6,757 matches
-
cu gust bun. Atîta doar că diversitatea de caleidoscop a cărții este atît de mare, încît cu greu le poți găsi personajelor un numitor comun. {i totuși, chiar dacă autorii comentați provin din cele mai variate trepte umaniste - critici literări, poeți, filozofi și ideologi -, mozaicul pe care il compun are cîteva trăsături comune, un fel de calități invariabile din care Compagnon pretinde că poate desprinde un portret general al scriitorilor reacționari. Că toate aceste însușiri autorul a preferat să le așeze sub
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
recreațional, care poate duce la moarte consumat în cantități mari. Cucuta Crește pe câmpuri și pe marginea râurilor sau lacurilor. Are flori mici și albe grupate în buchețele. Rădăcina este extrem de otrăvitoare cauzând decesul aproape instant. Este responsabilă de moartea filozofului Socrate, obligat să bea otrava făcută din această plantă. Trestia de zahăr sălbatică Este o plantă întâlnită în majoritatea locuințelor. Frunzele ei mari și verzi sunt pline cu o otravă puternică și este nevoie de doar o singură frunză pentru
Cinci plante care te pot ucide by Nae Catalin () [Corola-journal/Journalistic/65916_a_67241]
-
cadă și contactul lui cu receptorul să fie direct. E o fraudă aici. Acest tip de jurnalism este cel care domină în presa românească". Vezi și: “Patapievici face un fals premeditat cu ticăloșie”. Cum demontează CT Popescu dezinformarea și manipularea filozofului
Tolontan îl contrazice pe Patapievici când vine vorba de CT Popescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64643_a_65968]
-
farmecului. Și abia așa realizezi că, în istoria filozofiei, nu rămân decât gînditorii care au avut talentul de a ajunge la un stil. Și acesta e argumentul cel mai puternic că filozofia este artă și nu știință. În schimb, un filozof fără stil este un candidat sigur la dispariție treptată, oricât de răspândit i-ar fi renumele antum. Ceea ce înseamnă că dascălii cu condei placid, împărtășind o galimatie înveșmântată în carapacea inertă a frazelor seci, dascălii aceștia își merită soarta. Iar
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
soluția definitivă pe care ai găsit-o. Mai mult, cu Schopenhauer afli că nu poți înțelege o temă decât dacă te-ai înfuriat pe ea sau, mai bine zis, decât după ce ai ajuns la disperare încercând s-o rezolvi. Pentru filozoful german, condiția înțelegerii este intuiția, dar începutul ei este furia. De aceea, Schopenhauer scrie scrâșnind din dinți și luptându-se la propriu cu fiecare nuanță asupra căreia se apleacă. Așa se face că, cercetând principiul rațiunii suficiente, mai înainte de a
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
suficiente cere drept condiție obligatorie o viziune teleologică, deci implicit teologică. Așadar, problema presupune o viziune finalistă asupra lumii, un gânditor ateu rezolvând chestiunea prin lichidare: dacă universul e absurd, atunci lucrurile nu au nici un rost. În schimb, pentru un filozof cu optică teleologică, fiecare realitate din interiorul universului - de la firul de iarbă la ființa umană -își are sensul propriu în cadrul planului divin. Iar acest sens e chiar rațiunea suficientă. Atâta doar că Dumnezeu este lucrul în sine asupra căruia omul
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
realitate din interiorul universului - de la firul de iarbă la ființa umană -își are sensul propriu în cadrul planului divin. Iar acest sens e chiar rațiunea suficientă. Atâta doar că Dumnezeu este lucrul în sine asupra căruia omul nu poate spune nimic, filozofului rămâ-nându-i atunci să se mulțumească cu fenomenele. Numai despre ele poate el să vorbească cu sens prin prisma rațiunii lor suficiente. Detaliind modul cum trebuie înțeles acest principiu în funcție de tipurile de fenomene existente în univers, Schopenhauer respinge natura apriorică a
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
exemplu recent despre felul în care situația de pe teren sfidează rațiunea îl reprezintă apariția la Piatra Neamț a unei reviste noi, în format carte, intitulată Conta (pentru o revistă literară, ni se pare curios acest nume, dat, explică inițiatorii, după numele filozofului originar din regiune). Volumul impozant (aproape trei sute de pagini) arată efervescență literară și soliditate financiară, can-trazicând flagrant toată experiența din domeniu, care vorbește apăsat despre sărăcie. Citiți revista „22"! Un număr excepțional este acela din 20-26 aprilie al revistei „22
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6365_a_7690]
-
Sorin Lavric De la filozofi așteptăm mult, chiar și atunci cînd sunt cu un picior în groapă. Ba avem ambiția ca, după felul în care mor, să hotărîm cîtă dreptate au avut în viață. Așa se explică de ce, în cazul lor, refuzăm să vedem în
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
moarte un banal episod sau o anostă stingere. Ne încăpățînăm să le privim sfrșitul ca pe o confirmare a adevărurilor pe care le-au susținut. Alți oameni au voie să moară simplu, dispărînd dintr-o dată și fără ecouri postume, dar filozoful nu. La el, moartea se cere a fi argument de retorică și tresărire de atitudine, așadar o prelungire funerară a ideilor vii, și ni s-ar părea o inconsecvență ca tocmai el să îndure un sfrșit lipsit de fabulă însoțitoare
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
Asta nu înseamnă că pe gînditori ni-i închipuim murind musai cu gesturi de vodevil, ca sub imperiul unei intenții de teatralitate frivolă, ci doar că ne dorim ca, măcar în cazul lor, catastrofa să fie înzestrată cu sens. E filozof cine știe să dea lucrurilor mizerabile o tentă onorabilă, iar moartea e mizeria în fața căreia fiecare reacționează cum poate. Profesorul Gheorghe Vlăduțescu și-a propus să cerceteze felul în care mureau, în Grecia antică, filosofii. La capătul unei munci de
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
fericit, Gorgias din Leontinoi moare în somn. Dar indiferent că sunt morți violente sau din bătrînețe, ele poartă un tîlc care este legat de gîndirea răposatului. Cum s-ar spune, făcînd un gest simbolic sau pronunțînd o sentință cu miez, filozoful vrea să transmită în ultima clipă un mesaj. În privința mesajului sunt cîteva nuanțe care se desprind din lectura cărții. Prima este că, în ochii grecilor, moartea nu era finis, capăt de drum, ci trecere spre altceva, credința în metempsihoză luînd
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
Prima este că, în ochii grecilor, moartea nu era finis, capăt de drum, ci trecere spre altceva, credința în metempsihoză luînd morții severitatea macabră a sfîrșitului definitiv. Murind, grecii treceau în altă etapă a existenței. Acesta e motivul pentru care filozofii sfîrșeau fără să facă din deces o tragedie, grija lor fiind îndreptată mai curînd spre reîncarnarea viitoare decît spre nenorocirea decesului. E grăitoare reacția lui Pitagora atunci cînd, auzind lătratul unui cîine, recunoaște în el timbrul vocii unui prieten de
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
fiind îndreptată mai curînd spre reîncarnarea viitoare decît spre nenorocirea decesului. E grăitoare reacția lui Pitagora atunci cînd, auzind lătratul unui cîine, recunoaște în el timbrul vocii unui prieten de curînd răposat. În al doilea rînd, felul cum murea un filozof arunca o lumină asupra convingerilor sale. Moartea trebuia să dovedească ceva, fiecare gînditor fiind încredințat că are parte de o moarte care este pe măsura a ce a priceput în viață. A muri era o chestiune de ținută, preocuparea mergînd
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
a lăsat în urmă mai multe greșeli, cu atît va avea parte de o întrupare mai înjositoare: va intra într-o broască sau într-un plantă, reluînd calea expierii antume, dar sub chip umilitor. În al treilea rînd, moartea unui filozof trebuie să fie un îndemn pentru cei vii. Căci, deși mizerabilă prin decrepirea biologică, ea se cere a fi remarcabilă sub forma moralei desprinse din ea. Un gînditor grec moare cu gîndul la cei care, privindu-i sfîrșitul, vor trage
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
face din moarte un eveniment memorabil cu virtuți etice străbate întreaga istorie a filozofiei grecești. Dar încă o dată, cauza nu stă într-un imbold histrionic de a epata prin felul de a muri, ci în perspectiva etică a palingenezei. E filozof cel care, murind, își face din moarte un exemplu de urmat. În fine, grecii nu au sentimentul ușurării provocat de părăsirea lumii, nu au presimțirea că, oricît de chinuitor e traiul pămîntesc, el va lua odată sfrșit. În ochii lor
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
descoperit că nu e deținătoarea adevărului absolut, lucrul știut deja de către fondatorii mecanicii cuantice. Max Plank era un mare credincios și credința lui s-a întărit prin ceea ce făcea! Același lucru cu Heisenberg, unul dintre corifeii fizicii noi și un filozof important: credința lui s-a întărit prin descoperirile științifice. - Dar religiile ce au de împărțit între ele? - Pe Dumnezeu! Există mai mulți Dumnezeu? Unul al islamicilor, unul al protestanților, unul al catolicilor, unul al iudaicilor...? Ce este asta? înseamnă cu
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
secolului al XVII- lea: Adrianei Lecouvreur, ducesei de Maine, doamnei Tenin, doamnei Georrin, doamnei Helvetius ș.a. inamicele misoginilor Boileau, La Bruyère, Bossuet, Racine, din patriarhul literar, prieten cu Perrault, care punea pe Maman Gâscă să povestească naiv și cu bătrânul filozof Fontenelle, care, înainte de a relativiza, în spirit modernist, cu „Discuțiile asupra pluralității lumilor" scrisese Amorul înecat și Elegia rîului către o pajiște. Este foarte ciudat cum această mediocră mișcare artistică a moderniștilor de la 1687, acest „anti clasicism" practicat cu mijloace
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
savuroase (de pildă, acelea despre membrele Comitetului Executiv, diversele Elena Nae, Alexandrina Găinușe, Aneta Spornic și Lina Ciobanu). Teratologia comunismului românesc își află în cărțile lui Popescu elemente lesne valorificabile. Fascinat de doctrina monopolistă oficială, Popescu scrie despre ideologii leniniști (filozofi, sociologi, jurnaliști, activiști) din varii timpuri cu simpatie și înțelegere. Estetician en titre al stalinismului din România, N. Tertulian, pe care l-am avut profesor de sociologia literaturii în anii ’70, devenit așadar un personaj fin, poliglot și erudit, s-
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Grete Tartler Ramon Llull, Blaquerna, traducere din catalană de Jana Balacciu Matei, cuvânt înainte de Joan Santanach i Suñol, București, Editura Meronia, 2011 Continuându-și seria de traduceri din filozoful Ramon Llull (1232-1316), Jana Balacciu Matei publică un nou „roman religios” al acestuia, Roman d’Evast e Blaquerna, care face din evoluția Bisericii un personaj cu avataruri prezentate narativ. Asemenea amestecuri de literatură, teologie și filozofie fuseseră adesea adoptate în
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
-și prezenta la Roma și Paris proiectele de reformare a sistemului creștin n-a dat rezultatele așteptate, Llull a întemeiat un colegiu de misionari la Mânăstirea Miramar din insula Mallorca, formulând modele pentru o societate utopică (amintind de cea a filozofului Al-Farabi). Cunoscător al monoteismului islamic, Llull simțea nevoia să găsească o soluție la fel de patetic-religioasă pentru înflăcărarea creștinătății. „Îndrăgostitul de Dumnezeu” Blaquerna hotărăște să urmeze - după cum îi mărturisește tatălui său Evast, care voia el însuși să se călugărească la bătrânețe - calea
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
un soi-même comme un autre (Întîlnire cu un necunoscut). Cea mai prețioasă „pradă” a găsit-o însă în persoana unui mare poet și un traducător eminent cu care nu părea să aibă nimic comun: Mircea Ivănescu. De la „cel mai mare filozof român în viață”, a ajuns, iată, la „cel mai mare poet român în viață” chiar dacă, M.I. dixit, unul „mai mult mort decît viu”... „Trăiam pe continente culturale extrem de îndepărtate. Ce ar avea de discutat, m-a întrebat un prieten, traducătorul
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
Sibiu. Însă chiar din confruntarea elegantă între două personalități „incompatibile” rezultă spectacolul acestei convorbiri cuceritoare. Ca și din faptul că partenerul nu e un „erou”, ci un antierou exemplar într-o pedagogie negativă. Nu știu în ce măsură capitalul de imagine al filozofului public se va transfera asupra poetului „sihăstrit” din lumea aceasta cu mult înainte de a o fi părăsit definitiv. Invocarea lui drept unul dintre „oamenii-monument” ai culturii române poate suna emfatic, însă eseul introductiv e un testimoniu impresionant, ca și evocarea
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
lui Mircea Dinescu, Marin Sorescu și Cezar Ivănescu, considerîndu-se un versificator manufacturier și un bricoleur ocazional, iar ca traducător - un executant de comenzi, inapt să-și situeze istoricește traducerile într-o istorie a literaturii sau a culturii. Apropo de camuflaj: filozoful e bulversat de considerațiile repetate ale lui M.I., care, la sfîrșitul vieții, realizează că nu putea fi decît... agent sub acoperire, altminteri n-ar fi devenit angajat, din anii ’50, la Agerpres și „Lumea” (unde scria editoriale pe linie sub
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
narcisice. Nu cred, precum Liiceanu, că avem de-a face la el cu o „privire amorală și artistă” asupra comunismului. E o privire uman-prea umană, venită nu numai din „înșurubarea tenace în propriul destin individual”, și aplicată nu numai comunismului. Filozoful are, desigur, dreptate cînd observă caracterul romanesc al vieții lui M.I., simpatic bagatelizat de interlocutor: „- E foarte interesant. E ca într-un roman. Suntem în romanul vieții dumneavoastră/ - Bine, bine... Uitați, mai țin minte niște scene care aveau loc între
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]