1,003 matches
-
al VIII-lea, Henric al III-lea și Ioan de Brabant), în Italia (Rustichello din Pisa, căruia Marco Polo îi dictează memoriile sale). Sistemul fonetic al francezei vechi era foarte bogat la începutul perioadei, dar nu se poate preciza câte foneme avea și câte variante combinatorii. Ceea ce se știe depre acest sistem este dedus din grafia documentelor, din asonanțele și rimele din literatura poetică, deoarece scribii căutau să redea cât mai fidel pronunțarea. Totuși nu se poate vorbi despre o grafie
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
rwe] „rege”) în pronunțarea aristocratică, dar deja [wa] în cea populară ([bwar], [rwa]). Vocala [ə] se mai menține în vorbirea populară în situațiile în care astăzi cade, dar pronunțarea ei este criticată. Vocalele nazale nu mai sunt variante combinatorii, ci foneme, adică după ele consoana nazală scrisă nu se mai articulează, iar dacă aceasta este urmată de o vocală, vocala nazală se denazalizează: "bon" [bɔ̃n] > [bɔ̃], "bonne" [bɔ̃nə] > [bɔn] „bun, bună”. Reducerea lui [ʎ] la [j
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
și ca a doua limbă în media. De aceea, cel puțin persoanele școlarizate cunosc franceza, dar variantele vorbite de ei sunt influențate de trăsături ale limbii lor materne, araba. Dat fiind că sistemul vocalic al arabei constă numai din trei foneme (/i/, /u/ și / a/), aceasta influențează vocalele franceze în următoarele moduri: /R/ se poate realiza ca [ʁ] (fricativă uvulară sonoră), [ʀ] (vibrantă uvulară), [r] (vibrantă alveolară), [ɾ] (bătută alveolară) sau [x] (fricativă velară surdă), în funcție de poziția consoanei și de factori
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]