5,600 matches
-
dar nu era așa. Cineva îl privea insistent și trebui să-i suporte atingerea retinei. Totul dură cât o plesnitură de bici, căci elementele tabloului se mișcară, își schimbară poziția, obturând tunelul efemer în care, pentru câteva clipe, se întâlniseră fluidele celor două priviri. Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi striveau căderea elegantă a rochiei. Aproape de sat ni s-a pus în cale un lan de păpușoi. Ca să ne facem drum mai ușor prin el, ne-am răzlețit unul de altul. Bustul ei, pe deasupra păpușoilor înalți, înainta triumfal prin fluidul subtil, de aer și de lumină, al amiezii de vară. Când se isprăvi lanul, aveam din nou pe Adela lângă mine, întreagă, cu mersul viu, cu coatele lipite de corp, cu brațele mișcîndu-se liber în ritmul pașilor grăbiți, ca în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deschis poarta și ușa casei cu mâna stângă... În odaie mi-am pus palma pe buze, ca să aspir parfumul vieții ei. Și am făcut toate astea serios, metodic! Am ținut palma închisă pe gură, ca să nu pierd nimic din ipoteticul fluid al vieții ei!... ... Sunt obosit. Mi-e capul gol și sufletul greu... Premise fără concluzie... Peripeții fără deznodământ... Dar ce fierbinte îi era respirația și ce miros amețitor de femeie tânără avea pieptul ei încălzit când a alunecat peste mine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Napoleon I Bonaparte. Cuvântul Adelei a mângâiat pe omul normal, pitit undeva în fundul ființei mele, dar celălalt ar fi preferat altceva, fie și punctul de-a dreptul ironic, care îi diabolizează uneori atât de sfâșietor zâmbetul și creează oricum un fluid subtil între mine și ea. Dar Adela, care nu poate stărui multă vreme în atitudinea asta de suflet și care toată vara asta (n-am nici o îndoială!) a avut o iritație surdă împotriva mea - din cauza trecutului? din cauza prezentului? din cauza amîndurora
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cărei feminitate eroul o aspiră cu amețitoare delicii. Codrescu este un senzual nu numai în imaginație, dar paralizat de atâta frumusețe, e complexat abulic. Ne amintim că personajul caută viață, nu artă, cum crede Radu G. Teposu, vrea să capteze fluidul vital al acestei femei de care s-au îndrăgostit spontan și soția lui Duvid, și stareța Mănăstirii Văratic. Că nu în-drăznește, din complex al neputinței, din lașitate ori exces de luciditate, e altceva. Naratorul în nici un caz nu urmărește să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lipesc trupul acesta destul de firav de trupul tău. Poate mă atrage doar simpla curiozitate umană sau contrastul, faptul că suntem atât de diferiți unul de celălalt. Dacă am fi asemănători, această atracție n-ar exista. Or, Între noi funcționează un fluid magnetic, pe care, dacă vrei, Îl pot vizualiza... Mașa Însă nu putea să scape de imaginea bărbatului cu cele trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
copulație. Astăzi Sammler și-l amintea ca pe un mic englezoi din clasele de jos și ca pe un om Înaintând În vârstă, cu capacități și farmec În declin. Și În agonia despărțirii de sânii, de gurile și de prețioasele fluide sexuale ale femeilor, sărmanul Wells, Învățătorul natural, promotorul emancipării sexuale, explicatorul, binecuvântătorul omenos al omenirii, nu putu În cele din urmă decât să facă de doi bani și să blesteme pe toți. Bineînțeles că scrisese asemenea lucruri În boala lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dinainte dispăruse. Nu era supraviețuire, doar rezistare. Rezistase. Pentru un timp Încă mai putea rezista. Ceva mai mult, evident, decât Elya Gruner cu clema sau șurubul În gât. Aia nu putea ține moartea departe prea mult. O scăpare bruscă de fluid roșu și omul se ducea. Cu toată voința, scopul lui, virtuțile lui, buna lui activitate ca medic, Întreprinderile lui, jocurile de cărți, loialitatea față de Israel, antipatia față de de Gaulle, cu toată bunătatea din inimă, lăcomia din inimă, cu gura făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În jurul acestor mașini, morții. Erau În jur poziții săpate, amplasamente, tranșee și În ele de asemenea, se aflau sute de cadavre. Mirosul era ca de carton ud. Hainele morților, maro-verzui, pulovere, tunici, cămăși, erau Întinse de umflare, de gaze, de fluide. Brațe, picioare, gigantice umflate, prăjindu-se la soare. Câinii mâncau prăjeală de om. În tranșee, trupurile se sprijineau de parapete. Câinii veneau șovăitori, târâș. Locuitorii fugiseră din taberele pe care le vedeai ici și colo - corturile joase, ca de beduini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În stare să se ducă să se clătească iar În baia de onix. Era mult prea Înăbușitor acolo. Îți aduc cafeaua afară. — Mi-ar plăcea asta, Shula. Îi Întinse ceașca și păși pe gazon. Și pantofii sunt uzi de aseară. Fluid negru, lumină albă, pământul verde, reavăn și Încălzit de soare, străpuns de viață nouă. În iarbă, o masă strălucitoare de particule, o albeață Îngropată În brazdă și din această rouă, oriunde o ajungea soarele, exploda spectrul: ca orașele văzute noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În avionul Cessna, făcând fotografii. Astfel, Shula, ascunzându-se de Sammler, avea, fără Îndoială, să pornească la vânătoare În căutarea comorii, a presupușilor dolari din avorturi. Astfel, Angela, făcând și mai multe experimente În senzualitate, În sexologie, mânjind totul cu fluidele sale femeiești. Astfel, Eisen cu arta lui, negrul cu penisul lui. Și În această serie, dar nu ultimul, el Însuși cu vederile lui condensate. Eliminând ce era superfluu. Identificând necesarul. Privind pe geam, trecând pe lângă tot cu fast, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nici camera de zi. M-am dezbrăcat și am rămas multă vreme întins, trecând cu gândul de la una la alta. Prin horn coborau zgomote. Am auzit țipătul, zornăitul și zgomotul de fermoar tras al durerii, și respirația cu densitatea unui fluid, plânsul sugrumat în pernă. Pe suferință nu o interesează dimensiunile celorlalte suferințe. Ea nu are sentimentul familiei, nu-i așa? Nu se poate să fiu singurul care am sesizat așa ceva. Indiferent cine o fi spus-o primul - o mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe jumătate închiși, luându-și o poză afectată, de plictiseală languroasă. Doamna Cramm era un prădător uman. Consuma pasiunea bărbaților cu o bucurie cu totul nesănătoasă. Nefericitul domn Cramm, un miliardar pipernicit, mic și ochelarist, fusese stors demult de toate fluidele vitale și își dăduse duhul în îmbrățișarea ei sufocantă, murmurându-i cuvinte dulci și lăsându-i moștenire prin testament toate miliardele lui. I-a mai lăsat și automobilele lui, caii, proprietățile amerindiene și caucaziene și, mai presus de toate, iahtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
împerecheau. Și multe alte lucruri. Dar nicăieri pe mări, cu toată liniștea apelor, cu toate minunile de dincolo de orizontul lichid și curbat, n-a putut să-și vadă sau să-și adulmece sau să-și simtă propria moarte. Moartea: un fluid albastru, albastru ca marea, dispărut pe gâtlejul unui monstru. Nu-i mai rămânea decât să supraviețuiască. Dezbrăcat de trecutul său, părăsind limba strămoșilor săi pentru limbile arhipelagurilor lumii, părăsind obiceiurile strămoșilor pentru cele ale locurilor prin care rătăcea, părăsind orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu se mai puteau schimba nici un pic. Degetul nevăzut scrie și, după ce a scris, trece mai departe. Toate lacrimile tale nu pot șterge nici unul din cuvintele scrise acolo. Nici lacrimile, nici stafia vreunui vultur. Sigur, sigur, sigur, la fel de stabil în fluidul anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pulbere de vreme care se așază peste anosta încăpere cu cărți, cu vechi gazete, cu șterse fotografii. Simt cum mă preling într-o pagină de vreme, undeva într-o frază de subsol sau într-un început de pagină. Ca un fluid (metal? ceară?) turnat într-o formă, căutându-și trup în marele trup, strecurându-se în cotloane spre a se răci, spre a amorți, spre a se odihni. Sunt un fel de plumb al zețarului de demult, turnat în tiparul câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toată perioada de abstinență, modul său de viață putea să devină exemplar. După primul pahar băut, conceptele din care era alcătuită această morală Începeau să se dizolve. Încetul cu Încetul, universul lui interior, constituit pe baza unor precepte solide, devenea fluid... Odată cu el, totul luneca la vale. Tavanul, podeaua, patul, fereastra, ușa și treptele care coborau În stradă Începeau să-i curgă printre degete. Noimann Însuși devenea și el lichid. Trupul său, pe măsură ce se umplea de tot felul de licori, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
evolua după legi cu totul stranii. Aici formele Înlocuiau fondul, de aceea uneori tavanele se Învârteau, iar treptele pe care urca Îl trăgeau mereu În jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci. Treptele erau fluide, puneai un picior pe ele și lunecai În hău, scăldat Într-o mâzgă ce mirosea ca propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi practicarea cu perseverență a exercițiilor de concentrare ce vor fi prezentate în volumul II al cărții noastre, iar cealaltă, apelarea la aparatura radionică. Rolul aparaturii radionice este acela de a "îngheța" aceste legături structurale și de a menține transmiterea fluidului energetic de la sursă la țintă la aceeași intensitate pe o perioadă de timp determinată. Din experiența și practica noastră vă putem recomanda în acest sens următoarea combinație: cristale de cuarț de tip generator așezate în serie (5-7-9 cristale); bobine Mobius
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
la mâneci și coate și un pulover lucrat din rămășițe de lână. Și-a strâns cu grijă cărțile într-un ghiozdan de pânză gri, și s-a îndreptat încet înspre ușă, de unde s-a întors ca să ne salute. Parcă același fluid electric a trecut prin inima și creierul nostru; toți, dar toți, fără nici o excepție, am fost în același gând exprimat de Ciurea: ― Măi băieți, știți ce m-am gîndit?... Ora a treia, când subdirectorul trecu în inspecție să vadă dacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
forțat-o să bea o ceașcă de cafea înainte de ședință, iar muselina a devenit maronie. Bobby a plecat de la ea complet edificat, deși puțin cam dezamăgit în ceea ce o privea pe pentru doamna Macfarlane. Din cauza concepției sale morale neobișnuit de fluide pe care i-o impune munca, Bobby se simte adesea pierdut. Deși cei doi Macfarlane i-au oferit un cămin, n-au depășit niciodată barierele unei onestități emoționale. Nimeni altcineva n-a fost interesat de el. Nu aparține nici unui grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de Curte argintie, lungă, brodată cu tot felul de simboluri: roți ale norocului, reprezentând principiile universului; cochilii în care se poate auzi glasul lui Buddha; umbrele din hârtie de vată care protejează anotimpurile de inundații și secetă; sticluțe care conțin fluidul înțelepciunii și magiei; flori de lotus, care reprezintă pacea; peștișori aurii pentru echilibru și grație; și, în sfârșit, insert simbolul de la pg 172 (v. p. 140 șpalt) , care înseamnă „infinit“. De la piept până la genunchi, e înfășurată într-o foiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
suflul unei clipite, sufletul mi s-a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar în ochi îi clipiră scîntei. Mă privea uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit e cerul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
eram îngrozită, tot nu reușeam să mă trezesc. Eram paralizată. încercam din răsputeri să ies la suprafață, dar mă sufocam sub pătura somnului. Am avut și visul ăla în care muream. Ăsta era un vis oribil fiindcă simțeam efectiv cum fluidul vital mi se scurgea din trup, ca o tornadă inversată, iar eu nu puteam să fac nimic ca să-l opresc. Știam că dacă mă trezeam eram salvată, dar nu puteam să mă rup din vis sub nici o formă. Visam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lăsați cei de la Policlinica Vitan. Bradul din curtea policlinicii, spre care dă fereastra săliței, e prea mare ca să mai lase loc de altă imagine, iar pe întunericul în care lucrările stradale au lăsat Calea Dudești copacul umple spațiul ca un fluid. Pe aceeași stradă în lucru, traficul curge într-un ritm de se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]