10,848 matches
-
susține această interpretare, propusă oarecum sub presiunea modei actuale. C.B.: Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca în toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit, ideea Învierii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sorbit pe-ndelete și apoi a mers mai departe:. „Avem timp să ajungem la Toader?” - i-am Întrebat eu, pe cei de la divizie, În timp ce alergam. „Opt minute”. Nu ne mai gândeam că facem zgomot, dar... O rafală de automat ne-a forțat să ne aruncăm la pământ. Îndată, ropotul automatelor s-a Întețit. La un moment dat, se trăgea și din dreapta noastră... „Aiștea-s cei din patrulă” - a șoptit Undiță. „Salt Înainte!” - am ordonat eu În clipa următoare. La al treilea salt, am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a dat În „grija” vânătorului... Alergam spre râpa Mântuirii noastre... Vânătorul cred că ne luase deja În colimator!... Mai aveam zece pași până În crăpătura râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a pornit din nou să Împroaște
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Au rugat centralista să le anunțe prezența... Pe culoarul care Îi despărțea de biroul securistului, abia au apucat să schimbe două vorbe. ― Și dacă ne cere „obiectul”? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Susținem sus și tare că țiganca ne-a amenințat, forțându-ne să-i dăm inelul. Numai să n-o cheme și pe ea... ― Până s-o cheme securistul, am chemat-o eu și am vorbit cu ea... ― Și? ― M-a asigurat că, oricine ar căuta-o, să nu aibă nici o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorului, care are sufletul supraîncărcat cu stări tensionale nedorite”. „Cred că la asta mă gândeam și eu când <te-am lăudată. Așa că să nu-ți iei nasul la purtare”. „Tu ești un <rău necesară, cum se spune de obicei. Mă forțezi să gândesc și altfel... Mai nuanțat, dacă nu spun vorbă mare. Asta nu Înseamnă Însă ca tu s-o faci pe marele <Înțeleptă, fiindcă din aceștia sunt câtă frunză și iarbă. Mai ales acum! Rămâi ceea ce ești: un <gând de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
temea tot mai mult ca nu cumva prezicerile lui moș Panciu să se adeverească și astfel să le rămână copilul nebotezat, Virgil se înarmă cu două damigene mari de câte o vadră și jumătate fiecare și o porni în marș forțat spre mănăstire, la Vică Scorțeanu, ca să cumpere vin. Ca de obicei, îl află pe ardelean acasă, trebăluind harnic prin gospodărie. Bucuros foarte de vizită, mai ales că nu-i mai călcase pragul de multă vreme, omul lăsă din mână maiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care Armata Română a eliberat Bucovina de Nord. Așa cum spunea adineaori Ovidiu, odată cu înaintarea frontului, războiul a luat o altă întorsătură. Din învingători am devenit învinși, din eliberatori am devenit prizonieri ai marelui "prieten". După aproape șase ani de muncă forțată în taiga am fost eliberați și am venit spre țară împreună cu Ovidiu. M-am oprit la Cernăuți să o caut pe Teodora. I-am găsit urma cu greu, este tolerată de o familie de ruși din Hliboca, locuiește în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în plină noapte la geamul unei slugi a bolșevicilor era o poveste obișnuită pentru vremurile tulburi în care trăiam. Doi prizonieri din Armata Română și unul neamț, rătăcit nu se știe cum printre ei, eliberați dintr-un lagăr de muncă forțată la patru ani după încheierea păcii. Toți trei slabi, zdrențăroși, murdari, dar în viață. Simion trăia ! Fără nici un răgaz și fără ca ei să ceară ceva, i-am luat în grijă. A trebuit să îi țin bine ascunși, să caut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lupii care ne-au înspăimântat adeseori cu urletele lor sinistre. Într-o noapte geroasă i-am auzit apropiindu-se și am rămas cu toții în bordei tremurând de frică, cu cuțitul cel lung la îndemână, dar nu au avut curajul să forțeze intrarea în sărmanul nostru adăpost. Dimineața am găsit doar urmele care veneau dinspre iazuri, dădeau ocol bordeiului ca apoi să se îndepărteze spre pădure. Se pare că lupul se teme și el de om după cum și omul se teme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
petiții. Tăcere lungă. "Oare Teodora plânge ? Oare mai poate plânge sau încercările cutremurătoare prin care a trecut i-au secat izvorul lacrimilor ?", se întreabă Dora înainte ca povestirea să fie reluată cu o voce mai aspră, mai seacă, care se forțează să fie detașată de miezul tragic al vieții ei. Deși trecusem deja prin multe, atunci mi-am revenit cu greu din căderea care îmi părea totală. Nu mai doream să trăiesc și numai prezența copilului nedorit, a fructului oribilului viol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să te apropii de ea că aceea era numai pentru albi, iar școlarii de acolo cârâiau ca ciorile chiar și la vederea unui copil negru, aflat doar în trecere pe drumul din preajmă, ceea ce îl obliga să-și continue marșul forțat către școala lui încă nu mai puțin de o jumătate de oră pe ceasornic. Când aprecia că este în întârziere, marșul acela al lui John devenea alergare în toată legea pe distanțe de kilometri ce păreau fără sfârșit. Odată ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă Piți, chiar și fără vreun efort de interpretare că autorul vorbește de o privire superioară și nicidecum despre rasă. Adică, are în vedere privirea inteligentă ce emană din ochii iubitei. Și dacă o fi vreun interes, atunci se poate forța orice, se pot aduce și acuzații, dar în afara adevărului sau, mai bine zis, pe lângă adevăr. Dar te văd cam pornit, colega Pițigoi!.. Nu cumva chiar tu în persoană și cu Bibescu împreună aveți ceva interese obscure? Că așa s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din partea unui unchi, urmaș al celor ce au atribuit în vechime numele lor localității cu pricina. Astfel, au trecut în continuare prin viață într-o relativă stabilitate materială, afectată, după cum se știe, de seceta din 1946-1947, de hărțuielile de colectivizare forțată cu asalturile din 1953-1955, 1958-1961, de împovărătoare dări, cote, impozite și de cheltuielile cu întreținerea mea la studii medii și superioare. Învățătura primară mi-am desăvârșit-o la Școala Călinești Cuparencu în perioada 1945-1949, cea gimnazială la Școala Șerbăuți (1949-1952
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fata și nevăzut se făcu. Prințul se chinui foarte tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât în căutarea fetei Găsind balaurul se luptă cu el, îl învinse și îl forță să-i zică unde e prințesa. Prințul luă înapoi fata, o duse la el în împărăție, și făcură o nuntă ca-n povești, de neuitat. Nunta ține și acum, căci chiar în acest moment, cât vorbi, se îndreaptă spre nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stăm puțin la umbră. E abrupt, cam dificil de ajuns, dar frumos acolo jos. Scoatem funia și coborâm pe rând? În acel loc era într-adevăr frumos. Pace, răcoare, viață. Mai târziu cu câteva minute, au pornit iar să se forțeze, să sudeze, să urce munții stâncoși, sub dogoritorul și arzătorul soare de amiază. Erau considerați niște aventurieri, niște căutători de aur. Erau doi străini, și erau și unul pentru celălalt. Bineînțeles că nu aveau încredere unul în altul, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și uși masive. Biroul în care se aflau, îmbrăcat cu mahon, avea patru fotolii late, masive. Vlad îi privea ridicat, în timp ce fuma din pipă, degajat. Regele va fi plecat. Oamenii noștri vor supraveghea totul. Și așa vrei tu să-i forțezi regelui mâna? întrebă Vlad. Care ar fi problema? Nu suntem siguri pe oameni noștri. Dacă vreunul se hotărăște să schimbe taberele, și să vorbească, atunci vom fi descoperiți. Trebuie să nu ne expunem, doar în caz că planul va da greș. Cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dragoste cu mine. Iubirea era sinceră, scurtă și nemuritoare ca și tăișul săbiei. Te-aș fi iubit oricum. Aș fi îmbătrânit cu tine, îmi spuse. Te-aș fi apucat cu mâinile de guler, corp la corp, și te-aș fi forțat să mă iei. M-aș fi băgat în tine, încât să nu mai vrei să te dezlipești de mine. Te-aș fi strâns, sufocat cu mine, cu dragostea mea. Și nici el, nici eu, nu am fi pierdut vreo luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
șteargă trecutul. Iar eu am simțit din plin viața în fiecare părticică din mine, mirosind nimic. Dar, așa cum nu poți învinge moartea, trupul moare, așa și puterea minții în ceea ce privește oboseala, nu poate fi controlată în totalitate. Însă, dacă nu te forțezi și impulsul vieții e în tine în mod natural, dacă nu opui rezistență și accepți și le savurezi pe toate, păstrându-te, nimic nu te poate răni. Asta-i calea cea mai ușoară pentru mine. Ceva mă îndeamnă, ceva m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să facă. El face ce face pentru că poate. Și iubitul meu nu m-a lăsat niciodată nici el singură, însă libertatea pe care o simt nu mă consolează. El îmi dă libertatea, el prin a mă aștepta, a nu mă forța. Însă m-a închis într-un turn ferecat. Iubitul meu mă poartă printre nori, prin timp, prin viață. Lui soarta i-a fost prielnică. Celuilalt potrivnică. Situația asta îmi face mult rău. De ce ? Pentru că este multă suferință în jur, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și muzica se opri. Deși stânjenită pe tot timpul dansului, mă simțeam ușurată. Și atunci interveni magia. Ne sărutăm. Și deși m-a luat valul, mi-am revenit repede, și atunci m-am speriat, căci ajunsesem destul de departe. Nu te forțez. A, da? Dacă nu acum, mai încolo. Știi ce? Du-te dracului. Nu mai suport! Îi țip în timp ce-l lovesc. Încă o zi. Atât. Încă o zi. Iar seara asta, vino cu mine. Mă pregătesc și vin cu el. Plimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am aruncat. Și atunci, într-o noapte la bar, sincer surprinsă, m-am bucurat (m-am înveselit toată) când se așeză lângă mine. Can I buy you a drink? No, thank you. I insist. Fine, then. Mă tachina, fără a forța nota, și mi-am amintit cum a început totul: chestia asta chiar era incitantă, și nu se învechea nicicând. Petrecem din nou timp împreună. Când mă lua de mână, când îmi zâmbea, orice gest al lui sau al meu făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prima oară când ai vorbit cu ea. Știu că am vorbit des cu ea și cu cele și cei care m-au vizitat, dar vorbeam de pe patul de boală și uneori sufeream dureri groaznice și stări de anxietate și mă forțam să nu fie observate; chiar îmi doream să plece mai repede persoana cu care discutam. Azi, însă, a fost altfel. Nu m-a mai durut nimic, deși slăbită tot mă simt, aerul m-a înviorat, poftă de vorbă am avut
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i tulbura pe amândoi deopotrivă. Dorea din toată inima să ajungă la adevăratul sărut al îndrăgostiților pe care-l aștepta de multă vreme, dar Cecilia nu-i dădea ocazia, deși o simțea copleșită de afecțiune, iar el nu îndrăznea să forțeze nota. Trebuia să aibă în continuare răbdare, să știe cum s o cucerească treptat, treptat, ca manifestările simțămintelor lor să vină de la sine ca ceva firesc, ca ceva plăcut, ca ceva dorit de amândoi. Nu suporta obiceiul unora de a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se poate face excepție și nici nu era suficient. Singura soluție era să-și amaneteze toate bijuteriile, ceea ce a și făcut și să completeze cu ce mai avea ea. A luat această hotărâre fără a sta prea mult pe gânduri, forțată de o asemenea împrejurare, dar și revenindu-i în minte unele imagini pe care nu le putea uita. Fusese într-o zi la Ilinca în vizită s-o mai vadă și pe mamă-sa care era bolnavă. —Să-ți fac
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
așa. De fapt, materialul înflorat al rochiei îi dădea o frumusețe aparte, deosebită de cea protocolară, făcând-o mai naturală, mai atrăgătoare. —Cum să merg așa? Mi-e rușine, Matei! Vino, o ia de mână și o urcă mai mult forțat în mașină. Stai! Nu pot să merg așa ciufulită ca mama pădurii. Am să te aranjez ca pe Zâna cea bună, îi pune în ordine șuvițele de păr. —Te porți ca un puști. Ce avocată sunt eu să merg așa
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]