12,882 matches
-
universale și a nobleței spiritului de a reinstitui "maiestatea sublimă a ordinei", fenomen care are loc de fiecare dată când apare o perioadă de restriște a spiritului, așa cum afirma Hölderlin. Salvarea va veni de la cei imuni la "molima freudistă"... "o filozofie rușinoasă și nerușinată care își bate joc de filozofie" (Jean Domenach). Molima permisivității nezăgăzuite antietică și antirațională în cultură și în viața de fiecare zi. Poezia este o necesitate cosmică pentru om. Necesitate sacră. Reamintim cuvântul definitiv al lui Hölderlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sublimă a ordinei", fenomen care are loc de fiecare dată când apare o perioadă de restriște a spiritului, așa cum afirma Hölderlin. Salvarea va veni de la cei imuni la "molima freudistă"... "o filozofie rușinoasă și nerușinată care își bate joc de filozofie" (Jean Domenach). Molima permisivității nezăgăzuite antietică și antirațională în cultură și în viața de fiecare zi. Poezia este o necesitate cosmică pentru om. Necesitate sacră. Reamintim cuvântul definitiv al lui Hölderlin "numai poetic merită omul să trăiască pe pământ". În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
metafizică. Pentru vechii eleni, dat fiind că zeii erau considerați nedrepți, părtinitori, iar moira capricioasă prin artă omul instituie o lume a sa dominată de rațiune și măsură, de "proporțiile divine"; au adoptat o viață gândită și petrecută în înțelepciune. Filozofia nu a rămas exclusivitatea unor pagini, așa cum va avea loc mai târziu, ci era reflexul vieții de fiecare zi. Prometeismul creator al propriei vieți, poietizarea, catharsisul tragicului existențial acesta era sensul răspuns la antisensul destinului, al moirei. Pentru Omar Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
constituie un instrument curent de exprimare. În poezie, întâlnim ambiguitatea de la Pindar până la Dante, Shakespeare sau Rimbaud, pentru ca din secolul trecut ea să devină un recurs iterativ, primatul fiind deținut de suprarealism, poezia experimentală, poezia concretă alături de teatrul absurdului și filozofia paradoxurilor, model Sartre, Lacan, Derrida. Apelarea la mituri grecești, biblice și mai cu seamă la metaforă, asigură înțelesul plurivoc al unor creații. Ambiguitatea unui poem poate fi datorată unui travaliu volițional, a unui joc de a conferi deschideri diferite receptării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nuferi, floarea nașterilor originare la indieni și egipteni, culoarea galbenă fiind cea a incarnării materiale. "Dar Ea nu vine." Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg spațiul Lacului devine (cum ar spune fizica și filozofia cuantică) un "gol cuantic plin", și anume încărcat de promisiunea farmecului iubirii, magie întreținută de foșnetul vântului printre trestii și sunetul unduios al apei, două inconsistențe. Demiurgul, ducând la împlinire creația, s-a aflat între două suferințe: cea a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spiritul desparte. Or, aceasta este poezia: treci dincolo de tine arzând, te ruinezi în inefabil. Această ambiguitate stă de veghe poetului, "păstrân du-l" în orizontul sacrului. Aflăm aici o semnificativă ilustrare a triadei dialectice teză, antiteză, sinteză miezul fenomenologic al filozofiei hegeliene, gânditorul născut în același an și prieten cu Hölderlin: teza, este făptura fizică a poetului, antiteza sufletul, flacără pură, iar sinteza transfigurarea, inefabilul. De aici a derivat teoria "terțului inclus" formulată de fizicianul Ștefan Lupașcu, și reluată de Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tomuri savanții ne-au tot dat. În mână c-un opaiț scrutând pământul mut. Mai mult decât feștila nici unul n-a văzut Și-n bezna cea eternă din nou au înnoptat. "Toată știința noastră cuvinte fără sens". Nici o logică, nici o filozofie nu a pătruns misterul. "Căci neputință-i totul ce-un sân a conceput": Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i scadă rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a finitudinii, într-o cursă către un dincolo, care fuge mereu și mereu dinaintea legendarelor păsări. Este cu totul uimitor acest poem, care dezvoltă aceeași idee a imposibilității de a atinge o finalitate onto-axiologică la un poet hindus, a cărui filozofie reflectă prin excelență echilibrul uman-divin. Amintim deschiderea către eternul neînțeles al marilor creații, evocată de Eminescu în acea bijuterie prozodică Dintre sute de catarge: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară veșnic îngânându-l Valurile, vânturile. În poezia Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind samădhi. Precum afirmam și în altă parte, poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical și fior metafizic. Este magie, este transmutare în negrăit. Precum știm, la anticii elini recitarea poeziilor, care se bucurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mesianicul poet nou. Precum și exegetul luminat cel care vede, se bucură și, pentru el, a transmite această bucurie constituie un comandament sacru, împărtășind altora, iluminați, cel mai elevat adevăr omenesc adevărul poetic. Suferința stare filozofică Suferința este stare filozofică. O filozofie orfică. Este Gânditorul lui Rodin, meditând asupra dramaticului destin uman, este Gândirea (model, Camille Claudel) a aceluiași sculptor, meditând la transcenderea suferinței prin impulsionarea la crearea unei ființări superioare prin artă. Creația lumii de către Demiurg a fost consecința unei suferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cuvânt ultim apare emblematic pentru condiția umană: "La tristesse durera toujours"tristețea o să dureze pururi. În muzică, meditația asupra suferinței metafizice este excepțional exprimată de părțile lente din concertele pentru pian ale lui Mozart, mai ales concertele 21 și 27. Filozofie a suferinței este de asemenea Simfonia neterminată a lui Schubert. La fel, poemul simfonic al lui Richard Strauss, Moarte și transfigurație. Aceste compoziții concentrează în mod miraculos suferința și bucuria îndurerată de a fi. Actualmente, odată cu apusul gândiri și abolirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care nu ar fi fost cunoscută dacă poetul, muzicianul, pictorul, sculptorul, arhitectul nu at fi existat. Poezia este piatra filozofală a omului. Are magia de a ne vindeca de sclavia stihiilor și a deschide calea spre libertatea radicală. Căci dacă filozofia vorbește despre ființare, poezia este ființare; filozofia speculează despre libertate, poezia eliberează. Amintim cuvântul lui Hafiz: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Tu zboruri fără număr să afli-n cartea mea." În ce privește raportul dintre poezie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetul, muzicianul, pictorul, sculptorul, arhitectul nu at fi existat. Poezia este piatra filozofală a omului. Are magia de a ne vindeca de sclavia stihiilor și a deschide calea spre libertatea radicală. Căci dacă filozofia vorbește despre ființare, poezia este ființare; filozofia speculează despre libertate, poezia eliberează. Amintim cuvântul lui Hafiz: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Tu zboruri fără număr să afli-n cartea mea." În ce privește raportul dintre poezie și filozofie, Dante afirma: "poezia este demnitatea filozofiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vorbește despre ființare, poezia este ființare; filozofia speculează despre libertate, poezia eliberează. Amintim cuvântul lui Hafiz: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Tu zboruri fără număr să afli-n cartea mea." În ce privește raportul dintre poezie și filozofie, Dante afirma: "poezia este demnitatea filozofiei". Or acest lucru îl știau și îl efectuaseră de demult presocraticii, în frunte cu Empedocle și Parmenide, culminând apoi la Platon și la moderni, Nietzsche. Iar "poezie gânditoare" în sensul dat de Heidegger, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
filozofia speculează despre libertate, poezia eliberează. Amintim cuvântul lui Hafiz: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Tu zboruri fără număr să afli-n cartea mea." În ce privește raportul dintre poezie și filozofie, Dante afirma: "poezia este demnitatea filozofiei". Or acest lucru îl știau și îl efectuaseră de demult presocraticii, în frunte cu Empedocle și Parmenide, culminând apoi la Platon și la moderni, Nietzsche. Iar "poezie gânditoare" în sensul dat de Heidegger, au creat înainte de toate Pindar, Shakespeare, Hölderlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de chaos ne-am pierdut de mult... de mult." În momentul de față, poezia, arta nu mai reflectă și condamnă decăderea, așa cum o făcuseră Hyeronimus Bosch, Peeter Brueghel cel Bătrân, Francisco Goya, ci în mare parte, poezia, arta plastică, muzica, filozofia sunt decăzute, sunt subvalorice. Frenezie și dezgust, dezgust și frenezie, iată schimbările perpetui din sufletul modern", profețea același Eminescu. Actualmente, când, așa cum s-a afirmat, personajul cel mai important al societății, intelectualul, "a murit", imposibilul nu mai este temă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12 Fenomenologia creației poetice 23 Mărturii 23 Creatorul primește fulgerul 28 Mecanismul dicteului 31 Ochiul transcendental 34 Poezie și filozofie 45 Fenomenologia receptării poeziei 51 Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă 55 Eliberarea metafizică 61 Lectura cosmică a poemului 65 Homo cosmicus. Uomo universale 67 Cosmicul în creațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014. Corezonanțe orfice George Popa-Leonida Maniu, Panfilius, 2014. Aforisme: Însemnările unui oaspete al luminii, ed.I, Timpul, 1998, ed. II, Panfilius 2006. Filozofia literaturii: Spațiul poetic eminescian, Junimea, 1982. Prezentul etern eminescian, Junimea, 1989. Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian, Universitas XXI,2003; Libertatea metafizică eminesciană, Timpul, 2005: Deschideri metafizice în lirica eminesciană, Floare albastră, 2007; Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic, Arhip Art, 2010; Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de noi. La ei, se produce un fel de "dedublare" a individului. Supunerea la reguli precise în viața de zi cu zi se completează în mod natural cu libertatea nelimitată a spiritului. Oare nu cumva cel mai mare efort al filozofiei lor a fost acela de a face loc rațiunii practice lângă rațiunea pură? Germania nu s-a "împiedicat" de logică. Domnul de Bismarck (5) a demonstrat foarte bine acest lucru atunci când, dorind să diminueze diferențele din imperiu, a impus ca
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
au învins pe germani, oprindu-le înaintarea spre Paris. 15 Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755). Gânditor, filozof politic și scriitor francez al Iluminismului. Autor al romanului epistolar exotic Scrisori persane (1721), dar și al lucrărilor de istorie și filozofie politică Considerații asupra cauzelor măririi și decăderii romanilor (1734) și Despre spiritul legilor (1748). 16 Wilhelm al II-lea. Împărat al Reichului German (1888-1918), ultimul împărat al Germaniei. 17 Theobald von Bethmann Hollweg (1856-1921). Om politic și de stat german
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
din Franța. Deși liberal, din acest motiv E.B. va fi considerat de posteritate "Părintele conservatorismului anglo-american". 23 Hugo Grotius sau Huig van Groot (1583-1645). Vestit jurist olandez care l-a influențat pe cardinalul Richelieu. Autor de lucrări de drept internațional, filozofie politică, dar și teologie, cum ar fi: Despre dreptul războiului și al păcii (1625), Despre Indii (1605), Mare Liberum (1609), Despre adevărul religiei creștine (1627), Despre destin (1648, publicată postum). 24 Klemens Lothar Wenceslas Nepomuk von Metternich (1773-1859). Diplomat, om
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în perioada decembrie 1879-septembrie 1880, când a deținut și portofoliul de ministru al Afacerilor Străine; ianuarie-august 1882; ianuarie-decembrie 1886 și martie 1890-februarie 1892. A scris, între altele: Tratat de mecanică rațională (1858), Despre analiza infinitezimală (1860 și 1881), Eseu asupra filozofiei științelor (1896), Chestiunea Egiptului (1905), Amintiri, 1849-1893 (1913). 80 Léon Gambetta (1838-1882). Om politic și de stat. Deputat (1871-1881) apoi președinte al Camerei Deputaților (1879-1881). Prim-ministru și ministru al Afacerilor Străine (14 noiembrie 1881-30 ianuarie 1882). 81 Jules Ferry
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fost luate în discuție trilogia lui O`Neill, Din jale se întrupează Electra și piesa Muștele, de J. P. Sartre; prima oferă o interesantă actualizare a teatrului antic grec a legendei Electrei, a doua reia problematica destinului implacabil din perspectiva filozofiei existențialiste, Sartre, plecând de la premisa că resortul principal al tragediei grecești este libertatea, ideea de fatalitate fiind doar un revers al acesteia. Temele mari ale existențialismului, ca vina, decizia, opțiunea, responsabilitatea se găsesc reunite în această 5 capodoperă ce propune
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
adecvată genului de angajare susținută de autor, dar și întregului sistem filozofic existențialist. Interesant este că atunci când, în 1943, Gabriel Marcel a pus în circulație conceptul de „existențialism”, Sartre preciza că nu știe ce este acesta, el fiind preocupat de filozofia existenței. Premisa fundamentală a filozofiei sartriene este de natură existențială, căci vizează modul de situare a omului aruncat într-o lume care așteaptă de la acesta s-o investească cu anumite sensuri. Inspirându-se din vechea tragedie a atrizilor, dramaturgul precizază
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de autor, dar și întregului sistem filozofic existențialist. Interesant este că atunci când, în 1943, Gabriel Marcel a pus în circulație conceptul de „existențialism”, Sartre preciza că nu știe ce este acesta, el fiind preocupat de filozofia existenței. Premisa fundamentală a filozofiei sartriene este de natură existențială, căci vizează modul de situare a omului aruncat într-o lume care așteaptă de la acesta s-o investească cu anumite sensuri. Inspirându-se din vechea tragedie a atrizilor, dramaturgul precizază că în Muștele a dorit
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]