565,769 matches
-
procrearea a fost înlocuită cu ,obligația orgasmului": , Iubirea ia locul datoriei morale, iar plăcerea erotică ia locul iubirii." Iubirea este acum necesară, neapărat reciproc erotică și repetitivă, adică contingentă, confluentă (Giddens) și tranzientă. Sfîrșitul unui tip de comunicare înseamnă, în fond, amurgul iubirii ca dorință metafizică: plăcerea este acum Absolutul, iar dorința devine ,dorință de plăcere absolută". Iubirea postmodernă înseamnă iubirea iubirii corpului. N-aș spune nimic dacă aș afirma că Amurgul iubirii este o carte inteligentă care propune o abordare
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
plăcerea este acum Absolutul, iar dorința devine ,dorință de plăcere absolută". Iubirea postmodernă înseamnă iubirea iubirii corpului. N-aș spune nimic dacă aș afirma că Amurgul iubirii este o carte inteligentă care propune o abordare extrem de interesantă și convingătoare - în fond, așa trebuie să arate un eseu filozofic -, meritul lui Aurel Codoban este însă de a scrie echilibrat ca ton, fără a fi patetic sau apocaliptic, și, mai ales, de a-și face teoria inteligibilă și celor mai puțin familiarizați (dar
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
micilor zeități câmpenești; ea este: Pură ca entelehia / din sămânță și din muguri. Să ne reamintim că entelehia reprezintă, la Aristotel, starea de perfectă împlinire a ființei... Farmecul adolescentei e privit ca element constitutiv al existentului. Sfârșitul poemului are un fond metafizic: lina coapsă goală coborând în râu face să întinerească râul însuși! Căci apa e bătrână și visează tinerețe (atâtea mituri și basme vorbesc de sacrificarea fecioarelor). În ,Vara lângă râu", bătrânul element universal al apei visând tinerețe este satisfăcut
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Și iar ridica pietroiul și iar îl arunca și iar măsura cu pașii. Înainta nestăvilit. Imagine a noastră braț la braț cu hohotul. Sisif-de-mahala." (Hohotul). Boala proprie reverberează înspre și dinspre boala societății și a timpului istoric, recuperând totodată un fond omenesc inalterabil, o lumină cu atât mai strălucitoare, cu cât este învelită în zdrențele mizerabile ale Tranziției. Dacă în proza ,nouăzecistă" fundalul acesta social e important în sine și deci investigat cu ambiții neorealiste, în fragmentele de față el este
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
Nu se grăbesc. Și vocea lui Edith Piaf: ŤJe ne regrette rienť. Sîntem la Paris? Privirile - două țigări care se aprind una de la alta. Cu el se poate vorbi de orice cum se scrie o carte." Dar nu e suficient. Fondul primordial nu se subordonează întru totul convenției elegante, trimițînd mesaje oblice, dar suficient de clare pe traseele senzualității estetizate. Aflată în mijlocul marelui oraș, poeta excitată își îndreaptă pașii spre piața de legume și fructe ca spre o ieșire, spre o
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
stârnit stupoare întrebarea pe care celebra Rovana Plumb a adresat-o, la Timișoara fiind, colegului său de partid, Ilie Sârbu: ,Cine e ALTAR?" Din felul cum decurgea conversația, se putea înțelege c-ar fi fost vorba de-o persoană. În fond, de ce nu? Dacă există cineva cu numele Plumb, de ce n-ar exista și cineva cu numele Altar?! Partea mai puțin plăcută e că ALTAR, adică ,Asociația Luptătorilor Arestați în Revoluția din Decembrie 1989", a fost, o perioadă, unul din numeroșii
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
de adversarii de ieri pentru a-i anihila pe cei de azi. Dacă la atât i-a dus mintea pe cei care și-au riscat viața în decembrie 1989, să se milogească pe lângă Iliescu, n-ai ce le face. În fond, îngenuncherea ALTAR în fața pesedeilor nu e decât un episod din marea, bine controlata confuzie instaurată în țară după căderea lui Ceaușescu. Pe de altă parte, n-ar trebui să ne plângem prea tare că ne-am lăsat trași pe sfoară
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
atrași ca de un magnet de fotoliile puterii. Încercând să speculeze momentele dificile prin care am trecut și trecem (criza ostatecilor din Irak, iritarea unor lideri europeni, în frunte cu etern antipaticul Chirac, la ideea că vor trebui să împartă fondurile europene cu niște coate-goale precum noi și bulgarii), pesedeii se dovedesc aceeași bandă cinică de profitori gata să jefuiască la drumul mare poștalionul vulnerabil ce transportă speranțele unei lumi normale. Micul episod ,Plumb - ALTAR" vorbește despre un anumit fel de
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
public din România. A.M.: Exact, exact. M.I. : Cărțile de idei au trecere, au avut trecere și au în continuare trecere. Nenorocirea este că sunt puține. A.M. : Da, sunt foarte puține. Și a doua dramă a criticii românești este că în fond ea a fost dominată de doi literați, de doi romancieri. În cazul lui Lovinescu un romancier, pot spune ratat, îmi pare rău că folosesc acest termen brutal, în cazul lui Călinescu un romancier realizat în bună parte. Iată că a
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
cîteva: Muzeul Ludwig din Köln, Muzeul Louisiana din Copenhaga, Muzeul din Barcelona,Tate Modern din Londra, Muzeul din Edinbourgh, ca să nu mai vorbesc de Beaubourg. în toate acestea, dar și în altele pe care nu le mai numesc, există un fond de opere în expunere permanentă care arată drumul parcurs, devenirea în timp a unor concepte și care fac inteligibil fenomenul artei moderne, îl pun sub semnul raționalității, îl transformă într-un spectacol uimitor al inteligenței, al creativității. în paralel cu
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
obicei alb sau chiar galben). Acest detaliu e esențial, pentru că pelicula, după cum spuneam, e muiată în sânge, ultracrudă, dar cromatica antirealistă îți facilitează într-o oarecare măsură ingerarea acestei violențe. Când eroii sunt în pragul decesului, se trece la forme: fondul e negru, personajele albe, și senzația e de umbre chinezești. Din cauza deciziei cu storyboardul, nu există prea multă mișcare în interiorul unui cadru, dar ele se succedă atât rapid și dintr-o asemenea pluralitate de unghiuri încât ai spune că biata
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
disciplină nemțească de studiu obiectiv, timp îndelungat de documentare meticuloasă în biblioteci, investiția unui efort intelectual altruist de descriere exactă a unei activități culturale desfășurate în spații diferite, nu întotdeauna ușor accesibile, capacitate de investigație inteligentă a arhivelor și a fondurilor particulare sau publice și, nu în ultimul rând, sacrificiu temporar al unei subiectivități de opinie. Or, criticii și istoricii literari renunță greu tocmai la afirmarea ofensivă a unui punct de vedere, la caracterul spectaculos al interpretărilor. Autorii de bibliografii, extrem de
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
se construiește romanul lui Nichita Danilov. Umanitatea e una marginală, a hoților de buzunare și a violatorilor, a borfașilor, chefliilor și țăranilor din comunele mărginașe, cu tot felul de boccele; personajele cu identitate, care se adună în jurul protagonistului sînt, în fond, figuri ori, mai exact, expresii ale unor stări pe care le traversează (le creează, pentru a le înfrunta) Bikinski; colonelul beat care urinează în tramvai, prin somn, fostul ginecolog Papil Mazuru care colecționează scame și ațe căutînd ,semnele hazardului" și
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
o), iar deasupra ei, neantul, cum zicea poetul altădată: lumea reală, dintr-un oraș de pe hartă, cu nume și străzi aievea, de care Bikinski fuge în orașul-labirint, în pătratele șotronului, pe asfaltul netezit de tălpile sale, într-un roman, în fond, unul dintre cele mai importante apărute la noi, în ultima vreme.
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
cu ce era, o anume, discretă, încredere. O distanță de connaisseur care doar caută bucăți din ce-a fost în ce va mai fi. Și-i tot întoarce, vremii trecute, alintul vechiului îndemn: Verweile doch, du bist so schön! În fond, Breviarul... nu e o carte de sfaturi. E un fel de a-ți imagina, la loc, o viață pe care ai început, deja, s-o uiți și, mai ales, de-a-ți arăta, ca unui client nemulțumit cu valul lui de
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
le-ar fi putut folosi mai "artistic", nu doar din loc în loc, pentru culoare. Mai ales că, pentru a pune în scenă o "gargară", o întrunire (lipsită pînă și de antrenul ședințelor de "blocatari") din care se-nțelege că, în fond, Românie, puteai să pleci, puteai să și rămîi, e nevoie de un anume fel de dialog. Spovedania cu public, tip Alcoolicii anonimi, prin care trece fiecare membru al M.L.P.H., e o formă ingenioasă de prolog, doar că alunecă prea lent
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
la revista "Timpul", colaborator la cotidianul "Monitorul", traducător la Editura Polirom), muncind nu mai mult de șaisprezece ore pe zi pentru un venit cumulat care să acopere întreținerea și coșul zilnic. Idealistul proletar intelectual formulează și o deviză, care în fond îl definește: Dacă tot mă plătesc prost, măcar să fac treabă ca lumea. Așa, în ciuda sistemului!". Și așa, în ciuda sistemului, Radu Pavel Gheo muncește, muncește, muncește... până obosește. Uzură fizică, dar mai ales leziuni morale: "Pe 17 decembrie 1989, seara, am
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
greu să fii crezut cînd ești sincer. Instinctiv, omul crede că ascunzi ceva", spune diaristul, dar tocmai pentru că o spune noi îl credităm. Cinismul acționează subtil în avantajul său, iar acest consecvent joc de-a exhibatul carențelor existențiale migrează, în fond, spre o zonă inedită a autenticității. Și, implicit, a unei profunde intimități cu cititorul. Și această nouă carte făcută din alte cărți este stratificată, scriitorul-compozitor orchestrînd, în paralel, mai multe niveluri ale discursului. Confesiunile și notațiile personale merg mînă în
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
nu e nici "intrigant" - preferînd să rămînă un organism al intermediarului, undeva la limita imperceptibilă a indiferenței. Metafizic vorbind, el se sustrage morții cu aceeași voluptate cu care refuză viața socială. Mărturisirea lui e un crez emoționant al respingerii, în fond, a literaturii a cărei glorie, dacă se datorează existenței, este meschină: Cînd am renunțat la critică n-a fost un capriciu și nici o eroare, cum s-a zis. Am renunțat la un succes dezgustător. Dezgustător fiindcă îl obțineam întorcînd spatele
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
cei mai mari fotografi specializați pe imaginea spectacolului de teatru pe care i-am cunoscut. Și care, din păcate, nu se mai află printre noi. Scoțian fiind, a făcut o pasiune formidabilă pentru cîțiva dintre regizorii noștri mari. Și, în fond, pentru teatrul românesc. Cu timpul, a devenit unul dintre depozitarii memoriei spectacolelor care au marcat istoria teatrului românesc de după căderea Cortinei de fier. L-am văzut la montările lui Silviu Purcărete de la Craiova, și ne-am cunoscut cu adevărat la
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
o variantă. A Mihaelei Marin. Este povestea fotografului. Ea însăși, o operă de artă. Cutia neagră permite spectacolului să se nască. Noapte, nocturn, mister, eleganță, ambiguitate, fragilitate. Din paginile negre ale albumului, mari, ample, se naște fiecare fotografie-tablou. Alegerea acestui fond, de un maxim rafinament, menține discursul succesiunii imaginilor în rigorile codului teatral. În ideea spirituală a lui Dragoș Galgoțiu. Mihaela Marin devine un fel de călăuză prin ceea ce ea a descoperit că este lumea lui Galgoțiu și lumea acestui spectacol
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
ați intervievat, i-ați fotografiat la ei acasă, la masa de scris, cu instrumentele lor " de lucru"...De ce v-ați ales aceste teme și cum ați reușit să le duceți "pînă la capăt", să le aprofundați, fiindcă toate au în fond de-a face... cu intimitatea? H.K.: Ideile sunt cele care-mi vin în întîmpinare, nu eu trebuie să le caut. Dacă una dintre idei mi se pare cu adevărat bună, încep să-mi fac gînduri: cum o pot transpune, la
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
pentru edițiile viitoare. Noul DOOM preia - din motive de strategie editorială - cea mai mare parte din inventarul lexical al primului dicționar românesc de acest tip, ca și modul de prezentare și principalele tipuri de informație ortoepică și morfologică. Pe acest fond de continuitate se grefează noutățile: se modifică explicit normarea unor cuvinte, se propun soluții de fixare a unor împrumuturi recente; se adaugă informații și instrucțiuni de folosire a termenilor. Autoarele au avut ideea foarte bună de a semnala în text
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
Gheorghe Grigurcu Petre Pandrea manifestă un spirit comunitar. Departe de tipul egotistului romantic, confiscat de propriul său "caz", el se referă permanent la un fond social al ființei sale, se reclamă de la o organicitate etnic-istorică, abordată însă fără fanatism, cu o senină acceptare a fatalității: "Poporul român nu cîștigă niciodată o victorie, deși e invincibil, fiindcă i se fură roadele victoriei. Istoricește vorbind, în 1877
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
sfîșiat de ființa duală care e, suferind "de schizoidia vieții duble". În fraza "sînt un foc de artificii emoționale", accentul cade alternativ cînd pe "artificiu", cînd pe "emoție". Creșterile și descreșterile, vîrfurile de expresivitate și căderile în derizoriu asigură, în fond, un echilibru emoțional vital celui hipersensibil pe care scrisul îl ademenește și îl dezgustă în egală măsură. "Eșantion de foreză", jurnalul relevă cîteva mari obsesii și stări ale scriitorului ce revin ca un laitmotiv, continuînd fidel liniile primului volum: senzația
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]