2,084 matches
-
e patru și trebuie să stea și după năsosul ăsta, agent împuțit! Nu degeaba i se spune Omida - Plainjones auzise porecla de la un fost coleg al lui Harry Kerch de când studia dreptul internațional la Syracuse - căci nări-păroase avea nu numai fizionomia uneia ci și lăcomia ei care epuizează și stinge tot. Nu se poate spune, cu toată lenea-i birocratică de animal imens, că agenția dăduse greș alegându-și omul. Avea un nas deosebit, un proboscis de tapir trimis pe limes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
slav pe de-a-ntregul, mama lui fiind nemțoaică, fiică de general. Thomas era cetățean al regatului danez. Amestec prusaco-slav pulsînd În sînge nordic; nemțoaica fusese blondă, fiul ei pe jumătate rus, la fel, amîndoi cu ochii albaștri, nimic nu alterase fizionomia norvegiană și, firește, nici pe cea daneză: mama lui Thomas cobora dintr-o veche familie din Odense. Metisarea aducea un plus de vigoare, Thomas, uneori, dovedea prea multă, altfel nu și-ar fi risipit o bună parte din ea tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o vreme când puii părăsesc cuibul părintesc pentru a-și face un rost, pentru a-și croi un drum, așa încât, o perioadă, concitadinii se obișnuiesc cu absența, iar revenirea în locurile copilăriei e remarcată, mai ales, sub aspectul aprecierii schimbării fizionomiei și, eventual, a profesiei pe care cei plecați la studii au îmbrățișat-o. S-a discutat o vreme, la momentul acela, despre accident, despre tragismul întâmplării în urma căreia băiatul inginerului din blocul turn și-a pierdut vederea, s-a făcut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bani? - Că mulți mi-ai dat, îi rânji bătrâna. Această familiaritate miră pe Felix, care totuși observă că, cu tot halul în care se afla Marina, ea n-avea aerul să fie o slujnică. Anumite trăsături mai fine îi înnobilau fizionomia. Mai târziu el află că bătrâna era o rudă îndepărtată a lui moș Costache, pe care acesta, abuzând de împrejurarea că femeia, celibatară, n-avea unde să se ducă și era și cam slabă de minte, o folosea ca servitoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dar această explicație senzațională, hrănită de amintirea lecturilor lui de romane polițiste, se spulberă repede în fața sentimentului realității. Pe moș Costache, pe Otilia, pe toți ceilalți îi recunoștea foarte bine, se afla, nici vorbă, în mijlocul familiei lui, puțin schimbată în fizionomia ei din cauza depărtării și a vârstei. Felix descoperi și pe foile cărții, alături de nenumărați "Otilia", "Tili", câte un "Otilia Mărculescu". Probabil, gândi el, Giurgiuveanu avea două nume, sau și-l schimbase pe cel vechi (această oscilație era foarte obișnuită acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
an, aveți copil și trăiți ca păgânii. Să nu vrei tu, Stănică, să faci cununia! - În fața lui Dumnezeu, declamă clamoros Stănică, suntemuniți pe vecie. Numai moartea ne va despărți. În vreme ce Aglae vorbea, moș Costache o privea țintă, însușindu-și cu fizionomia toată atitudinea ei reprobatoare. Când însă luă cuvântul Stănică, ochii îi fură atrași ca de un magnet în direcția acestuia și acum bătrânul se exalta mult de ideea uniunii libere. - Stănică, declară solemn Olimpia, nu-și poate lua sarcinaunei familii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în ritmul muzicii Otiliei, într-o trăsură deschisă, nemișcat, fără zâmbet, privind rece înaintea lui. Așa își închipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotrivă, reveria îi deștepta flăcări de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenințată de bandiți, care aveau mai toți fizionomia lui Stănică. Ochind, flegmatic, de pe fereastră, dobora pe rând pe toți vrăjmașii, în vreme ce Otilia, tremurând, îl strângea cu brațele ei subțiri de gât. Sau fugea călare de dușmani neidentificați spre păduri care se îndoiau moale până la pământ, ținând în brațe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cam mirată de propunerea celor doi, cu aerul de a le spune că sunt niște proști, ieși în curte bombănind, mai intră în bucătărie, apoi fără nici o grabă trecu în curtea vecină. Aglae, aflând accidentul lui moș Costache, căpătă deodată fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu: - Aurica, strigă ea, vino repede, că i-a venit rău luiCostache! Chemă-l și pe Titi. Treceți dincolo, să nu fure vreunul ceva. Marino! tu aleargă iute la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
l-a pus, nu să-l căutăm, ca niște nebuni, în urmă. Toată această hârâială fragmentată, Felix o auzi fără atenție voită, privind la Otilia și la bolnav. Ultimele vorbe ale Olimpiei îl izbiră prin brutalitatea lor, mai ales că fizionomia lui moș Costache părea a trăda înțelegerea convorbirii. Auzi răspunsul Aglaei: - Taci și tu din gură, frate, că te aude. Astea o să le vedem noi mai târziu. G. Călinescu Se înserase de-a binelea când se auziră tropote de cai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
afară. -Să nu te superi, zise el lui Felix, dar domnișoara Aurica este o fată așa periculoasă. Trece printr-o criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să cânte lugubru Te duci de Drossino. Pe urmă se potoli, se vopsi și mai violent pe față și-și începu turneele pe Calea Victoriei. Felix văzuse și la ea, ca și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu Georgeta, fată faină, mie-mi spui?! Pascalopol bătu palmele a mirare, râse, apoi se prefăcu adâncit în examinarea cărților de joc, ca să nu mai stârnească o discuție, pe care o ghici primejdioasă. După un răstimp de tăcere, Aurica, luîndu-și fizionomia seducătoare, vorbi lui Pascalopol: - Domnule Pascalopol, dumneata de ce nu te-nsori? - Nu mi-a venit ceasul! glumi moșierul, ca să scape deinterogatoriu. - Dumneata, un bărbat așa elegant! N-ai avut niciodată o pasiune mare, nu te-a iubit nici o femeie? Dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de lână, a căror cădere dădea o senzație de încetineală și de pierire a oricărui son. Pomii erau grei de zăpadă, și materialele lui moș Costache, căptușite cu blănuri albe, aveau aerul unor arhitecturi polare. Marina trecu prin curte, cu fizionomie de eschimos vătuită cu zăpadă până în gât. Se auziră zurgălăii unei sănii. - Știi ce? zise repede Otilia. Am gust să mă plimb cu sania. Vrei să mă iei? Felix consimți bucuros, se îmbrăcă și în curând se aflau într-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât tine? Da, ăsta este tristul adevăr! - Și ce are a face? Crezi că... asta e o piedică... în... - Aș! n-am vrut să spun asta! Cât ești de bănuitor! Am spusdoar că sunt bătrână. - La vârsta asta? Dar ai fizionomia unui copil. Otilia trecu în fața oglinzii și se contemplă. Observația lui Felix era întemeiată. Otilia avea fața neschimbată, de totdeauna, și nu părea mai mult de optsprezece ani. - Tu nu cunoști viața, Felix, reluă Otilia ideea, pentru o fată, reușita
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
într-un context special, așa cum este cel al unei realități comunitare. Întâlnirea cu entitatea și personalitatea celuilalt îi permite individului să redescopere sensul unui raport care îmbogățește identitatea lui proprie. De-a lungul acestui traseu comun schimbarea asumă din ce în ce mai mult fizionomia unei descoperiri reciproce, a unei autotranscendențe comune, în care persoanele consacrate se arată unii altora, trezind astfel demnitatea lor și individualitatea de neînlocuit a existenței lor de creaturi create după chipul și asemănarea creatorului. „Întâlnirea adevărată se bazează pe autotranscendență
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
baletului... Regulează, adică, două balerine..." - De când le e interzis la balerine să se reguleze? - De când sânt transportate nu la sala de repetiții (cum bietele au cerut), ci în pădurea Andronache, frîngîndu-li-se încheieturile, cu sârmă de balot. Și înmuindu-li-se fizionomiile cu câteva carabe... "Admistierile îi scurtează două hălci din pedeapsă, îmi mai dezvălui uscatul talmudist câteva date despre călăuză... În penitenciar, năzbâtios, și-o bagă în audiență cu diverși homosexuali, formă de divertisment reprimată de Codul vostru Penal. După penitenciar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acestei lumi ținuse morțiș, neuitând cumva să le reteze de la cei doi regișori pe care deja îi identificase. Întreaga noapte de marți spre miercuri, 19 aprilie 1988, has-Satan și-o petrecu deghizîndu-se și strecurîndu-se în cele mai răscolitoare și apetisante fizionomii feminine pe care ar sta cineva să și le închipuie. 194 DANIEL BĂNULESCU și îl luă pe Papașa, turuind, la discuțiile cu responsabilitatea existenței și desăvârșirea psihică. Mai pragmatic și ocnaș destul de versat, după ce-și încurcă, de vreo două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri demonstrează încăpățânare, bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în niciun caz ca obstinație de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornește din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând fiecare
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lui simpatic și, într-adevăr, riscând o întâlnire cu un milițian de la circulație, acesta a ținut morțiș să-l debarce în apropierea Gării de Nord. Simțul al nu știu câtelea care ne face să ne apropiem de anumite persoane, de fizionomii și caractere, nu l-a înșelat nici de data asta. Acum când a ajuns în gară și a luat trenul nu mai avea chef de conversații. Să nu se angreneze în discuțiile celorlalți din compartiment, a preferat, mai tot timpul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
realmente imposibilă dacă tot ce avem noi ca infinit de simțire ar fi exprimabil în liniile feții. Nimeni n-ar mai îndrăzni să se privească în oglindă, căci o imagine grotescă și tragică în același timp ar amesteca în contururile fizionomiei pete și dungi de sânge, răni care nu pot fi închise și șiroaie de lacrimi care nu pot fi stăpânite. Aș avea o voluptate plină de groază să văd cum izbucnește, în armonia comodă și superficială de fiecare zi, un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și moartea sa. Viața nu este decât o îndelungă agonie. Tristețea îmi pare a reflecta ceva din această agonie. Și nu sânt crispările tristeții reflexe agonice? Orice om cu adevărat trist în momente de mare intensitate a tristeții păstrează în fizionomia lui crispări ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia tristeții nu este o formă de obiectivare a morții în viață. Profunzimea impresionantă și gravitatea solemnă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reflexe agonice? Orice om cu adevărat trist în momente de mare intensitate a tristeții păstrează în fizionomia lui crispări ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia tristeții nu este o formă de obiectivare a morții în viață. Profunzimea impresionantă și gravitatea solemnă ce se degajează din această fizionomie a tristeții rezultă din faptul că acele riduri se adâncesc atât de tare, încît creșterea lor în adâncime
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia tristeții nu este o formă de obiectivare a morții în viață. Profunzimea impresionantă și gravitatea solemnă ce se degajează din această fizionomie a tristeții rezultă din faptul că acele riduri se adâncesc atât de tare, încît creșterea lor în adâncime devine un simbol pentru tulburarea și infinita noastră dramă lăuntrică. Fața omului în tristețe dovedește atâta interioritate, încît exteriorul face direct accesibil
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tuturor formelor de viață, când te satisface numai ceea ce e deviat, crescut paradoxal și dezvoltat exagerat, ce mai poți găsi într-o singură femeie? Schimbând multe, dacă ți se refuză surprize psihologice este imposibil să nu te farmece jocul de fizionomii, diversitatea de expresie și să nu te pasioneze căutarea unui mister psihologic pe care nu-l găsești totuși niciodată, fiindcă nu există. Sensibilitatea feminină e prea periferică și prea receptivă pentru a avea resursele inepuizabile ale unui mister. Farmecul absurd
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și istoriografie n-a depășit categoriile elementare ale spiritului. Mesianismul francez și cel germanic își justifică antinomia durabilă nu numai în ireductibilitatea ca atare a orientării mesianice, ci și într-o sumă de elemente psihologice și spirituale, care diferențiază specific fizionomiile națiunilor. În cultura franceză, care este o cultură de stil și în care grația temperează elanurile vitalității, n-a existat niciodată, ca o problemă torturantă și dramatică, antinomia dintre viață și spirit. (În Franța, bergsonismul este o erezie.) Francezul trăiește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
privit de când ne-am născut. Critica fizionomică a României își are nu numai o rațiune teoretică, ci și una practică. Existând relativ puține documente valabile asupra ființei lăuntrice a țării, toate elementele exterioare ce ne-o revelează trebuie folosite. În fizionomia țăranului francez, german sau rus se exprimă atâtea caractere ale istoriei țării respective. Decât, Franța, Germania și Rusia s-au arătat lumii până la orbire și apoi nici nu sânt culturi populare cum sîntem noi, așa că putem cu ușurință să uităm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]