272,843 matches
-
și fascinant de sexualitate, erudiție și umor (nu-mi dau seama în ce măsură meritul îi aparține autorului romanului sau protagonistei), iar repovestirea în cheie postmodernă a parabolei Ce-și doresc femeile (vezi pp. 168-180) este o mică delicatesă. Lucia Anabela Hosta (folosesc numele fictiv din roman deși sunt convins că în spatele său se ascunde o persoană reală) este o femeie a dracului de deșteaptă, iar confesiunea sa din romanul După-amiază cu o nimfomană poate schimba spectaculos destinul de prozator al lui Eugen
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
Rodica Bin În noaptea de 2 spre 3 februarie a anului 2001, Aglaja și-a părăsit locuința, lăsînd în urmă-i ușa casei deschisă, proptită cu o mătură folosită la curățatul zăpezii. Dimineața - Jens, prietenul și partenerul ei de viață - descoperă absența Aglajei, își închipuie într-un prim moment că e plecată pentru o scurtă plimbare, cum îi era obiceiul, pe malurile lacului Zürich. Dar văzînd că întîrzie, pornește
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
cu toate peripețiile ei, cu cotiturile, cu dramaticele schimbări de direcție - scrisul latin sau chirilic, modelul - limba literară sau o variantă regională -, influența limbii ruse, deci întreaga politică lingvistică sovietică de la anii ’20 încoace. - Știu că textele dumneavoastră au fost folosite ca instrumente, ca arme de luptă în anii 1988-1989, cînd s-a desfășurat mișcarea de recunoaștere, de impunere a limbii române ca limbă oficială în Basarabia. Și, de altfel, intelectualii, literații din Basarabia nutresc pentru dumneavoastră o stimă deosebită, o
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
altfel echivalentelor sale lexicale în mai multe limbi. Marcarea afectiv-evaluativă e intrinsecă sinonimelor parțiale sărăntoc (negativ, peiorativ) și sărman (pozitiv, de participare afectivă). Aparținînd registrului popular, cele două cuvinte nu sînt foarte frecvente în discursul public de azi; sărăntoc e folosit cu o anume distanță ironică (“bronzul fiind specific sărăntocilor și țăranilor” (EZ 3375, 2003, 3), mai rar ca termen de ofensă voită; sărman e desuet și populist („Bucureștenii sărmani își vor primi banii pentru căldură cu două luni întârziere”, cotidianul
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
fostul primar general al Capitalei, Viorel Lis, după despărțirea sa de PNȚCD. Iată cum comentează directorul EVENIMENTULUI ZILEI, Cornel Nistorescu, intrarea oficială în politică a controversatului personaj, care și-a lansat Noua Generație la Hotel Marriott: “Becali, care nu poate folosi mai mult de cîteva sute de vorbe fără a avea probleme, Becali, cel care se încurcă la al zecelea cuvînt despre politică, a strîns destui curioși la Marriott. Toți au venit să vadă o minune. Se naște sau nu o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
realizatorului Aurelian Preda!); 5. La rubrica „Diverse” avem: crime, sechestrări de persoane, furturi, escrocări, corupție, agresiuni corporale, prostituție, fraude, sinucideri, spitale (fără medicamente), birocrație, șantaje, sute de mii de câini vagabonzi, droguri și drogați, tineri (dezorientați), bătrâni-schelete (care pot fi folosiți ca material didactic în facultățile de medicină); jurnaliști arestați (în ideea că o putere o umilește pe alta și amândouă țara); mulțimi de aurolaci, violuri, corupție, mituiri, pensii mizere, proxenetism, case părăsite, văi cu vile și piscine (construite cu sudoarea
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
română, “pentru că aveau din țară adresa unui shop cu chiloți ieftini”) s-a prezentat un domn distins, cu figură de “englez arhetipal” (“Cîte sute de ani s-a lucrat la cizelarea acestui profil?”), fost combatant și operator în primul război, folosit de gazde, probabil, “ca afiș în relația cu alte cinematografii comparabile (bulgărești, tadjikistane, turcești, nord-coreene etc.)” și care, în mai puțin de 10 secunde, adoarme (scenă trăită și povestită de regizor, ca multe altele, cu un fastuos masochism). La sfîrșitul
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
i s-a propus așa ceva. În aceeași știre se mai spune că Nicolae Manolescu este membru PNL, ceea ce e de asemenea neadevărat. Încît, dacă nu e vorba de o știre de tip Caracudi, ajunsă din greșeală în paginile ziarului, cui folosește o asemenea intoxicare? Cu atît mai mult cu cît după un interviu cu Ion Iliescu realizat de Emil Hurezeanu și difuzat la Antena 1, în care poetei Ana Blandiana i-ar fi fost atribuite afirmații pe care nu le-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
și succesul actual al verbului a bifa reprezintă totuși un fapt - mărunt, dar semnificativ - care pare a întări unele stereotipuri (autocritice) ale imaginii despre sine. Chiar dacă verbul e un împrumut (nu foarte vechi) din franceză, sensul figurat cu care se folosește tot mai mult constituie, se pare, o evoluție în interiorul limbii române. De altfel, chiar sensul propriu al cuvîntului prezintă o anume deviere față de sursă: în Petit Robert 1991, biffer apare cu înțelesul de „tăiere de pe listă”, ștergere, anulare, suprimare printr-
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
lor rapidă și superficială, „așa, ca să fie”. A bifa intră astfel în seria cuvintelor ironice care denumesc acțiuni din sfera „formelor fără fond”, a principiului „repede și prost”: lucrul de mîntuială, expedierea, fușereala, rasoleala etc. De fapt, a bifa se folosește în prezent foarte mult (inclusiv în mediile electronice), pentru a indica modul de alegere a unei opțiuni din mai multe: de la testele-grilă pînă la programele computerizate, în care se aleg anumite variante de funcționare („puteți bifa cele două căsuțe”, „se
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
în programele de computer, în care corespunde unui semn grafic „obiectualizat”: „Atenție, însă, că fereastra aceasta are un pătrățel micuț în stânga jos în care se află o bifă. Scoateți-i bifa și dați-i close” (kool-yo.home.ro). Substantivul e folosit mai ales la singular - „se pune o bifă în dreptul căsuței” (classoft.ro); „toți cei care au această bifă în dreptul numelui lor au identitatea verificată” (proz.com) -, dar poate apărea și la plural („o listă plină de ștersături și bife cu
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
identitatea verificată” (proz.com) -, dar poate apărea și la plural („o listă plină de ștersături și bife cu creionul”, 121.ro). Bifa și bifarea au uneori un sens precis, restrîns la un anume simbol vizual, dar cel mai adesea sînt folosite cu înțeles mai larg, care acoperă recursul la semne grafice diferite. Mai rar e verbul a debifa (cu derivatul substantival debifare), format tot în legătură cu programele de computer, în care ștergerea semnului e o operație curentă („se deselectează bifa din stânga”, seattle
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
Operația esențială care a determinat evoluția semantică a verbului a bifa nu este totuși cea a testului-grilă sau a opțiunilor informatice, ci aceea - tradițională - a listei, pe care bifarea produce o rapidă simplificare și eliberare. Contextele în care cuvîntul e folosit cu acest sens sînt ironice: “Toți sînt niște fraieri, dar trebuie bifat și dreptul lor de a-și da cu părerea” (Evenimentul zilei, 3345, 2003, 1). În discursul politic și jurnalistic, apar adesea acuzații pentru ceea ce se consideră a fi
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
G. Călinescu fiind mai înainte incriminat, corect, zicem noi, pentru „publicistica sa dezgustător-propagandistică”): „Faptul că Vianu sau Călinescu au existat ca nume și prezențe în aceste timpuri grele a făcut posibilă treptata «recuperare» a lui Lovinescu sau Maiorescu - spre a folosi un exemplu”. Oare? „Recuperarea” în chestiune a venit într-un tîrziu, în cadrul unei „liberalizări” dozate de forurile ideologice, care nu s-au sinchisit prea mult de un G. Călinescu și care, oricum, nu-l consultau pe un T. Vianu. Evident
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
că Tudor este un intelectual foarte elocvent care nu scapă nici un prilej pentru a-și demontra vasta capacitate intelectuală”. Acum, că le-am servit și originalul și traducerea, poate au să-mi spună domnii Katz-Florian pe ce se bazează când folosesc sintagma „widely accepted”: în ce mă privește, n-am acceptat și n-am să accept niciodată (și mai știu o groază de români ce au aceeași opinie ca mine!) că C. V. Tudor e un „intelectual foarte elocvent” și cu atât
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
sună în felul următor: „Este acceptat șdin nou, de către cine? n.m., M.M.!ț faptul că dl. C.V. Tudor este un intelectual populist”. I-auzi! Va să zică, la „export” era eloquent, la „consum intern” e populist! Pentru urechea fină a americanului se folosește un termen gingaș, pentru frustul valah se întrebuințează direct flegma, ca să înțeleagă și el! Din scrupul filologic, alerg la dicționar (Webster’s Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language, Gramercy Books, 1994, spre știința d-lor K.-F.) și citesc
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
precum omul invizibil!). În felul acesta, vor răsufla ușurați băieții cu înclinații românio-mariste din serviciile de informații, bucuroși să vadă cum a fost „neutralizat”, chiar de către cei pe care i-a apărat în atâtea rânduri, încă un filosemit (sau, ca să folosesc termenul cu care m-a onorat unul din șefii Securității din Timișoara, un „jidănit”!). Nimeni nu va putea șterge, însă, niciodată, diferența esențială dintre noi: în timp ce eu i-am denunțat și îi denunț pe antisemiții, xenofobii și rasiștii din România
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
timp, nu vor retracta cele spuse, prezentându-mi scuze publice și indicând adresa la care pot fi găsiți, posibilitatea de a-i da în judecată pentru daunele morale pe care mi le-a prilejuit insultătoarea lor afirmație c-aș fi folosit în textul meu un citat fabricat.
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
au urmat ușoara relaxare din perioada hrusciovistă și, mai apoi, după zdrobirea revoluției ungare din 1956, o nouă strîngere a șurubului. Nici oamenii din vremea respectivă (inclusiv cei angrenați în diverse structuri de conducere) nu erau toți la fel. Criticul folosește acordul fin atunci cînd judecă faptele unora și ale altora. În felul acesta, unele portrete ale epocii ies sensibil ameliorate (cel puțin în plan uman) față de imaginea lor împămîntenită pe baza diverselor istorii și legende literare. Un om care a
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
Ciberplai 6.04.2003); „is prea multi și dă prost la socoată ...” (dbrom.ro 2003). Uneori, forumurile cuprind date de identificare a autorilor textelor; în măsura în care le presupunem reale, acestea pot indică anumite preferințe regionale. S-ar părea că socoată se folosește mai ales în zonele în care a fost păstrat la nivel dialectal. Către această concluzie par să conducă o intervenție din Cluj - „Eu mi-am făcut o socoată și am ajuns la concluzia că dacă mă duc la revizie cu
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
pe niciunde, de aceea logic nici nu poate fi luată în socoteală și la socoată..!!!” (Ciberplai 5.04.2003). În paralel, verbul a socoti - pentru care DOOM indică doar varianta de conjugare cu sufixul -esc (socotește, să socotească) - se mai folosește și fără sufix: socoate, să socoată. Poate că în acest caz formele sînt susținute și de ecouri literare: ele apar la Eminescu, în texte foarte cunoscute, Glossa („Te întreabă și socoate”), Scrisoarea I („Într-un calcul fără capăt tot socoate
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
fenomen, pretinzînd că nu e o problemă reală. La fel stau lucrurile și acum. Dacă se face sau nu abuz de termenul „subcultură” e greu de spus. Eu aș zice că mai degrabă nu. Din experiența mea, multă lume îl folosește însă greșit. Dau un singur exemplu: Anumite subculturi sînt considerate ca atare de marele public. Dacă te duci la Frankfurt și să spunem că ești homosexual și vrei să afli care e infrastructura homosexualității, poți întreba pe oricine „Unde găsesc
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
nu poate crede cu nici un chip în absența sensului chiar și atunci, mai ales atunci când el nu este promis. Borges nu spune mai mult prin simboluri decât o face lăsându-ne să vedem clar de ce anume și cu ce scop folosește acele simboluri. El apelează la simbol tocmai pentru a ne arăta inutilitatea și în același timp tocmai fascinația căutării sensului prin simbol. Căci ce înseamnă, în fond, oglindă, labirint, bibliotecă, mit, vis? Toate acestea nu ne arată un drum, ci
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
și al memoriei. Un paradox născut din sacrificiu. Borges nu pretinde niciodată că are un răspuns. Doar dubii, „perplexități metafizice verificate în timp”12), literatura nefiind altceva decât „iminența unei revelații care nu se produce”. Mai important i se pare, folosind vorbele lui Thomas de Quincey, descoperirea unei noi probleme decât soluția uneia mai vechi. Ficțiuni, Artificii, Căutări... sunt oare acestea titlurile unui creator resemnat?
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
înconjori/ - alergînd cu pași mărunți - încăperea de trei ori/ strigînd între timp/ zît șiț cîț & alte/ interjecții adecvate/ introduci mătura/ prin cotloanele unde s-ar fi putut ascunde/ dacă tot nu iese/ iei o bucată de/ (termen tehnic indescifrabil)/ și folosind descîntecul/ ce începe cu pis-pis-pis/ o arunci prin ușa întredeschisă/ pe care o închizi/ cu iuțeala fulgerului/ de îndată ce a ieșit/ din nou înconjori/ - în sens invers - / bucătăria de trei ori/ măturînd cioburile“. Pisica?! Unde e pisica?!... În poezia lui Romulus
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]