2,929 matches
-
ci existențială, și care implică, deci, sfera practică a experienței istorice și, în general, domeniul tipic discursului semantic. Prin urmare, discursul nostru se întrepătrunde aici cu cel elaborat la început, cu privire la capacitatea pe care o are filosoful de a observa fisurile, acolo unde ceilalți văd doar suprafețele netede. Despre ce profil al omului vorbim atunci când cineva urmează liniile indicate mai sus? Ce «statut ontologic» poate să-i fie suport unui om situat în tensiunea dintre logică și existență? Vorbind despre filosofie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
stea cât de cât în picioare. De altfel, acum, toate acestea nu mai contează... Sânt obosit. Fac efortul vieții mele să mai scriu o pagină. Va fi și ultima, căci zarurile sânt aruncate și acvariul e gata. Să astup ultima fisură pe unde mai curge apa - și apoi voi rămâne mut și imobil alături de el. Doar cozile si voalurile înotătoarelor ne vor mai pulsa din când în când. Aștept acel moment cu-atîta voluptate, încît abia mai am răbdare să duc până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
totuși să nu poți scăpa de sub fascinația ei. Sau mă gândeam la călugăriță, ciudata Mantis religiosa, care în timpul copulației își ronțăie, pur și simplu, amantul. Sau la femela scorpionului, care găsește în câteva secunde singurul loc vulnerabil al masculului, singura fisură a platoșei chitinoase, și îl înțeapă acolo cu ghimpele veninos din coadă... Dacă aș fi văzut pe bulevardul Magheru sau în Piața Romană uriașe, cleioase pânze de păianjen prinse de colțurile clădirilor, în mijlocul cărora ar fi pândit nemișcată câte o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă oprise din alergarea fără țintă, și totuși mă uitam la el cu încîntare. Nu era chiar un pahar, ci mai degrabă o cupă din cea mai străvezie sticlă, cu picior delicat și ovalul alungit într-o curbă pură. O fisură, de la buză și până la baza lățită a piciorului, îi dovedea fragilitatea. Era un pahar condamnat. Curând avea să fie țăndări, în el se mai afla (prin ce miracol?) puțin vin rubiniu, dens ca o miere roșie. M-am uitat mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și avea un aspect aproape vegetal, ca ceva ce ar fi putut să crească într-un arbore exotic. Ochii ei de o paloare marmoree își plimbau privirile cu îngrijorare, ca și cum s-ar fi așteptat să descopere în spatiul înconjurător cine știe ce fisură sau vid neașteptat. Își ținea o mână la buze, iar cu cealaltă își atingea fruntea, de parcă și-ar fi ajustat o aură care-i înconjura, ca un turban, capul. Tenul ei feciorelnic era neted și translucid, nebrăzdat de nici o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Odată ce-am văzut cobra, o duc se pare cu mine. Chiar dacă fug de ea. Și când mă aștept mai puțin, o văd din nou. Dar nu am singurul defect care ar fi închis zidul în jurul meu lăsîndu-l fără nici o fisură. Nu mi-am pierdut cu totul speranța niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Și că pentru a regăsi viața normală, după ce n-ai știut s-o prețuiești, trebuie să străbați un coșmar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
crezi că ea nu e totală. Că undeva există, subțire cât o lamă de cuțit, o crăpătură. Dacă n-o găsești, încerci din nou. Ca în peștera din mlaștină. N-ai altă șansă decât să pipăi zidul mai departe, căutând fisura care trebuie să existe undeva... Căci eu nu pot, domnilor, să dorm liniștit într-o găoace. M-am gândit la necunoscuții care au dirijat aici trenurile spre nicăieri. Cum au suportat și nu s-au dus în mlaștină să uite
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
într-o grotă va muri nevăzut de nimeni. Acolo, vine o clipă când tăcerea se închide în jurul tău cu totul. Ca un zid... Întinzi mâinile și pipăi zidul. Te gîndești: "Doamne al celor singuri, ajută-mă să găsesc o singură fisură. N-am nevoie de ea ca să ies. Jur că nu voi părăsi niciodată această grotă. Voi rămâne aici totdeauna, dar făgăduiește-mi că mă vei ajuta să găsesc o fisură care să-mi arate că pustiul nu e desăvîrșit". Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Doamne al celor singuri, ajută-mă să găsesc o singură fisură. N-am nevoie de ea ca să ies. Jur că nu voi părăsi niciodată această grotă. Voi rămâne aici totdeauna, dar făgăduiește-mi că mă vei ajuta să găsesc o fisură care să-mi arate că pustiul nu e desăvîrșit". Și întinzi mâinile după ce te-ai rugat și, tremurând, pipăi zidul din jurul tău o dată, de două ori, de zece ori, de o sută de ori, și a suta oară simți că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ciocoii“ lui Filimon la „cronica“ lui Petru Dumitriu, sute de nume literare, din vârful până-n subsolurile ierarhiei, s-au simțit atrase (ori obligate) să veștejească bogăția în numele orgoliului sărăciei. O sărăcie resimțită invariabil ca simbol al cinstei, neprihănirii, moralității fără fisură. Formula „sărac, dar cinstit“ nu are atât menirea de-a idealiza simplitatea armonioasă a pauperității (!), cât echivalarea automată a bogăției cu hoția, sperjurul, corupția, lipsa de scrupule... cu orice, numai cu munca, onestitatea și firescul profitului - nu! Sigur că avem
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
regulă, e manierată. Iar, pentru mulți, reprezintă chiar un avantaj. Îi ajută să nu-și pună decât probleme practice. Cultura te face vulnerabil, îți ia din siguranță, te copleșește cu îndoieli. Extinsă dincolo de aria elitei intelectuale, ea ar produce, probabil, fisuri periculoase în eficiența americană, ar șubrezi naivitatea și forța Americii, dîndu-i ceva din specialitatea europenilor de a-și analiza, până la viciu, melancoliile. Un american incult se poate ocupa liniștit de afacerile sale, fără să se încurce în speculații inutile, care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
atmosferă de basm. De basm halucinant, nemaiîntâlnit, pe altundeva. Și, în timp ce noul model de aîngurgita, tot ce barul putea oferi,în difuzia întunericului, și la flăcăruia albăstruie a alcoolului ce se consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Grădinara, condițiile pecuniare necesare menținerii ritmului de început al vieții ecologice a scărilor blocurilor. Au apărut, pe parcurs, la etaje, rafturi încărcate cu ghivece de flori, ingenioase jadiniere, de a căror permanentă împrospătare aveau grijă locatarii înșiși. Cum apărea vreo fisură, când, careva,întârzia șă-și plătească partea de contribuție, ori, când copilul cuiva murdărea, ceva, pe undeva, sau răsturna vreun chiveci, adică, rupea o floare, de îndată, judecata colectivă stopa începutul de derivă iscat. Într-o zi, Ăulea a sosit pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
la cluburile pe care-i plăcea să le frecventeze și nici la cocteilurile unde credea că singur o să facă o impresie mai bună. Biata Susana nu mai călcase pe la clubul de golf, iar cît privește viața sexuală se produseseră cîteva fisuri serioase, ba chiar se săpase o prăpastie. Era mai bine așa. Ea simțise Întotdeauna o ușoară repulsie pentru dragostea trupească. În realitate, nu meritase să-și calce pe suflet și să se tăvălească În noroi ca porcii pentru ca să se aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mine ușa grea, de fier forjat, mă întrebam mereu cum aveam să supraviețuiesc până a doua zi, când ne vedeam iar la facultate. Mai târziu, povestind vise în cărțile mele, am pro fitat de nenumă rate ori, mișelește, de o fisură în legea proprietății inte lectu ale - absența copyright-ului pe vise - ca să-i fur cele mai fermecătoare și mai arti culate viziuni, cele mai mistice decoruri, cele mai discrete treceri de la real la ireal și part way back. Al ei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
își păstrează forma anatomică). Leziunile osoase cauzate de un agent traumatic determină: -dezorganizarea structurii interne cu păstrarea continuității anatomice a osului - fracturi incomplete și -dezorganizarea structurii interne cu întreruperea continuității osului, adică, fracturi complete. Fracturile incomplete se manifestă sub forma fisurilor și înfundărilor osoase. Luxațiile sunt deplasări permanente ale extremităților articulare antrenând și modificări ale raporturilor anatomice. Sensul deplasării este determinat de direcția de mișcare a epifizei distale în raport cu cea proximală. Luxațiile pot fi: traumatice, atraumatice, spontane și voluntare. În luxațiile
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
chinuit și adăugă: îmi îmi pare rău. Apoi își trase cămașa pe cap. Termină pe fugă cu îmbrăcatul, bîiguind din cînd în cînd „Chiar îmi pare rău“. Luă radioul de pe pat și căută ușa, dar oglinda lucitoare nu avea nici o fisură. — Doctorul Lanark dorește să plece, spuse el. Nu se întîmplă nimic, așa că țipă încă o dată comanda. — Aici sîntem la mine acasă, zise ea. — Te rog, dă-mi voie să plec. Ea îl privi împietrită. El îngenunche pe pat, strîngînd-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să-ți rămîn recunoscător, dac-o să-mi dai clienți cu bani, după asta o să am nevoie de bani. Scuză-mă o clipă.“ Se sui și mută fulgerul de pe Sinai șase centimetri și ceva mai la dreapta, ca un ecou al fisurii din pomul cunoașterii. Nici nu simțea cînd se trezește. în timp ce stătea cu ochii închiși, mintea dădea ocol pereților sanctuarului cu o forță leneșă, oprindu-se pe boltă pentru a alege zona în care va lucra în acea zi. Avea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă preocupa. Și înțeleg de ce. A fost prima oară când mi-am dat seama clar că nu mai eram foarte sigur de trecutul meu și că raporturile mele cu el nu mai sânt cele normale; mi-l amintesc fragmentar, cu fisuri, cu pete albe, cu semne de întrebare, dar ceea ce îmi aduc aminte mă urmărește și în somn. Poate că amintirile mele s-au amestecat cu ale altora, ca apele râurilor în mare, sau, poate, am uneori senzația că în evenimentele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sub amenințare armată. Și Yariv știe cum au reușit să treacă? —Asta-i problema, Maggie. Chiar și serviciile noastre de informații sunt uimite de asta. Israelienii spun că au verificat zidul pe toată lungimea lui și nu au găsit nici o fisură. — Atunci ce poate fi? Sanchez coborî vocea. —Israelienii se tem că e ceva care îi depășește. Că poate palestinienii ridică gradul de sofisticare. În semn de avertisment. Israelienii au ripostat? —Doar cu o declarație. Dacă nu pui la socoteală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ai citit dosarele, Maggie? Kishon e cel care a scos la iveală povestea legăturii cu Tel Avivul, acum câțiva ani. Maggie îl blestemă pe Uri că nu-i spusese nimic despre asta. Trebuia să fi știut. Fusese cea mai mare fisură diplomatică între Israel și Statele Unite, vreme de decenii întregi: trei agenți ai CIA au trădat agenția, furnizându-le secrete israelienilor. Până în ziua de azi, israelienii au cerut constant eliberarea spionilor; chiar și președinții cei mai proisraelieni au refuzat. —Kishon încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mă preocupa. Și înțeleg de ce. A fost prima oară când mi-am dat seama clar că nu mai eram foarte sigur de trecutul meu și că raporturile mele cu el nu mai sunt cele normale; mi-l amintesc fragmentar, cu fisuri, cu pete albe, cu semne de întrebare, dar ceea ce îmi aduc aminte mă urmărește și în somn. Poate că amintirile mele s-au amestecat cu ale altora, ca apele râurilor în mare, sau, poate, am uneori senzația că în evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
l-a ucis pe Domnul Nostru Isus Hristos 15. Mă voi duce să cer ajutor contelui d’Anjou 16. Înainte de arest fusese În ordin timp de numai nouă luni 17. Așa au dispărut cavalerii Templului 18. Un colos ciuruit groaznic de fisuri și caverne 19. Ordinul nu a Încetat nici o clipă să dăinuie 20. Centrul invizibil, suveranul ce trebuie să se redeștepte 21. Graalul e o greutate atât de mare 22. Nu mai voiau să li se pună Întrebări 4. HESED 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Yvonne care, Încătușată de către Fersen, privea În zare, de parcă nu se simțea cu nimic implicată. - Gwen nu-ți va ierta asta niciodată. Niciodată! Preț de o secundă, Lucas simți că stăpînirea de sine a acelui monstru de răceală avea o fisură și că argumentul Mariei nimerise În plin. Yvonne nu tăgădui nimic, dar refuză să-și explice gestul. - O să fii cercetată pentru tentativă de crimă, Îi repetă Lucas. Iar dacă Pierric nu scapă cu viață, ai să fii judecată pentru omucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pînă la a agăța felinare În coarnele vacilor, sau v-ați mulțumit doar să le agitați pe cele de furtună ținute În mîini? Nici măcar o mișcare din gene. Era ca o stîncă. Dar pînă și stînca cea mai dură are fisuri. Iar Marie știa care era aceea a fiicei Yvonnei. - E nemaipomenit cît Îi semeni, zise ea. Aceeași morgă. Același dispreț. - Las-o pe maică-mea În afara acestor lucruri! - Vorbeam de tatăl tău, Arthus. Gwen se ridică, roșie de mînie: - Puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]