1,097 matches
-
arta clasică occidentală de prin muzeele müncheneze nu a reușit să altereze puternica legătură pe care Băncilă o avea cu realitățile sociale din România. Din fericire, apartenența sa la spațiul românesc l-a ferit în a urma o cale a formalismului. În marile lucrări pe care pictorul le-a făcut, el a reușit să se desprindă de influența secesionismului și a decadentismului münchenez și să dezvolte arta sa pe o linie a realismului tradițional, pe calea clasicismului. Astfel, Octav Băncilă a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
legăturile emoționale de la Buckingham la Maria Henrietta. Ea a rămas pentru prima oară însărcinată și legătura dintre ei a devenit tot mai puternică. Împreună au întruchipat imaginea virtuții și a vieții de familie, iar curtea lor a devenit model de formalism și moralitate. În ianuarie 1629 Carol I a deschis a doua sesiune a Parlamentului englez, care fusese prorogat în iunie 1628, cu un discurs moderat cu privire la "tonnage and poundage". Membrii Camerei Comunelor și-au exprimat dezaprobarea față de politica dusă de
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
R împreună cu operația de adunare, , și, analog, alte spații topologice cum ar fi numerele complexe sau numerele "p"-adice. Toate aceste grupuri sunt local compacte, și deci au măsură Haar și pot fi studiate prin analiză armonică. Primele oferă un formalism abstract de integrale invariante. Invarianța înseamnă, în cazul numerelor reale de exemplu: pentru orice "c" constant. Grupurile matriceale peste aceste grupuri cad sub incidența acestui regim, ca și inelele adelice și grupurile algebrice adelice, structuri importante pentru teoria numerelor. Grupurile
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
Ideea dualității a apărut în legătură cu natura luminii, Louis de Broglie fiind cel care a generalizat conceptul. În mecanica cuantică, lumina nu este considerată nici undă, nici corpuscul în sensul clasic, ci este unitatea celor două, fără o delimitare precisă. În formalismul clasic, lumina era considerată undă electromagnetică, prezentând fenomene ondulatorii cum ar fi interferența, difracția, polarizarea. Odată cu descoperirea efectului fotoelectric în 1887 de către Heinrich Rudolf Hertz, a fost necesară introducerea unei noi teorii care să justifice fenomenul, întrucât cea clasică era
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
solar până în secolul al XX-lea. În acest timp, s-au inventat metode sofisticate de analiză a perturbărilor pentru a calcula deviațiile de la orbită cauzate de influența mai multor corpuri asupra unei planete, unui satelit, unei comete, sau unui asteroid. Formalismul a fost suficient de exact pentru a permite matematicienilor să prezică existența planetei Neptun înainte ca ea să fie observată. Doar orbita planetei Mercur părea să nu fie complet explicată de legea lui Newton. Unii astrofizicieni preziceau existența unei alte
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
viteza, dar de sens contrar: unde: Formal, forțele din mecanica continuumului sunt complet descrise de un tensor al tensiunilor, în termeni definiți în general de unde formula 63 este aria secțiunii transversale relevantă pentru volumul pentru care se calculează tensorul. Acest formalism include termeni de presiune asociați cu forțe ce acționează normal pe aria secțiunii transversale (diagonala tensorului) ca și termeni legați de forfecare, termeni asociați cu forțe ce acționează paralel cu secțiunea transversală (elementele din afara diagonalei). Tensorul tensiunilor explică forțele ce
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
și, poate cel mai important, cu "Alexandr Nevski". Invazia nazistă a Uniunii Sovietice l-a determinat să compună cea mai ambițioasă lucrare a sa, opera "Război și pace", după romanul lui Lev Tolstoi. În 1948 Prokofiev a fost acuzat de "formalism antidemocratic", fapt ce l-a forțat să compună muzică stalinistă cum ar fi oratoriul "De strajă păcii". Totuși, s-a bucurat de sprijin personal și artistic din partea noii generații de interpreți ruși, inclusiv Sviatoslav Richter și Mstislav Rostropovici. Prokofiev s-
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
muzica sa. Sfârșitul războiului a permis Partidului să strângă legăturile sale asupra artiștilor iar compozitorii erau din nou forțați să elimine influențele străine din muzica lor. Muzica lui Prokofiev era văzută în această perioadă ca fiind un exemplu grav de formalism și a fost clasificat drept "antidemocratic". Deorece majoritatea lucrărilor sale au fost interzise sălile de concert și operele, speriate, au refuzat să îi mai programeze lucrările iar Prokofiev a început să aibă grave probleme financiare. Pe 20 februarie 1948 soția
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
în Simfonia nr. 5.” La finalul lucrării, aplauzele au durat o jumătate de oră. Succesul l-a pus pe Șostakovici din nou într-o lumină bună. Atât criticii cât și autoritățile, inclusiv cei care l-au acuzat pe Șostakovici de formalism, au declarat că a învățat din greșelile sale și că a devenit un adevărat artist sovietic. Compozitorul Dmitri Kabalevski, care s-a detașat de Șostakovici când au apărut articolele din "Pravda", a lăudat Simfonia nr. 5 și l-a felicitat
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
Războiul a fost câștigat iar simfonia „frumușică” a lui Șostakovici a fost interpretată mai mult o batjocură la victoria Uniunii Sovietice decât ca o piesă de sărbătoare. În 1948 Șostakovici, împreună cu mulți alți compozitori, a fost din nou acuzat de formalism prin Decretul Jdanov. Jdanov, Președinte Sovietului Suprem al Rusiei, l-a acuzat pe Șostakovici și pe alți compozitori (în special Serghei Prokofiev și Aram Haciaturian) că scrie muzică formalistă și nepotrivită. Acest decret făcea parte dintr-o campanie anti-formalism pentru
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
în cercetarea rețelelor cu auto-organizare). Anii 1980 aduc, pe lângă noi descoperiri în domeniul rețelelor neurale, și calculatoare digitale mai puternice capabile să ajute cercetătorii în demersurile lor. Astfel că la începutul anilor 1980, odată cu o nouă abordare a rețelelor folosind formalismul fizicii statistice prin punerea în evidență a analogiei între rețelele recurente (destinate memorării asociative) și sistemele de spini magnetici propusă de John Hopfield se marchează începutul unei noi perioade de interes în domeniu, caracterizată prin extinderea domeniilor de aplicabilitate și
Rețea neurală () [Corola-website/Science/298019_a_299348]
-
eliberarea de sine însuși a personajului și, implicit, a omenirii. În acest sens trebuie înțeleasă afirmația călugărului Alioșa din "Frații Karamazov": „Trebuie să iubim mai mult viața decât semnificația ei”. În romanele lui Franz Kafka, individul se vede confruntat cu formalismul amenințător și distructiv al societății. Și opera lui Albert Camus, care în "Le Mythe de Sisyphe" se confruntă cu acceptarea absurdității existenței umane, se încadrează în tematica filosofiei existențiale. În același sens trebuie înțelese piesele teatrului absurd (Samuel Beckett, Eugen
Filosofie existențială () [Corola-website/Science/298027_a_299356]
-
1966) a fost matematician olandez, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile: topologie, teoria mulțimilor, teoria măsurii, analiză complexă, dar și pentru preocupările sale privind legătura dintre matematică și logică și contribuții aduse în cadrul filozofiei matematicii. În opoziție cu formalismul lui David Hilbert, în cadrul filozofiei matematicii, Brouwer cultivă intuiționismul. S-a născut în localitatea Overschie (lângă Rotterdam). Intră la Universitatea din Amsterdam, unde, la Facultatea de Matematică și Științe naturale, are ca profesori pe fizicianul Johannes Diederik van der Waals
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
este o linie sumară de expresie locală inserată în suita logică de compoziție. Linia este de identitate, nu de sugestie, de corespondență cu forma reală, stilizată însă până la limitele expresivității. Alexandru Țipoia este un formalist, fără a ține însă de formalism, prin rațiunea logică a creației și prin conștienta canalizare a emoțiilor artistice.
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]
-
domeniu care modelează materia la nivel macroscopic, făcând abstracție de comportarea la nivel atomic si nuclear. , cu precădere dinamica fluidelor, constituie un domeniu de cercetare activ cu multe probleme nerezolvate sau rezolvate parțial. Mecanica fluidelor poate fi formulată printr-un formalism matematic avansat bazat pe teoria ecuațiilor diferențiale și algebra complexă. Modelul matematic este obținut și prin întrebuințarea calculului numeric implementabil pe diverse programe CAE de simulare. De asemenea, folosind proprietatea vizibilității deosebite a curgerii, fluidele pot fi analizate comportamental prin
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
cât și ruși. Pe lângă țărani, Repin i-a pictat și pe reprezentanții elitei imperiale, ai intelighenției și aristocrației, inclusiv Nicolae al II-lea al Rusiei. Repin s-a alăturat Asociației Pictorilor Ambulanți (Peredvijniki), aflată la acea vreme în conflict cu formalismul teoretic al Academiei oficiale. Faima sa a venit odată cu pictura "Edecarii de pe Volga", o lucrare care portretiza munca îngrozitor de grea a acestor oameni săraci, dar, în același timp, nu lipsită de speranță pentru tinerii din Rusia. Din 1882 a trăit
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
compozitorii. Astfel, în revista "Muzica" cu nr. 1, din 1950, care avea pe copertă portretul lui Stalin, compozitorul Matei Socor scria în "Cuvânt înainte" că trebuie pornită o "luptă deschisă împotriva influențelor cosmopolite ale ideologiei imperialiste și militat pentru eliminarea formalismului și cosmopolitismului în arta muzicală". În iunie 1949, redactorii de la "Revista de Oftalmologie" au fost acuzati de „cosmopolitism“ pentru că publicaseră articole de autori occidentali. În 1952, Gheorghe Gheorghiu-Dej a inițiat un val de epurări politice la vârful PMR, inspirat de
Cosmopolitism () [Corola-website/Science/309260_a_310589]
-
lui Fourier cu mai mare precizie și rigurozitate. În lucrarea lui Fourier intitulată "Mémoire sur la propagation de la chaleur dans les corps solides", la paginile 218 și 219, se pot citi următoarele: În aceste câteva rânduri, surprinzător de apropiate de formalismul modern folosit în seriile Fourier, Fourier a revoluționat fără să vrea atât matematica cât și fizica. Deși serii trigonometrice similare mai fuseseră folosite anterior de Euler, d'Alembert, Daniel Bernoulli și Gauss, Fourier a fost primul care a recunoscut că
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
cumulativă a unei variabile aleatoare care este aproape sigur 0. Funcția Heaviside este o primitivă a funcției impulsul Dirac: "u"′ = "δ". Aceasta se scrie uneori ca deși această dezvoltare ar putea să nu aibă sens pentru "x" = 0, în funcție de ce formalism se folosește pentru a da sens integralelor ce implică "δ". Se poate defini o formă alternativă a treptei unitate ca funcție de o variabilă discretă "n": unde "n" este număr întreg. Impulsul unitate în timp discret este prima diferență a treptei
Treapta unitate Heaviside () [Corola-website/Science/309882_a_311211]
-
ultimii termeni reprezintă corecții și mai mici ale teoriei lui Newton datorate relativității generale. Extinderea aceasta, introduce o serie nouă de termeni în ecuație; primii reprezintă gravitația newtoniană, pe când ultimii reprezintă corecții fine ale teoriei lui Newton datorate relativității generale. Formalismul parametrizat postnewtonian este o generalizare a acestei extinderi, ceea ce permite efectuarea unor comparații cantitative între previziunile relativității generale și alte teorii alternative. are mai multe consecințe fizice. Unele rezultă direct din axiomele teoriei, pe când altele au devenit clare doar de-
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de devierea luminii. Acest fenomen constă în faptul că semnalele luminoase au nevoie de un timp mai îndelungat pentru a se propaga printr-un câmp gravitațional decât în absența acelui câmp. Această predicție a fost confirmată de numeroase teste. În formalismul postnewtonian parametrizat, măsurătorile devierii luminii și a întârzierii gravitaționale determină un parametru numit formula 10, care codifică influența gravitației asupra geometriei spațiului. Una din mai multele analogii între gravitația de câmp slab și electromagnetism este aceea că, similar undelor electromagnetice, există
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
descoperită de Urbain Le Verrier în 1859, a fost o dovadă importantă că în sfârșit identificase forma corectă a ecuațiilor câmpului gravitațional. Efectul poate fi calculat și pe baza metricii Schwarzschild exacte (care descrie spațiu-timpul din jurul unei mase sferice) sau formalismul postnewtonian, mai general. Din cauza influenței gravitației asupra geometriei spațiului și din cauza contribuției energiei proprii la gravitația unui corp (codificată în neliniaritatea ecuațiilor lui Einstein). Precesia relativistă a fost observată la toate planetele ce permit măsurători precise ale ei (Mercur, Venus
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
ele se pot formula într-o manieră care descrie evoluția universului în timp. Aceasta se face în așa-numitele formulări „3+1”, în care spațiu-timpul este împărțit în trei dimensiuni spațiale și una temporală. Cel mai cunoscut exemplu îl constituie formalismul ADM. Aceste descompuneri arată că ecuațiile de evoluție ale spațiu-timpului din relativitatea generală se comportă bine: soluțiile există întotdeauna, și sunt unic definite, cu condiția specificării unor condiții inițiale. Asemenea formulări ale ecuațiilor de câmp ale lui Einstein stau la
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
ale câmpului în spațiu-timp curb. Aceste teorii se bazează pe relativitatea generală clasică pentru a descrie un spațiu-timp curb de fond, și definesc o teorie cuantică a câmpului generalizată pentru a descrie comportamentul materiei cuantice în cadrul acestui spațiu-timp. Folosind acest formalism, se poate arăta că găurile negre emit un spectru de corp negru de particule, cunoscut sub numele de radiație Hawking, ceea ce conduce la posibilitatea ca ele să se „evapore” cu timpul. După cum se menționează mai sus, această radiație joacă un
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
ale anilor '20, pentru ca, în final, să redevină un militant al regimului comunist. O dată cu începutul primului plan cincinal în anul 1928, oficialitățile sovietice nu mai tolerează diversitatea curentelor literare sau a stilurilor individuale, ținta atacurilor este, în special, așa zisul formalism "burghez". În 1932 se constituie, ca singură organizație admisă, Uniunea Scriitorilor Sovietici, deja pregătită de "Asociația scriitorilor proletari" ("RAPP"). Apar romane cu un conținut conform liniei partidului comunist, în care se idealizează figuri ale muncitorilor din fabrici și ale activiștilor
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]