1,136 matches
-
odinioară al bunicii mele. Mai mult, Ioana avea același mers ca al ei, iar mâinile subțiri cu degete lungi țineau cu aceeași grație paharul. Dar, dincolo de tainele vizibile ale descendenței, din prima seară ne-au uimit pe amândouă bucuria regăsirii, firescul cu care ne adresam una alteia, efervescența comunicării. Deși era foarte răgușită, având de mai demult o dificultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Aceasta chiar friza absurdul. Răsturna complet situația. Năștea un paradox care sidera. Ai fi zis că nu transportau un inculpat, ci însoțeau un personaj de rang înalt căruia îi asigurau securitatea. Însă ceea ce avea să desăvârșească bizareria și să înlocuiască firescul cu nefirescul, normalul cu anormalul și logicul cu nonsensul încă nu se petrecuse. Urma să se întâmple. Și să răstoarne totul cu capul în jos. La vederea ofițerului, Modrescu II se ridică și îi ieși în întâmpinare. Surâzând jenant de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
continuară să stea în picioare. Amănunt care nu-i spuse nimic. Așa cum nu-i sugeră nici faptul că inculpatul ședea deja și că nu catadicsise să se ridice la venirea sa. Nimic nu mi se înfățișa normal. Totul își pierduse firescul. Parcă m-aș fi trezit într-o realitate întoarsă pe dos. O stranie tulburare mă încercă. Ori ăștia nu mai sunt în toate mințile - mi-am spus -, ori eu am înnebunit de-a binelea. Altă explicație n-am găsit situației
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
sfințenia și multă grijă, întrucât acestea mărturisesc de credința și râvna celor de dinaintea noastră pentru grija sufletului, cultură, artă și civilizație. Cu sfinții timpul are răbdare. Nădăjduim să fie așa și cu lucrurile ce au aparținut sfinților, căci stă în firescul lucrurilor ca ele să fie expuse la loc de cinste în casa în care sfinții au iubit-o și unde cu mâna lor au așezat aceste daruri de mare preț pentru veșnicie și spre pomenirea lor, iar astăzi din păcate
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Dan. Cucu, a făcut, ea, de sub cearșaf. Cucu, a răspuns, el,în timp ce se dezbrăca tacticos. Și, la urmă, s-a așezat, de-a lungul, alături de cuculeasă. Era de așteptat: îmbrățișărilor, sărutărilor, mângâierilor fierbinți și încărcate de emoție, să le urmeze, firescul care urmează, unui asemenea preludiu. Bujia, însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
hei, ferească-l sfântu!, pe cel care va trebui să mă descarc, pentru toți. O să iasă mare tărămboi. Vezi să nu, i-a replicat amenințatul. Bine. O să vedeți. Nu vă fie o glumă. Și totul a reintrat în normal. În firescul zilelor ce au urmat, când cu mai de bine, când cu mai de nebine. Acum,în dimineața cestei zile, de ianuarie înghețat, cu multă zăpadă și ger, s-a dus vestea, ca un fulger, că, subofițerul care fusese de servici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fără a desluși propriul drum, fără a ne împotrivi, viața luându-ne în stăpânire. Uneori, totul este atât de simplu, curat, înțelept ca pământul, ca piatra, lăsând mereu în seama zilei de mâine bucuria întâmpinării cu sare și pâine a firescului lucrurilor: un răsărit de soare, un apus sângeriu, o ploaie caldă ori fulgi moi, răcoritori. Alteori se aprinde în mine focul sacru al incertitudinii: cine sunt, și încotro mă-ndrept? Și dacă în Ceruri nu exisă dragoste, iar soarele ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Se purta cât se poate de firesc, ca și cum am fi fost înțeleși să ne întâlnim în tren și să luăm masa împreună și să discutăm în voie despre problemele noastre casnice, despre viața noastră de zi cu zi. Naturalețea și firescul cu care-mi vorbea mă paralizau, nu o puteam contrazice sau opri din demersul ei, ca și cum memoria mea ar fi suferit dintr-o dată o lacună imensă, o sincopă. Pentru că nu pricepeam cine este ființa atât de caldă și apropiată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ceva ce trăiește în proximitatea mea, pe care probabil că-l respir zilnic și-l consum fără să știu, inconștient? Asta este, ea stă ascunsă în inconștientul meu și deopotrivă în fața mea la vagonul-restaurant al trenului și starea ei de firesc și nonșalanță mă paralizează. Nu pot protesta, nu pot decât răspunde la întrebările ei directe, ca și cum controlul asupra mea a fost complet luat de ea. Eu devin o biată ființă fără voință și memorie, rătăcită, care nu poate decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
blond. Îi invidia pentru această complicitate necondiționată Întru mistificare și impostură În care Înota degajat ca atâția faliți de geniu. N-ai ajuns pentru că n-ai fost În stare! Simplu, necruțător. Și cât de nedrept totuși În cazul lui Grațian. Firescul cu care femeia Își urma bărbatul Îl făcu să se rușineze de asprimea judecăților sale. Adevărul era de partea lor. Ridică paharul În sănătatea Mariei și a copiilor. S-au despărțit la scurt timp după aceea spunându-și noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Deloc impresionată de împușcături și de ploaia de sticlă, vorbi plină de savoir fraire: — Pentru mine ea a fost singurul lucru real și trebuia să le povestesc oamenilor despre ea. Mă simțeam atât de falsă pe lângă ea. Ea avea un firesc al ei, pe când eu eram doar o impostoare. Și a fost a noastră, iubitule! Tu mi-ai adus-o înapoi. Ea a fost liantul care ne-a unit. Era a noastră. I-am răvășit coafura aia à la Dalia, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mihaela Alexa scrie și poezie e foarte bine, pentru că o face să fie mai atentă la structurile strânse (proza propriu-zisă e mult mai laxă). Cred că într-un viitor nu prea îndepărtat, autoarea va scrie și teatru. Pledează pentru asta firescul dialogului, abilitatea cu care pune în scenă anumite situații dramatice, capacitatea de a-și surprinde cititorul, valorificare superioară a fiecărui personaj (rolul fiecărui personaj e perfect decupat), o viziune plastică interesantă, uneori chiar inedită. Sunt convins că viitoarele scrieri ale
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
durere care te împiedică să te bucuri de ce-ți oferă „acum”. - Și ce-mi oferă „acum”? - Iubire și șansa la fericire. - Mă faci să râd. - Mereu neîncrezătoare, mereu suspicioasă. E firesc să alungi fericirea în acest mod. - Cu el firescul devine nefiresc și tot ce e firesc mă strânge într-o nefirească neputință de a plânge. - Mai ești și poetă pe deasupra... - Doar mă joc uneori cu cuvintele, la fel cum alții se joacă cu mine. - Și uite că a ieșit
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sub arcada de inox a robinetului și slobod fluidul rece, covârșitor, care-mi inundă țeasta cu barbarie, trezindu-mă de-a binelea și aducându-mă pe linia de plutire, În așa-zisa normalitate. Îmi este cu neputință să nu remarc firescul cu care domnul acela, cu părul roșcat, m-a acostat Într una din zilele fierbinți ale lui august. Mă aflam În parc, pe o bancă, moțăind cu o carte În mână la umbra unui arbore pitic, bine ramificat și cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-ți smulg tăt păru’! Acolo sus, copilul, ba se simțea expus tuturor atacurilor păsărilor cu dinți, care se repezeau vijelioase din cerul nopții, luând În Închipuirea sa cele mai ciudate forme și dotări, ba legănat de moș Ene, la marginea firescului, Întinzând mâna spre cerul luminos și prinzând, cu gingășie și delicatețe, două steluțe strălucitoare, așezându-le, cu iubire dureroasă, În părul mamei sale. Apoi, legănat de bunul moș al tuturor copiilor, Învelit de aripile ocrotitoare ale somnului copilăriei, Va se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trecea drept unul dintre cei mai mari colecționari de tabachere din Anglia. A fost deschisă una pe care era scris de mâna sa: „Această cutie ar fi fost pentru Prințul Regent, dacă s-ar fi purtat mai bine cu mine”. Firescul unei asemenea fraze o face și mai impertinentă. Doar trufiile de joasă speță nu au simplicitate. Ajuns la Calais, „acest azil al debitorilor englezi”, Brummell a Încercat să scape de exil. Își adusese - În graba plecării - câteva rămășițe ale magnificenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
îmbrăcat în niște blugi care nu-i veneau bine și un tricou simplu sub hanoracul militar de culoare verde. Avea o mitralieră M16 agățată de umăr, cu patul înfășurat cu bandă adezivă neagră. Maggie nu putu să se hotărască dacă firescul scenei o făcea mai mult sau mai puțin sinistră. Imediat ce se dădu jos din mașină, Maggie încercă să se orienteze. La prima vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de cuțit, ea nu făcea altceva decât să marșeze la jocul propus de mine - ce nu-mi convenea acum, În fond și la urma urmei?! Știu ce nu-mi convenea: saltul neașteptat de la pălăvrăgeala frivolă și dezordonată din avion la firescul ironiei savante cu care neutraliza tentativele mele ridicole de a domina dialogul. Ridicole, pentru că postura În care mă aflam nu justifica deloc, dar absolut deloc, ipostaza cocoșească În care Încercam să mă instalez În virtutea unor obișnuințe devenite deja și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi puțin mai greu, dar... În fine... Ideea este, În esență, următoarea: evenimentele istoriei au un trend, o dinamică orientată spre Înainte, În concordanță cu timpul care, și el, are tendința de a se mișca În aceeași direcție. Există un firesc al acestei mișcări, care Își are corespondentul Într-o oarecare organicitate a proceselor istorice, derivând din conjugarea naturală a unor premise, cauze, condiții, factori adiacenți, elemente aleatorii etc. Un fenomen, odată declanșat, se Înscrie Într-o dinamică definibilă, cuantificabilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu le pot depăși. Am vrut să adaug „deocamdată”, dar știu că nu-ți place cuvântul... 19 Când intri Într-o poveste care sfidează normele realității, cel mai greu este să depășești primul hop, să accepți Întâia abatere de la regulile firescului; restul vine de la sine. Iar când șocurile se succed cu repeziciune, practic nici nu mai realizezi rostogolirea iremediabilă În vertijul noii realități. Nesfârșită este capacitatea noastră de adaptare, scuză-mi tonul prețios. Și adânc adevăr grăiește Înțelepciunea milenară a poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care nu le știu, Moartea ne pregătește întâlnirea. De-asta, poate, murim atât de ușor, de împăcați și de singuri. Eram deprinși de mult cu prezența ei. Ne doare doar că toți cei din preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bucură în mine. De-asta și pot scrie, cu ochi amuzat, de trepăduși precum Berbantu’. După o pauză de câteva zile (mai bine de o săptămână), iarăși la serviciu. Fără nici un sentiment. Nici măcar acela al rutinei. Poate cel mult cu firescul gesturilor de viață, ale existenței zilnice. Minore, lipsite de interes, duse alandala într-un curs al resemnării. Știu ce voi găsi: același birou anost, amintind de sala unei autogări dintr-un orășel, aceeași atmosferă de veșnică mutare, același aer prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din pământul în care fuseseră îngropate, odată cu strămutarea vechilor lor purtători din această Lume. Erau eterni, țărani amărâți, împovărați de timp și de neliniști, schimbându-și, în nopțile lor de așteptare și pândă, trecerile dintr-o lume în alta cu firescul nepăsării cu care veneau și plecau zilele, anotimpurile, vremurile. Sentimentul unei istorii veșnice, de oameni ai pământului și ai țării, l-am avut acolo, în nopțile acelea, printre țărani în piață, și nu în altă parte, oricât de mult m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale termenului pe care-l stabilise pentru investigație. Cel mai firesc era să-i dea ordin de întoarcere la serviciu, pentru ca imediat să regleze conturile deschis, fie că era pensionarea forțată, fie că era demiterea, dar experiența îi arătase că firescul era prea simplu pentru mintea sinuoasă a ministrului de interne. Își amintea de cuvintele inspectorului, obișnuite, dar expresive, Nu-mi miroase a lucru bun, spusese el când i-a vorbit despre fotografia pe care o predase bărbatului cu cravata albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din apusul Europei. Trei sferturi de veac mai tîrziu, această constatare lucidă este încă de actualitate, doar că lipsesc parcă și mai mult mințile lucide care să o proclame... Mihai Pop și-a purtat luciditatea cu zîmbetul pe buze, cu firescul respirației de clipă cu clipă. Articolele interbelice ni-l înfățișează ca pe un antinazist convins - dar deopotrivă și un antibolșevic -, nu din credințe superioare însă, ci tot din această pămînteană și neîntreruptă luciditate care lipsea multor colegi de generație. Nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]