a Statului. Dimpotrivă, ea Îi indică o sarcină definită, a cărei Îndeplinire poate asigura autorității sale o confirmare superioară. Această sarcină este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei legi supreme pe care nici un arbitru nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
istorice, nu există un universal valabil. În ceea ce privește filosofia moralei, vechea morală raționalistă a normelor a devenit etică istoric-genetică și socialteleologică, sub aceleași influențe ale secolului al XlX-lea sub care dreptul natural vechi, cu normele lui rigide, a devenit o filosofic social-teleologică a dreptului. Etica aceasta socialteleologică și istoric genetică apare mai Întâi sub forma evoluționismului speculativ al sistemului hegelian, mai apoi, către sfârșitul secolului, se ajunge la evoluționismul empiric. Herbert Spencer, Charles Darwin, Wilhelm Wundt sunt cei care trasează această
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Însele garanția de a fi În acord cu condițiile de viață ale speciei, la fel și obiceiurile. De precizat că, lăsate „foarte libere”, instinctele distrugătoare ar nimici viața tot astfel, obiceiurile rele, corupătoare, ar nimici societatea. Or, aici intervine sarcina filosofici morale. Hegel a concluzionat că realul este rațional. Acest rezultat stă și el, Însă, sub semnul schimbării: dacă realul este ceva ce se transformă, atunci și raționalul este supus transformării. Iar, adesea, dreptul și obiceiul, care Își au rădăcinile În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nou prezent și au nevoie de readaptare. Aceasta nu Înseamnă că adevărata morală, așa cum este precizată În dreptul și obiceiul unui Întreg social, nu corespunde condițiilor de viață ale acestuia și nu este rațional, În acest caz, sarcina dreptului și a filosofici morale ar fi aceea de a recunoaște „rațiunea obiectivă” În obiceiuri și În viață. 4. Individualizarea conștiinței juridice Pentru ființele la care voința naturală s-a ridicat până la nivelul voinței internaționale, conștiința este un organ indispensabil. Controlând acțiunea individului cu privire la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al unei asemenea transformări a cerințelor morale, fundamentată pe ideea unei morale superioare a unei dreptăți divine. Fără Îndoială, nu putem aborda această chestiune decât urmărind opoziția existentă și instaurată În construcția lumii morale, opoziție care străbate Întreaga istorie a filosofici. Este Înfățișată prin opoziția concepțiilor privind relația dintre normele și scopurile morale, dintre datorii și valori morale (Güter). Decizia este dată În cele prezentate anterior, dar completările și dezvoltările se impun de la sine. Filosofîa morală formalistă, așa cum o reprezintă Metafizica
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ia poziție numai În favoarea concepției teleologice: el deduce, la fel ca și În cazul dreptului, și obiceiul din valorile esențiale ale vieții individuale și din cele ale vieții sociale, și le Întemeiază valabilitatea pe acestea. El trasează următoarea sarcină a filosofici moralei tocmai În a explica sau funda socialteleologic morala obiectivă. Dacă exigențele morale nu s-ar fi aflat cu viața umană reală În relația de a ficondiții ale perfecțiunii sale interne, ele ar fi rămas de fapt ceva cu totul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
exagerat de a spune că ea izvorăște din conștiința Însăși a omenirii ca o adevărată axiomă. Chiar și În sclavagism, sau În epoca guvernămintelor despotice a fost proclamată, „nu fără riscuri și dificultăți pentru apărătorii ei”. Mai aproape de noi, școlile filosofice - observa filosoful italian de secol XX - au considerat, pe nedrept, pozitivitatea drept un caracter esențial al dreptului și au negat „antiteza clasică dintre dreptul natural și dreptul pozitiv. Dar erorile de acest gen nu au slăbit această convingere care are
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pozitivă. În nici un moment din activitatea sa Statul nu poate uita această «rațiune de a fi» fundamentală care reprezintă totodată și principiul său și scopul său, aceste cuvinte fiind Înțelese, nu Într-un sens empiric sau cronologic, ci În semnificația filosofică ce le este proprie”. Giorgio del Vecchio subliniază faptul că numai acceptând strict, ferm, aceste concepte, se poate pătrunde, și Înțelege, Înțelesul propriu, adevărat, al „teoriei seculare a Contractului social”, cel mai adesea inexact conceput și exprimat de Înșiși apărătorii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
atribuie Statului o putere nelimitată, nu era desigur nejustificată, o lungă serie de experiențe n-a demonstrat prea clar, că aceste formule au fost adesea folosite pentru a justifica sau acoperi orice formă de opresiune sau de abuz”. Multe școli filosofice ale dreptului și statului au ajuns să aprecieze Statul ca fiind un „rău necesar” și să vadă În diminuarea graduală a rolului și activității acestuia un indice al progresului uman, În vreme ce alți teoreticieni propuneau vehement abolirea Statului. În deceniul al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
emigra trebuie să aibă o limită temporară la obligația - stabilită prin lege - de a lua parte la apărarea patriei, ș.a.m.d. c) Acțiunea concretă a Statului Juristul italian de renume european Giorgio del Vecchio Își continuă investigația, de pregnanță filosofică, apreciind că: Statului Îi incumbă funcția de a exercita o acțiune constantă de protecție, de propulsare și coordonare În Întregul domeniu al activității umane. Această activitate nu are loc doar pe planul declarațiilor abstracte, pur teoretice sau pe planul interdicțiilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de intensitate, s a manifestat „În toate locurile și În toate timpurile, deoarece ea este virtual implicită În complexitatea Însăși a conceptului de Stat”. Oricum, noțiunea de Stat nu este o „descoperire” a timpurilor moderne sau, chiar, „a unei secte filosofice particulare de origine germană”. Gânditorul italian se referă și la insuficiența limbajului pentru a exprima ideile universale. Doar poporul roman a avut o foarte clară noțiune a Statului și un „sens foarte tare al Statului”. El se referă la lucrările
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de stat. „Caracterul antistatal sau ilegal, declarat dechis, a unora dintre aceste sisteme, nu le Împiedicau să formuleze reguli proprii și să le aplice, exercitând astfel efectiv, funcțiuni În formă juridică (Înțelegând funcțiuni juridice prin tribunale speciale)”. În viziunea sa filosofică, de fină contemporaneitate, Giorgio del Vecchio viza problematizarea „științei legislației sau a deontologiei politice” și, totodată a „artei de a guverna”. În termeni mai exacți, problema se anunță astfel: „ce atitudine trebuie să asume statul față de aceste surse vii și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
german, de origine israelită, se exilase În S.U.A., unde a murit În 1945). După analize pertinente și de detaliu, asupra funcției mitului În viața socială a omului, asupra lui Platon, gândirii medievale, asupra lui Machiavelli și machiavelismului, Iluminismului și romantismului filosofic, asupra lui Carlyle și Hegel, Ernst Cassirer tratează „Tehnica miturilor politice moderne”, capitol În care el respinge ideea (și realitatea) Statului totalitar și a formei lui fasciste, a național-socialismului. Firesc, În maniera deliberat kantiană, Cassirer afirma: „Libertatea nu este o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care este exact subiectul ordinii juridice. Aceasta nu Înseamnă că Întreaga intervenție a Statului ar fi dreaptă, justă, nici că legislatorii sunt infailibili” - observă, pe drept cuvânt, Giorgio del Vecchio. Gânditorul italian socotea că problema trebuie pusă pe alte fundamente filosofice, decât acelea În care se posta filosoful englez. Giorgio del Vecchio enunță În preajma imediat premergătoare celui de al Doilea Război Mondial, ideea că poate fi admis „ca un ideal de ordin etic sau deontologic care, filosoficește, să se opună realității
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ce (mai) e, În fond, la-nceput de mileniu trei, bovarismul? Răspunsurile vin avalanșant, precizările sunt peremptorii, zona definițiilor devine interdisciplinară „ Raportul identitate alteritate, cu toate derivatele deformării - dubla identitate, ambiguitatea persoanei, identitățile multiple - sunt des invocate În științele psihologice, filosofice, sociologice și constituie teme recurente ale literaturii și teatrului” (p.45); se pornește, deci, de la romanul lui Flaubert, dar se fac trimiteri și la marii pictori, apoi la Freud, Nietzsche, Sartre, Jouvet, Barba, Grotowski, Brook, Roland Barthes, George Banu, Monique
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Atari obstacole nu sînt decît oglindirea acelui skandalon, adică a dorinței de imitație, care se așează, prin rivalitate, în drumul pietății, după cum explică eseistul francez: "Satana este una cu mecanismele circulare ale violenței, cu încarcerarea oamenilor în sisteme culturale sau filosofice care le asigură un modus vivendi cu violența. Iată de ce îi promite el lui Iisus dominația, cu condiția ca acesta să-l adore. însă el e și skandalon, obstacolul viu de care se împiedică oamenii, modelul mimetic în măsura în care devine rival
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
unitate profundă, coerență, monumentalitate, invenție epică și creație de personaje. Prolificitatea este semnul exterior al harului, o condiție absolut necesară pentru ca un Univers cuprinzător să ia naștere și să se desfășoare pe o diversitate de planuri: social, moral, psihologic, politic, filosofic - în sensul unei modernități a problematicii (seducția puterii, relația maestru-ucenic, mereu reluată în cele mai diverse situații, alienarea, destinul, vinovăția, demonismul dostoievskian al individului). Cele patru volume de memorii se organizează în jurul unor etape biografice: criza din anii de formație
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
reia, la fel de patetic ca alte dăți, și în primul volum de memorii, Sensul vieții și o vom regăsi, aproape identic și în celelalte volume. Invocă gloria romanului burghez din secolul al XIX-lea, funcția de confluență a valorilor morale, sociale, filosofice, psihologice și se revendică de la modelul simfonic al construcției, definit de "începuturi greoaie", de "ezitarea sau căutarea îndelungată a motivului de bază" (p. 328, în volumul I), ocolișuri, divagări, juxtapuneri, restructurări din mers - reflexe și practici regăsibile în romanele brebaniene
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
din care se oficiază un cult al literaturii. În numele acestei credințe totale, echivalabilă cu o religie, în spiritul vieții care se confundă cu descoperirea unei vocații și contopirea integrală cu literatura, Nicolae Breban rezolvă problema sensului vieții, atât de copleșitor filosofic pusă încă din titlul cărții, optând irevocabil pentru "îngroparea în operă, în vocație" (p. 324, în volumul I). Nu am folosit întâmplător termenii dintr-o aceeași arie semantică: religie, altar, amvon, preot. Scrutându-și originile chiar în debutul cărții, prozatorul
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
despre faptul că Nae Ionescu împrumută idei de la alți autori. în privința aceasta trebuie să mărturisesc - în calitatea mea de "veșnic student", a cărui vechime depășește două decenii - că am asistat la multe cursuri date de profesori cu faimă în lumea filosofică; și că aceștia, în majoritatea lor covârșitoare, erau și sunt compilatori; fie, organizând materialul altor autori, fie, nefăcând altceva decât să expună, servil și doct, rezumate de lectură; uneori onești, citându-și sursele; alteori, deseori, fără să o facă. Așa că
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]