1,019 matches
-
de buruieni. Oare fostul proprietar o fi astupat-o? M-am așezat pe marginea fântânii, m-am rezemat de piatra pe care-și pusese vremea amprenta și-am ridicat privirile. Dinspre coama de nord bătea un vânt care făcea să foșnească crengile copacilor din jur. Printre ele se zărea o pată de cer în formă de semicerc. Un nor gros și negru își croia drum printre crengi. În timp ce-l priveam trecând, am simțit nevoia să-mi ridic gulerul de la palton. Zidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sipet purpuriu”, poetul devenind adoratorul mut al misterelor sacre ale iubirii: „Eram utrenia ta, tu mi-erai umbra/ și-mi arătai statornic dincotro ară și adapă lumina.../ Un sipet purpuriu - odaia,/ o inimă a mea mărturisită/ în care te mișcai foșnind mistere/ O, cum cântau cămările de jaruri/ sub fermecate armele clepsidrei!” Preocuparea pentru sonoritatea cuvintelor, uneori fără urmărirea unui sens precis, generează efuziuni lirice a căror muzicalitate este aceea a cântecelor de leagăn și a descântecelor: „mamă mamă/ iubita mea
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
literatura (spre sfîrșitul cărții). Cu cît limbajul e mai agresiv, literatura pierde În estetică ceea ce cîștigă În retorică. Această intransigență a limbajului, uneori patetică, alteori ostentativă, exploatarea pînă la epuizare a bataillanului topos al transgresiunii, zgomotul unei scriituri care altădată foșnea, sunt atributele multor romane personale semnate de scriitoarele franceze de astăzi. IV. 4. Chicklit francez Alături de literatura canonică - istoricizată, acum că nu ma există autorități canonizante - și de contra-literatură, adică de literatura angajată, șocantă, incorectă și uneori vulgară din ultimii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sunt pur parodice. Astfel, lăsând la o parte pastișele prea șarjate în direcția unor specii precum pastelul sau idila, s-ar putea spune că I. verifică prin poemele sale resursele de farmec ale desuetului: „Ascultă! Marea se retrage din fotografii, foșnind./ Pe stânci, seara de vară s-a spart ca o oglindă./ Târându-se, jilave, pe plaja de argint,/ năvoadele stelare încearcă să ne prindă./ Să nu te temi de noapte! Pe buze adu-mi frigul/ sângelui tău în care s-
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
părul perdea la fereastră,/ Va veni cineva și-n sfârșit va fi închiriată,/ Ne vom întoarce sus să ne-necăm acasă.”; „Din pomii sădiți de amurg în odăile noastre incendiate/ vom desprinde încet porumbeii de sticlă, frunzișul de-a pururi/ foșnind, ne vor crește pe umeri și brațe, și nu va fi vânt,/ ci o baltă de umbre va fi, în care nu prinzi rădăcină,/ un lac înghețat, în care-și dispută coroana de solzi înecații,/ iar viața e barca la
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
a eului. Multe poeme din Faruri, vitrine, fotografii (1980), debutul editorial al poetului (Premiul Uniunii Scriitorilor), tatuează organismul imaginativ cu stimulii realității, exaltă o mitologie barocă a destrămării și recombinării perpetue, pe care o spulberă din nou prin ironia parodică, foșnesc la tot pasul aluziile culturale, imediat caricate, golite de miez, invadate de referințele la tehnică, informatică, design, sport, rock and roll, suprarealism și motociclism, poetică de stroboscop deopotrivă exultantă și tristă, subversivă și autodisolutivă. Cartea Poeme de amor (1983) desfășura
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
natura i se va arăta prin auz. Mii de creaturi pe care nu le poate vedea vor părea că îi vorbesc, și când gura și ochii vor rămâne închise, sufletul va fi în continuare locuit de limbaj. Dacă frunzele arborilor foșnesc în jurul bietului singuratic, dacă râul care trece clipocind îi leagănă somnul și dacă vântul dinspre apus îi biciuește obrajii..." 27. Desigur, omul de pe insulă nu are nicio determinare eficientă din punct de vedere social, teritorial sau politic. În afară de faptul că
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
legătura prin șuierături scurte și încete. Când am ajuns în marginea orașului am zis "stop!" și s-a transmis comanda de la om la om. I-am lăsat în porumb și am plecat de unul singur - dar nu prin porumb, fiindcă foșnește și dacă se auzea zgomot se alarmau nemții. Am ajuns în marginea Careiului și am ascultat atent! Se auzeau nemții și comenzile comandanților nemți și un zgomot uriaș de motoare care vuiau, pentru că începuseră retragerea. Am stat în poziția aia
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să te ocolească, dar mirosul tău aleargă spre mine ca un animal alb și-mi mușcă până la sânge plămânii. Acum îmi pot auzi sângele. Suie de-a lungul picioarelor tale ca o adiere de vânt care-ți face rochia să foșnească și-ți dezvelește genunchii. E sâmbătă sau duminică. Eu stau pe marginea patului și mă uit la peretele cenușiu. Număr lucrurile pe care le-au pierdut oamenii. În ultima săptămână. În ultimele două, apoi trei săptămâni. Țin evidența sinucigașilor. Cei mai mulți
Noi am fost apa by Octavian Soviany () [Corola-website/Imaginative/13710_a_15035]
-
lacrima în ochiul stins, un fir de nisip în pustiu, pulbere într-un drum nesfîrșit, chip de fata morgana, cîntec de sirenă în timpanele ceruite, uitarea pe chipul fiecăruia, de nicăieri chipul ei, de pretutindeni ochii mei căutînd umbra încă foșnind în iarba uscată, dintre toate femeile ea era aproape ca depărtarea cînd singurătatea pune brațele în aripile îngerilor te istovește ca pe un stîrv ochii de vultur, numai ea părea a fi cu adevărat deși nu se lăsa atinsă, ivită
Străina by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/14439_a_15764]
-
Ștefan Augustin Doinaș Lucrurile Lucrurile prea convingătoare stau ca-mpietrite: totul le sperie. O liniște se-ncoronează-n arborii prăfuiți. Pe vrăbii le apucă iar nebunia zborului. Un vânt urgisit derutează dâra melcilor, se aud frunzarele foșnind ca niște zdrențe. Obrajii păpușilor se spălăcesc în memorie. Împleticindu-se trece furnizorul de doctrine vechi. Unul dintre noi adoarme. Pajiștea permite ierburilor să-și expună tulpina galbenă. Se produce o imensă confuzie printre îngeri. Cu grația unor făpturi Cu
Poezie by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Imaginative/15346_a_16671]
-
tată-n fiu e trează iar brațul care mâine va lovi e-al celui ce acum îmbrățișează. Niobe dirijoarea fanfarei Are surâs de hârtie creponată. Părul ei platinat e-un vuiet de niagară revărsată din creștet până la coapse - în întuneric foșnește ca un mănunchi de bancnote. Când și-l piaptănă ning pe covor confeti și pulberi de comete. La gât are un lanț imens suflat cu argint de care atârnă crucifixul. Prin bluza de in topit îi poți întrezări sfârcurile eretice
Poezii by Ioan Evu () [Corola-website/Imaginative/3089_a_4414]
-
în timp ce eu, nici vorbă să suspin, Inclus în satul amneziei tale. Tiofania/1984 Mestecenii - pentru Popică-Viezure - Poate că-ntr-alte vremuri, de nimenea știute, Ca-n lirice vedenii, când ochii ți-i închizi, Silvaticii mesteceni au fost sublime ciute, Ori galeșe domnițe foșnind printre molizi. într-un eon bucolic - străvechi, de bună seamă -, Fost-au odoare caste a^codrilor semeți, De pictorii romantici împrejmuite-n ramă Și tainic mângâiete în murmur de poeți. Din frăgezimi părându-mi brodați cu isihie Și smălțuiți cu
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
doarme un șarpe, acolo se rotește o pajură, acolo răsare Rarița peste frunza unui alun și un stol de vrăbii încete piaptănă părul fecioarelor. Acolo plânge floarea care naște un om, acolo se deschide umbra de miere a fulgerului. Pulberea foșnește un cântec pe care sângele meu l-a rostit. Adânc, sub dealuri, în casa lui de pământ, Greul cade în sine cu viteza somnului. Umbra lui, fără margine, ca o cascadă, leagănă lumea..." («Greul-Pământului» - BalP, ); ori: "...descinge-Te, scoate-Ți
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
mine”". Mihail Sadoveanu realizează în acest volum descrieri picturale ale naturii de o deosebită sensibilitate, transfigurând poetic atât imaginea naturii, cât și contactul între om și natură. Natura evocată nu este picturală și rece, ci vie, cu o vegetație ce foșnește din cauza vântului și ploii sau a strecurării unor animale speriate. Autorul realizează descrieri foarte variate, insistând pe amănunte ce scapă privirii unui observator superficial. Între natură și om există o interacțiune permanentă: natura este umanizată, dar însuflețește la rândul ei
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
română. Mihail Sadoveanu realizează în acest volum descrieri picturale ale naturii de o deosebită sensibilitate, transfigurând poetic atât imaginea naturii, cât și contactul între om și natură. Natura evocată nu este picturală și rece, ci vie, cu o vegetație ce foșnește din cauza vântului și ploii sau a strecurării unor animale speriate. Autorul realizează descrieri foarte variate, insistând pe amănunte ce scapă privirii unui observator superficial. Între natură și om există o interacțiune permanentă: natura este umanizată, dar însuflețește la rândul ei
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
scrie pagini de poezie pură în care combină obiectivitatea imaginii cu subiectivitatea sentimentului, receptând frumusețile creației. Povestirile din acest volum transmit o bucurie ritualizată a descoperirii naturii. Natura evocată nu este picturală și rece, ci vie, cu o vegetație ce foșnește din cauza vântului și ploii sau a strecurării unor animale speriate. Autorul realizează descrieri foarte variate, insistând pe amănunte ce scapă privirii unui observator superficial. Personajele principale ale acestor povestiri sunt animalele sălbatice (lupii, caprele, rațele sălbatice, cocoșii de munte) sau
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
o erecție", dincoace sexul unei statui neprecizate din Piața Universității (să fie Mihai Viteazul, călare pe cal?), tăiat pentru a fi înfipt între picioare... Curios acest iconoclasm neoavangardist: nu dărâmarea statuilor, dar amor sălbatic cu ele. O femeie dada" apare foșnind din volumul șarjat și ratat al Elenei Vlădăreanu. O prefer pe tânăra și talentata autoare spunând nu-nu literaturizării și efectelor silnic-retorice, urmărindu-și acel timbru al unei voci naturale și neprefăcute.
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
la Petrovac, Budva sau Herceg Novi. Lacul Skadar e o mare mai mică. Dar cu o putere de seducție la fel de mare. Satele pescărești de pe malurile lui sunt o încântare. Ca și satele-podgorii de pe înălțimile din preajmă. Pește, vin și trestii foșnind la atingerea lotcilor ce lunecă pe canalele acestei uimitoare delte de buzunar! Și nu trebuie să bagi prea adânc mâna în buzunar ca să te poți bucura de toate acestea. Prețurile sunt ca localnicii: prietenoase. Istorie comună Românii au toate motivele
Muntenegru, ţara oamenilor de la care au ce învăţa munţii by Ştefan Mitroi () [Corola-website/Journalistic/296292_a_297621]