1,538 matches
-
nor cu ugerul plin tropăia în curte”, „anotimpurile (sunt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele în luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” în zonele înalte ale spiritului: „Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați cu aur ca niște calești Merg
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe vremuri la locul lor de astăzi al rădăcinilor lor. Iată, din armele și osemintele strămoșilor crește câteodată tulpina subțire a flăcării de sulf. Pe șesurile străvechi au trecut poate hoarde muzicale, purtând pe umerii lor, în loc de buzdugane și suliți, flaute, viori și piculine, violoncele, cornuri și trâmbițe, și de atunci, din viorile prefăcute în rădăcini, au crescut paltini înfiorați, din flaute au crescut fagii, din piculine mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trâmbițe sonorii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
flăcării de sulf. Pe șesurile străvechi au trecut poate hoarde muzicale, purtând pe umerii lor, în loc de buzdugane și suliți, flaute, viori și piculine, violoncele, cornuri și trâmbițe, și de atunci, din viorile prefăcute în rădăcini, au crescut paltini înfiorați, din flaute au crescut fagii, din piculine mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trâmbițe sonorii cedri, din harpe teii melancolici, din țitere subțiraticii plopi. Prin coroanele lor bogate vei deosebi încă fiorul de alămuri și de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Și întreabă-te: unde e spada care să răscolească măruntaiele înțelesului Care e rostul tău în temnița infinitului cetitorule, ș...ț Unde sunt clapele din care pipăitul să deștepte răspunsul RĂSPUNSUL ca o melodie încuiată în lemnul de abanos al flautului. Aceleiași scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentând astfel în favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă râsul izbește în cremene zorile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
le spală / Lumini, atâtea, în mărgean se strâng"), în "unanima apă" din alt sonet (Fuga poetului), ori, din nou, un vag ecou, mai curând sintactic, dar și imprimat "geometric" în două din versurile sonetului Mai nevăzut obrazul: "Umăr întors în flaut, arc suplu în picior / Păunii când sub gene cu ploile perindă"... Și, tot aici, întorsătura de frază lirică eliptică: "Din lut întors, cenușă, profilu-acestei strângeri"... Ori, în al treisprezecilea sonet, - Temniță e, sau cântecul de fum - încă o dată, ținuta sobru-concentrată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-nceput, a câta oară? Pasăre, sângele, mai jos coboară Și intră sub pământ ca-ntr-un hățiș... (Scoica de pământ). "Străinul" pare a se resemna în starea de așteptare nelămurită, deschis oricăror posibilități: Oprit aici sub foșnitoarea barcă: Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană Nu intru în cetate. Vară, iarnă. Trecură. Stau. Cetatea crește parcă. Un an. Alți ani. Afară sub coroana De frunze-aștept. Nu știu ce-aștept. Minune în burg? Un sânge nou va umple cana... Un soi de stoicism
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
apropie de pământ" (Odăi visate). În ultimă instanță imaginea despre sine și despre lume converg, împărțite între reprezentări contrastante - "Cu lebede pe-o apă, și mărăcini cu ciori", "Te depărtezi pe-o spumă cu bucurii sau plângeri", "Pasăre ești. Sau flaut. Sau havuz", "Orașul te respinge sau te cheamă" - calificativul ultim fiind acela de "nehotărât", urmat de metafore sugerând același regim alternativ și oscilant al atitudinilor: Ce stele deci, ce plante să se cearnă / Prin ochi? Orașul îl refuzi, îl ceri
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Geo Dumitrescu, Catalog, TIL, 1943, 2 067; Mihai Niculescu, „Alter ego!”, U, 1943, 40; Ion Șiugariu, „Alter ego!”, „Basarabia literară”, 1943, 44; Doina Peteanu [Anișoara Odeanu], Un volum de autentică poezie: „Alter ego!”, VAA, 1943, 622; Petru Comarnescu, Cântări de flaut sfios, TIL, 1943, 2 124; Tudor Arghezi, Spectacolul continuă neîntrerupt, „Bilete de papagal”, 1945, 33; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, 1945, 181-182; Constantin Vârtej, Probleme de stilistică literară, București, 1948, 56-57; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, București, 1972
VERZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
de pasiune, deși repetitivă. Muzicianul îi propune Regelui să separe orchestra regală în două orchestre: una de douăzeci și patru de mari viori și alta de șaisprezece viori mici. Cu acceptul regelui, provoacă o adevărată revoluție muzicală adăugând tradiționalelor viori și trompete, flaute și voci de femei. În plus, este prima dată în istoria muzicii moderne când se formează un corm mixt, alcătuit din nouăzeci de cântăreți, de ambele sexe. Acest cor impresionant participă la toate slujbele religioase, în capela regală. Știind că
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
odată cu venirea lui Ceaușescu, și dezevreizarea instituțiilor românești, intens populate în anii ’50 cu evrei comuniști în funcții de decizie. Nu va mai fi un „mașinist” dur, ci un anticar fragil din Viena, ochelarist, iubitor de Mozart și cântăreț la flaut în timpul liber (militarul socialist Serdici din Viața nu iartă cânta la vioară). Discursul lui despre necesitatea urii și a violenței e mult mai scurt și e precedat de o frază care, practic, îl neutralizează, fabricată și introdusă abil de scenarist
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Vânzătorii ambulanți veniți de la târg cu marfă special pentru această sărbătoare își îmbiau cumpărătorii cu înghețată, bomboane ambalate în staniol de diferite culori, cu ciocolată, pișcoturi, acadele, susanuri etc. Vocile lor stridente nu reușeau să acopere sunetele puternice ale trompetei, flautului, saxofonului, acordeonului și tobei, o formație a Căminului cultural care era angajată de organizatorii horei și instalată pe un parapet construit special pentru astfel de evenimente. Hora de pe toloacă aduna aproape întreaga suflare a satului. Adulții și vârstnicii se așezau
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
odată cu apariția ceasornicelor antice cu nisip sau cu apă, numite clepsidre, care reprezintă automate destul de primitive pentru măsurarea timpului. Un deșteptător automat era instalat în grădina filozofului grec Platon, acuma circa 2400 de ani. Acest dispozitiv, cu ajutorul unor sunete de flaut produse la ore fixe, îi chema pe ucenicii săi dimineața la învățătură. Un alt dispozitiv automat antic, realizat de Heron însuși, provoca deschiderea și închiderea automată a ușilor altarului templului din Alexandria, atunci când se aprindea focul pentru arderea jertfelor aduse
AUTOMATIZAREA şi ROBOTIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE by VASILE V. MERTICARU () [Corola-publishinghouse/Science/347_a_619]
-
compozitorului („stilul care trebuie aplicat fiecărui compozitor”); dezvoltarea capacității de analiză comparată a interpretărilor („am putut analiza stilul pianiștilor”); dezvoltarea capacității de observare a detaliilor, subtilităților („am preluat anumite detalii”); realizarea unui progres instrumental („am progresat mult”). 9. Daniela Luchian, flaut: „În urma participării la plasament am dobândit diverse competențe în formarea mea ca muzician instrumentist prin perfecționarea egalității pasajelor tehnice, perfecționarea dozării coloanei de aer, învățarea noilor metode de abordare a lucrărilor muzicale și privirea în ansamblu a acestora. Totodată, datorită
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
se transformaseră În adevărate asociații care luară În mai multe orașe numele de „maeștrii cântăreți”. Era o vreme de Înflorire generală. În casele burghezilor se făcea muzică cu viole, lăute, violoncele ș.a. sau se cânta din gură cu acompaniament de flaut sau clavicord. În catedralele catolice muzica luase și ea o formă impunătoare, fiind cântată pe mai multe voci și acompaniată de orgi monumentale. Vechea muzică pe o singură voce le părea orășenilor prea simplă, prea primitivă. Ei rezolvau În arhitectură
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
1860 intră la Gimnaziul Central din Iași. Din 1864, când s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Declamație din același oraș, în timpul vacanțelor a început să culeagă melodii populare pe care le executa el însuși la fluier, caval sau flaut. Studiază flautul cu profesorul Gustav Wagner, concertând apoi în țară și peste hotare. În 1868 intră la Universitate. Studiile muzicale și le va perfecționa în Italia. Iubitor al muzicii populare, este entuziasmat de colecția de poezii populare a lui Vasile
VULPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
la Gimnaziul Central din Iași. Din 1864, când s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Declamație din același oraș, în timpul vacanțelor a început să culeagă melodii populare pe care le executa el însuși la fluier, caval sau flaut. Studiază flautul cu profesorul Gustav Wagner, concertând apoi în țară și peste hotare. În 1868 intră la Universitate. Studiile muzicale și le va perfecționa în Italia. Iubitor al muzicii populare, este entuziasmat de colecția de poezii populare a lui Vasile Alecsandri. După
VULPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
poezie, despre forma și rostul acesteia. DaVinciAna (1983) reflectă cel mai bine această tendință, autorul reușind să atingă aici mari teme ale liricii, preluate în spirit leonardesc, cu trimiteri la mitul Mioriței sau al Meșterului Manole: „Cu mlădieri sonore - care flaut/ Își caută-n verde-galben partitura?/ În strune de vioară trec măsura/În apele albastrului ce caut...”. Interioritatea se reflectă într-un spațiu plin de romantism, nu de puține ori melancolic și confesiv: „Deopotrivă plină de mistere -/Meteoriții roșii în panere
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
a Încercat mai multe colaborări cu o formație bretonă. Una dintre cele mai interesante experiențe rămâne Însă cea a cântărețului panamez de salsa Ruben Blades, care nu doar că a introdus În muzica sa sunete ale unor instrumente ca violoncelul, flautul irlandez sau cimpoiul, dar n-a ezitat nici să integreze sonorități provenind din tradiția arabă sau din muzica flamenco andaluză. Intitulându-și discul care a rezultat din această experiență Mundo 1, artistul și-a afirmat interesul față de interculturalitate. A. L.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vocalistul și instrumentistul Ian Anderson și chitaristul Martin Barre. Anul 2007 i-a găsit pe cei de la Jethro Tull în studio, lucrând la un nou album și pregătindu-se pentru concerte. În prezent, componența trupei este următoarea: Ian Anderson - voce, flaut, chitară acustică, mandolină, muzicuță, bamboo flute, Martin Barre - chitară, John O’Hara - clape, David Goodier - bas, James Duncan - tobe și Doane Perry - tobe. » EXCLUSIV SDC - Nu ratați în următorul număr al revistei noastre un interviu acordat în exclusivitate de Ian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Piața Mare e plină de oameni de toate vârstele și toate genurile. Sunt și rockeri „clasici“, cu tricouri negre, și punkiști cu creste și meșe colorate, dar și sexagenari plimbându-se de mână. În afară de afișele alb-negru, cu Anderson cântând la flaut într-un picior, nimic nu pare să anunțe faptul că aici vor cânta Jethro Tull. Lipsesc gardurile care de obicei împrejmuiesc piața, lipsesc oamenii de ordine care să te caute prin geantă și să te pună să arunci sticla cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
la muzicuță în deschidere. „A, încă mai sunteți aici?“, glumește cu publicul, „Atunci să vă cânt ceva nou. Este din... 1976!“. Pe Living in the Past, publicul îi e deja la picioare. Celebrul său dans într-un picior smulge țipete. Flautul sună minunat. După trei-patru cântece, cerul se rupe. Se pornește o răpăială puternică. Din miile de spectatori, cei din margine se adăpostesc pe sub streșini. Se deschid umbrele, concertul merge mai departe ca și când nimic nu s-a întâmplat. Spre deosebire de ceea ce credea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
s-a întâmplat. Spre deosebire de ceea ce credea Anderson, în piață sunt fani adevărați, care cântă și dansează chiar și sub ploaie. Pentru că știu și versurile, sunt răsplătiți: ploaia se oprește după vreo trei melodii. Bucuria e fără margini. „Totul e Jethro-Tull-izat!“ Flautul fermecat al lui Anderson e uneori înlocuit de o chitară de mici dimensiuni, alteori de muzicuță. Când suflă în flaut, Anderson icnește, oftează, se strâmbă la public ca un mic demon, care simte că a cucerit cetatea. Aqualung din ’71
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Pentru că știu și versurile, sunt răsplătiți: ploaia se oprește după vreo trei melodii. Bucuria e fără margini. „Totul e Jethro-Tull-izat!“ Flautul fermecat al lui Anderson e uneori înlocuit de o chitară de mici dimensiuni, alteori de muzicuță. Când suflă în flaut, Anderson icnește, oftează, se strâmbă la public ca un mic demon, care simte că a cucerit cetatea. Aqualung din ’71, într-o nouă versiune, cu flaut și un nou aranjament, devine de nerecunoscut. Și Mozart se lasă transformat de Jethro
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
uneori înlocuit de o chitară de mici dimensiuni, alteori de muzicuță. Când suflă în flaut, Anderson icnește, oftează, se strâmbă la public ca un mic demon, care simte că a cucerit cetatea. Aqualung din ’71, într-o nouă versiune, cu flaut și un nou aranjament, devine de nerecunoscut. Și Mozart se lasă transformat de Jethro Tull, iar Bernstein e mixat cu Jimi Hendrix și chiar și cu o bucată din genericul de la Dallas. „Totul e Jethro-Tull-izat!“, strigă un tip, încântat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
sau ce-o fi, și să începi să lucrezi. Chiar să lucrezi! Și dacă ai și inspirație, e un bonus. Asta fac și pictorii, și scriitorii. *** La finalul conferinței, Anderson a fost rugat de reporterii TV să cânte ceva la flaut, ca să poată da imagini la știri înainte de concert. - Aș fi vrut să mă rugați înainte să pun flautul la loc (îl avusese scos pentru mica ședință foto de la început). E curat, strălucitor, fără salivă și nu pot să cânt acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]