1,200 matches
-
călător prin negru de cangrenă • ...și din nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas propovăduit de fecale și altul profețit de fier forjat • buchete tot mai cărunte în iarna vespasienelor“ ș. (tot) a.m.d. Ideea de a reprezenta în poezie viziunile coșmarești provocate de migrene sau de a concepe poezia însăși ca pe un delir nu este, luată în sine, de disprețuit. Dar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dădeai de răposați. Îți lua ceva să te obișnuiești. Suc de grapefruit bea dintr-o cutie cu două găuri triunghiulare ținută pe pervaz. Draperiile se desfăcură când se Întinse și privi afară. Fațade continue de piatră brună, balustrade, bovindouri, fier forjat. Ca timbrele din album - rozul fumuriu al clădirilor anulat de negrul greu al grilajelor, al burlanelor de tablă. Cât de deosebit de greu atârnă viața umană aici, În forme de soliditate burgheză. Tentativa de permanență e tristă. Acum zburăm spre lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
III Spre casă. Pe Second Avenue se auzea hârșâitul primăvăratec al patinelor cu rotile pe trotuarul gol pe dinăuntru, sfărâmicios, o asprime mângâietoare. Întorcându-se dinspre noul New York al apartamentelor comasate spre vechiul New York al pietrei brune și al fierului forjat, Sammler văzu prin cercurile mari negre din gard margarete și lalele, gurile acestor flori deschise și strălucinde, dar pe galbenul pur ploaia de funingine deja era presărată. Poți În orașul ăsta să devii spălător de flori. Iată Încă o ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asta. Se asigură că pălăria lui mare acoperea caietul În Întregime. — E ceva ce ai vrea să fac? spuse Feffer. — A, păi da, Lionel. Se ridică. Hai cu mine până la metrou. Mă duc la Union Square. Prin poarta de fier forjat ieșiră din micul parc, mergând spre vest pe lângă Casa de Întâlniri a Quakerilor și apoi pe lângă clădirile reci din piatră așezate mai În spate printre copaci. Burțile Înlănțuite ale tomberoanelor. Unul dintre lanțuri avea chiar o teacă. Și erau câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aminte și să-i fie rușine de caraghioslâcul ăsta. A rămas totuși acolo o vreme, uitându-se În sus la ferestre, Încercând să ghicească la care dintre ele ar fi stat Karl. La capătul străzii era o poartă de fier forjat care dădea În Jardin du Luxembourg. S-a plim bat de-a lungul potecilor cu pietriș, pe sub crengile aplecate ale teilor care-și pierdeau frunzele În vânt. A petrecut multe după-amiezi mergând prin grădina asta, neștiind ce altceva să facă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
construcțiilor, occidental, masiv, cu ceva ciudat În el. O motoretă culcată pe o parte În mijlocul drumului, cu roțile strivite și răsucite. Mai fusese pe-aici. A Înțeles că se duceau acasă la Zubaidah. Au trecut prin porțile mari de fier forjat, ornamentate cu tușe de vopsea aurie. Au parcat lângă o mașină sport pe care Adam n-a recunoscut-o. Casa i-a părut Încă și mai mare decât Își amintea. Vernisul ușilor de lemn negru de la intrare reflecta lumina farurilor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Eram mânat de răzbunare sau de un sâmbure minuscul de speranță? De îndată ce filmul începe să curgă înapoi, iar acum se oprește, mă văd pe înserat - sau era noapte? - în fața porții încuiate a grădinii, atârnând ruginită și strâmbă în balamale. Fier forjat cu brizbrizuri, de care trag și tot trag. Gesticulând, cer să fiu lăsat să intru, înjur în gura mare mamă și soră, fluier cu două degete. Nu vine nimeni să deschidă poarta, măcar de două degete. Alte înjurături. Apoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poarta din balamale și, cu amândouă mâinile, o aruncă în grădina vilei cuprinse de groază. Atât de puternic mi-ar plăcea să fi fost în anii tinereții mele. Atât de departe vrea fiara dezlănțuită să fi aruncat poarta de fier forjat. Atât de tare mă durea pierderea, că nu mai știam ce să fac cu prisosul de iubire. Dar filmul s-a derulat cu totul altfel: e adevărat că în romanul Ani de câine, o poartă de grădină a fost smulsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cât să-i țină la o distanță severă, de netrecut, unul de celălalt. Unul singur. În ghiveci. Cu o singură portocală. Verde. Nu miroase a nimic. Nu aduce a nimic. Copilărește, încă. Pe balconul meu îngust, cu parapet de fier forjat, ițit către soare. Copilărește. O să văd portocala asta coaptă vreodată? Mi-e drag de el. Pentru mine, face cât o grădină întreagă. 47. ea Poate că a fost timpul petrecut cu Sumayya. Poate altceva. Poate ochii ei nestăvilit de curioși
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o anume imagine care mi-a lăsat o impresie de neșters. După-amiaza se apropia de sfîrșit, se făcuse deja mai liniște pe rîu și pe străzile dimprejur. Merseserăm de-a lungul cheiului și urcaserăm scările podului cu felinare din fier forjat, podul care leagă grandios și elegant casele mari de pe malul liniștit al rîului cu orașul. Ne-am oprit la jumătatea podului. Tatăl meu m-a ridicat pe umeri și m-a lăsat să mă aplec peste gard și să privesc
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
calm sau agitat, liniștit sau aglomerat. Nu făceam la stînga către centrul orașului, ci la dreapta, pînă ajungeam la podul cel nou, cu lămpi electrice. La mijlocul podului mă opream și numai atunci îmi dădeam voie, odihnindu-mi brațele pe fierul forjat al balustradei, să privesc în voie apa, mai întîi chiar dedesubtul meu, neagră în umbra pilonilor, și apoi încetișor mai departe, unde devenea albastră și albă și începea să strălucească, pînă unde puteam vedea. Rețineam tot: șlepurile încărcate în drum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de arșiță, ploaie și vânt. Când se apropie mai mult putu citi un anunț, scris cu litere mai mici: "De Paști și de Crăciun ospătare gratuită". În curte, sub un smochin uscat, stăteau prăfuite câteva mese și scaune din fier forjat, vopsite în alb. Pe cine cauți? Auzi Bătrânul și vocea răstită sparse aerul în mii de cioburi. O jumătate de frunte, un ochi și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sugrumate de degetul opozabil. DE-A LUNGUL RÂULUI De pe pod râul părea de asfalt. Apa gri, fără vârtejuri, în soare se schimbase într-o peliculă plată și netedă ce uneori purta frunze și rădăcini mai departe. Prin grilajul de fier forjat se puteau vedea undele ca niște acolade. Tu îți deschideai în v vârfurile tenișilor, astfel încât imaginea să fie încadrată între șireturi întocmai ca într-o fotografie. Alteori îți făceai un ochean dintr-o foaie de caiet și vedeai râul îndepărtându
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o privire de cenzură. — Hai, domnu’ isteț. Grăbiți-vă, că numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tocuri, cu o eleganță de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă, întocmită din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și anul manufacturării: 1938), se roti, scârțâind neunsă. Nici nu merită osteneala să o mai gresezi. Soarta îi e pecetluită, de parcă o și văd sub șenilele nemiloase ale buldozerelor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și compania, o rupse la fugă spre asfințit. Străbătu, gonind, un fel de curte interioară cu capace de fontă la gurile de canal, ocoli mai multe latrine, din acelea de scânduri, date cu var, și printr-o portiță de fier forjat, cu un rest de sticlă spartă, răzbi pe un fragment de străduță pavată, recunoscând, concomitent, în minte, binefacerile lesnicioaselor drumuri burgheze, ieșite, tot mai frecvent, din contemporaneitate. Tot numai în minte, îl înjură pe Babița-Pelicanul, care-i sărise în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o pupa de corabie la viraje, oprindu-se în fine undeva unde Bucureștii se terminau, sub impresia imensității Bărăganului, covârșit de noapte. Era un hotel nou, care impunea de la început impresia unei catedrale a opulenței, având o împrejmuire de fier forjat, executată îngrijit, până la o amănunțime de filigran. În interior, devenea și mai evident că totul era șters de praf, lustruit cu râvnă și cu o minuțiozitate ce nu puteau fi explicate decât ca provenind dintr-o adâncă dragoste a cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
copcă zugrăvită pe bezna congelată a nopții. Poarta rămăsese întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase ori ieșise, pe acolo, ceva mai devreme. O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
imagini pe care ochii-i le recoltau din culcușul dintre lespezi al căror prizonier începuse să fie de la începuturi îndepărtate: fațade cu lei înaripați, cu vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura încremenită, marmura dură, acaparatoare, care domina toată această generoasă, imensă și misterioasă întindere. În neputința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din gura ei știrbă ar fi mai bine! Ia crengile și du-le de-aici. Păcat că nu-i una mai dreaptă, c-o țineam să-i fac cruce, frumos. Da’ un felinar tot pot să-i fac, din fier forjat, la slujbă, c-acuși îi vine la ușă cu semănatul tanti cu coasa. Ajung la groapa cu apă pe care mă dădeam cu balia, sar peste gârlă, pe burtă, pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem căsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vezi... Am urcat scara de lemn, m-am împiedicat de lighenele lăsate lângă ușă, ahhh, mă săgetează durerea în gleznă. - Ce faci, aschimodie? Vrei să iasă toți vecinii? Vino-n pod... Pe-aici... Și-acolo era scara aceea de fier forjat, am urcat pe dibuite, m-am ținut de ea, scaune rupte și cutii, o somieră verde, cu arcurile la vedere, niște măturoaie din crengi. - E-aici... și-i uriaș, să mor eu dacă am văzut unul așa de mare! Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe urma tractorului. Cad, am un genunchi vânăt și umflat, mi-am rupt blugii, fumez în ciuda avertismentelor americanului că nu-i sănătos, dear Sara, ajungem și admirăm câteva gropi, cu mătasea-broaștei pe ochiurile de apă, cu niște mustăți de fier forjat ieșind din ele și cinci muncitori jucând table. Dacă n-au venit ăia cu țevile de două săptămâni? Drumul de întoarcere, americanul s-a hotărât să se îndrăgostească de mine după clipele de neuitat petrecute împreună și, dup-aia, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
liceul Ibrăileanu; internatul, mai la deal, în Copou, școala de construcții numărul 6. Un perimetru împrejmuit cu plăci de beton și patru rânduri de sârmă ghimpată, o cazemată din colivii suprapuse. Internatul: ziduri gri, netencuite, gratii, obloane, piatră și fier forjat. Toate casele au suflet, puiul mami. Eu dorm la margine, tu dormi la perete. Noaptea, când este liniște, pune urechea și ascultă, nu orice pământ știe să vorbească: Mama este lutul care a lipit casa de grinzile cerului. Noap-tea, ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și barza își făcea cuib într-un morman de frunze uscate. La balamuc se întâmplă să fie toamnă în toate intențiile lui Dumnezeu. În grădina lui Petru, gratiile pocneau muguri; Petru culegea florile, cu grijă, fără să tulbure parfumul ferului forjat; Petru ascundea florile după icoană; în zori, la mâinile lui Dumnezeu creșteau cătușe. La balamuc, Petru se împrietenise cu umbra; Dumnezeu obișnuia să pășească în urma lui, preocupat de toate nimicurile; Dumnezeu, cel mai atipic ignorant, se întorcea cu spatele la icoană, nerecunoscându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adânc, adânc din absență, mușcă până ce spurcă și cea mai vagă intenție de așteptare. Starea de om liber i s-a sfârșit într-o primăvară de mai. Era duminică, înfloreau castani pe dealul Copoului. La mijlocul parcului, o poartă din fier forjat, șotronul s-a ridicat în picioare, s-a scuturat de sânge, de praf, și posibil, prin acea poartă, s-a înălțat la cer. Atunci, în decembrie, durerea și-a depășit limitele. Durerea nu poate fi pusă în paranteze pătrate. Durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]