7,217 matches
-
vasă. 120 Mă măritai tinerică, De vârstă crudă și mică, Doamne, ce lacrimi îmi pică C-atît de bărbat mi-i frică; Cum nu-i place vinul bine, Că el or de unde vine Tot cu gura stă pe mine Ca în frâne să mă țină; El nici aci nu mă lasă Tot cu vorbe mă apasă; Nu știu că el tot mă teme Că-l văd că strigă și geme Și de pân vecini mă chiamă - Mă omoară făr-de vreme. 121 Orb
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-nflorește Nici rodește, Că nici locul nu-i priește Și mai mult se ofilește, Pe noi șase ne-a ales Și încoace ne-a trimis, Pe șase tretini de cai Cum nu-i mai vedea pe plai, Cu coame cănite, Frâne zugrăvite, Unghii costorite Și cozi împletite. De la dânsul că pornirăm La Dumneavoastră venirăm, Floricica s-o luăm La - mpăratul s-o ducem. Și pornirăm și venirăm Nu știurăm sama bine Să venim pe drumuri line, Ci ne-am îndreptat pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
urmă să cadă pe o parte, scuturat de tresăriri lungi. Drept răspuns, cinci-șase detunări venite dinspre ușile din față au sfărâmat oblonul. Tăcerea s-a așternut din nou. Soarele coborâse și umbra începea să se apropie de fereastra lui Cottard. Frânele unei mașini au gemut încet pe stradă, în spatele doctorului. ― Uite-i, spune agentul. Polițiștii au apărut din spatele lor, purtând frânghii, o scară cu două pachete lunguiețe învelite în pânză uleioasă. Au luat-o pe o stradă care înconjura grupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ce-i înmânase carnetul roșu cu sigla P.C.R. În felul acesta am reamintit un fapt și anume că politicul ce-și impunea samavolnic punctele de vedere nu numai în școală ci și în toate domeniile de activitate a fost o frână în calea dezvoltării societății noastre și tocmai de aceea ne-am despărțit de acea frână, fără regrete. Generațiile tinere nu știu cât de greu ne-a fost ca să străbatem această perioadă nefastă din istoria noastră națională. Să fim atenți ca istoria să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și anume că politicul ce-și impunea samavolnic punctele de vedere nu numai în școală ci și în toate domeniile de activitate a fost o frână în calea dezvoltării societății noastre și tocmai de aceea ne-am despărțit de acea frână, fără regrete. Generațiile tinere nu știu cât de greu ne-a fost ca să străbatem această perioadă nefastă din istoria noastră națională. Să fim atenți ca istoria să nu se mai repete. Chiar astăzi, în timp ce mă aflam în curte și priveam aspectul curții
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acceptă faptul că nu avea nici un sens, că toate prăvăliile ar fi închise. Neștiind decât adresa lui de la magazin, nu și pe cea de acasă, le era imposibil să îl găsească. Parcă mașina între taxiurile din fața hotelului Citadela, trăgând ostentativ frâna de mână pentru a sugera că drumul se încheiase. —OK, domnișoară Costello. Ăsta e capătul de linie. Aici faceți plata. Maggie îi mulțumi, după care deschise portiera. Înainte să iasă, se întoarse către el, punându-i o întrebare scurtă: Bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
margine. E o porțiune mai joasă acolo, o bucată ca o adâncitură. OK? Da, dar... —Nu-ți face griji în privința mea. Voi fi în spatele tău imediat ce ieși. Foarte jos, ai priceput? Am priceput. —OK. Uite-l. Uri începu să apese frâna. Maggie își scoase centura, ceea ce declanșă imediat un piuit puternic. Aștepta momentul potrivit. Uri se uită în oglinda retrovizoare, apoi intră brusc în spațiul liber și țipă: —Acum! Și să te ții jos! Maggie apucă mânerul portierei, îl împinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
turiști și cumpărători, zări doar un băiat care împingea un cărucior, sărind din când în când pe micul cauciuc pe care îl ținea legat cu un lanț la spate și care, când intra în contact cu asfaltul, funcționa ca o frână improvizată. Se uită la numele magazinelor, vizibile acum datorită lipsei oamenilor. Și-l imagină pe Guttman cel bătrân plimbându-se pe aici, vizitând Sadi Barakat și Fii, Comercianți Autorizați sau sforăitorul Muzeu Oriental, întotdeauna în căutarea unui obiect rătăcit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să ia proporții atât de dramatice. Gâfâind, ținându-se de valva cimentată, Ignatius continuă să alerge pe stradă, în calea unui autobuz care tocmai venea spre el. Auzi mai întâi țipetele oamenilor de pe trotuar. Apoi auzi scrâșnetul roților și bubuitul frânelor și când ridică privirea fu orbit de lumina farurilor, aflate la vreun metru de ochii lui. I se păru că lumina farurilor tremură și începe să pălească, apoi leșină. Ar fi căzut chiar în fața autobuzului, dacă Jones n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că Henry ieșise pe ușa din față, ca să vadă cine era, dar fără să fie rănit. Era clar că cineva încerca să-l omoare pe Dave. Sirenele se auzeau mai puternic. Auzi strigăte și pași fugind pe stradă. O mașină frână, lumini puternice străluceau prin gard, aruncând dâre de umbră. Deasupra lor, Dave scoase un urlet de război și dispăru. Tracy țipa. Lynn ajunse la Jamie. Sângele se aduna în jurul capului lui. — Jamie, Jamie ... Se lăsă în genunchi și îl întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ne vadă. Mai bine parchează. Deschise portiera. — Vrei să lași pușca aia aici? — Nu, zise ea. Deschise portbagajul, găsi un prosop, înfășură arma în el și spuse: Sunt gata. — OK, zise Henry. Să mergem. — La naiba, spuse Vasco, apăsând pe frână. O luase pe acest drum ca să parcheze în spatele centrului chirurgical. Planul era ca dr. Manuel Cajal să iasă din centru, să urce în Hummer, să facă biopsiile și să plece. Nimeni nu vedea nimic, nimeni nu știa nimic. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe ziua de azi. Robinson acceleră și luă o curbă bruscă. Desert Rose simțea că nu se mai putea abține, era o chestiune de secunde. — Vă rog... — Aproape am ajuns, zise detectivul Fitzgerald. Mașină viră din nou, Robinson puse o frână bruscă și iranianca nu mai avu ce face, vomită pe picioarele ei, pe jos și pe banchetă. — Iisuse! țipă Robinson fără nici o urmă de compasiune. Ești bine, Vaughn? Fitzgerald se uită Îngrozit și observă o picătură de vomă pe uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
La ora asta? Privirirea lui Miriam o căută pe a lui Jack. — Mda. Coborî repede din mașină înainte să se schimbe culoarea semaforului. Ne vedem mâine. Mulțam că m-ai condus. Miriam porni în trombă, dădu colțul și puse o frână violentă. Își smulse cerceii și pantofii cu toc înalt pe care-i purtase pentru că îi subțiau picioarele și îi aruncă în spate. Naiba să-l ia pe Jack Allen! De ce nu se îndura să ia lucrul pentru care majoritatea bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să merg înapoi! — Bine, bine. Dar râzi! Parle n’importe quoi. Endō zâmbi ușor, dar ținea mâna cu pistolul în coastele lui Gaston. S-a apropiat un polițist cu o lanternă în mâna dreaptă. Șoferul a pus cuminte piciorul pe frână și a oprit mașina. — Sacre flic... va au diable, n’est-ce pas, monsieur? Endō, zâmbitor, se prefăcea că stă de vorbă cu Gaston. Dând drumul la un șuvoi de cuvinte franțuzești fără noimă, el încerca să lase impresia că poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui Gaston. — N-ai nici un drept să vorbești astfel despre el. Oricum, am o părere mai bună despre el decât despre tine. Și pe Tomoe o surprinseră propriile-i cuvinte. — Ăsta-i locul, domnule Endō. Bărbatul puse brusc piciorul pe frână. — Aici? Endō a scos din buzunar hârtia pe care o primise mai înainte și și-a mai aruncat o dată ochii pe ea. Te aștept. — Bine, zise Endō. Gas, coboară din mașină! Era puțină lume în Ginza, deși nu mai ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
respingători și de oportuniști și au În ei același potențial de răutate. Rasa noastră e condamnată. Doar individul se mai poate salva prin sine Însuși. Aris evită să intre Într-o polemică pe teme sociale cu ea, și tăcu. O frână bruscă Îi zgâlțâi și Aris atinse un plic alb ce fusese strecurat În suportul din portieră, Între permisul de circulație și discul orar. Plicul - care purta Însemnele unei clinici particulare - Îi era adresat Majei. Facem și chestii mai frivole. Concerte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-ar fi dus s-o desfacă sau să acționeze motorul, Lucas ar fi dispărut. Lacrimi de neputință Îi țîșniră din ochi. Atît de aproape de țintă... Auzi atunci o mașină sosind și oprind brusc pe drum În scrîșnet puternic de frîne. În clipa următoare, Morineau și un alt jandarm veneau să-i dea ajutor. Lucas era salvat. Firește, costumul lui marca Cerruti era serios feștelit, dar el era În viață. Spaimei prin care trecuse Îi urmă un val de mînie. - Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de cele mai multe ori, când confundam cauciucurile foșnind pe șosea cu sunetul făcut de propria mea respirație. Dar câteodată se întâmpla ca foșnetul să crească, și atunci se desfăcea în sunete mai mici: huruitul unui motor, schimbarea unei viteze, scrâșnetul unor frâne. Prin frunzele vișinului se distingea o pată vioaie, care se transforma de regulă într-o Dacie albă ce-și croia drum prin covorul fin de apă împroșcând stropi, lăsând în urmă casa și trăgând după ea tot calabalâcul de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau să se tolănească la umbră, vor lăsa casa sau copacul la jumătate, fără să stea mult pe gânduri că și-ar fi asumat o responsabilitate. „Responsabilitatea“ era un concept inexistent pentru indian. Responsabilitatea însemna aservire, iar aservirea însemna o frână pentru libertatea lui. Indianul amazonian nu admitea să fie responsabil de nimic. Nici ca tată, nici ca soț - nici măcar în calitate de membru al unei comunități - nu își asuma obligații, nici nu le cerea din partea nimănui. Copiii veneau pe lume și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dacă Theodore Roosevelt nu ar fi ajuns la putere, astăzi, Statele Unite ar fi un deșert de la un capăt la celălalt. Roosevelt a fost primul care a demonstrat că „tirania bogăției“ a ultraindividualiștilor mergea împotriva principiilor democrației și i-a pus frână. Se așeză din nou pe scaun și continuă: Din păcate, aici nu s-a născut încă un Roosevelt care să știe să-i înfrunte pe cei care, neputând să-și mai distrugă propriul pământ, vor să îl nimicească pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la putere. Voi avea nevoie de anul acela ca să-mi asum niște probleme, care acum îmi scapă din toate punctele de vedere, și să fiu în stare să iau măsuri. Este o corvoadă a sistemelor democratice. Orice tranziție reclamă o frână temporară a acțiunii guvernamentale. Până la data aceea, șoseaua va fi deja gata. Probabil că da. Asta înseamnă că...? — V-am mai spus. E o chestiune care depășește cu totul atribuțiile mele. I-am atras atenția lui David Guzmán, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se duce... — Credeți că nu mai e nimic de făcut? — Nu. El are dreptate. Dacă Omenirea se îndreaptă spre autodistrugere, nu eu voi fi acela care să o poată opri. Dar în America de Nord s-au obținut rezultate. S-a pus frână abuzurilor, masacrului și distrugerii. — Prea târziu. Deja nu mai rămăseseră indieni: peisajul nu mai putea fi recuperat, iar animalele dispăruseră. Am citit odată că la începutul secolului trecut existau în Statele Unite cinci miliarde de porumbei călători. În 1893, a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o găsească, pentru că lumea se năruie în mâinile lor și se simt neputincioși să împiedice acest lucru... își arătă acum palma desfăcută, ascunzând degetul mare. A patra: Să admiți că am mers prea departe și că trebuie să punem o frână dezvoltării noastre necontrolate. Făcu o pauză. Și când se va impune chibzuința, iar specia umană, în lupta ei pentru supraviețuire, va clama revenirea la lumea părinților noștri - în care oameni, mașini și Natură încă mai viețuiau într-o perfectă armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la fel, diferind doar la nivelul culorii și, dacă se mișcau destul de Încet, la cel al numerelor de Înmatriculare. După o oră, traficul Începu să se rărească, toată lumea se oprise să mănânce. Curând după ce observă aceasta, auzi șuierul ascuțit din frânele unui camion și ridică privirea pentru a vedea un camion mare cu o dungă roșie pe-o parte cum trece pe lângă ei, coborând dealul. Îl Înghionti pe Ambrogiani În braț. Carabinierul se trezi pe dată, rotind cheia cu mâna. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un costum nou. Ceva elegant. —Un costum nou? Hugo era surprins. Amanda era sau, după plecarea asistentei Harris, avea să fie mama cu normă întreagă a unui bebeluș. —Pentru ce? Pentru ziua de Crăciun? Când, în sfârșit, Hugo a tras frâna de mână în față la Fitzherbert Place, era neobișnuit de ușurat să-și vadă casa. Ședința de cumpărături din după-amiaza aia fusese lungă, plictisitoare, aglomerată și, alternativ, când sufocantă, când înfrigurată, în funcție de insistențele Amandei de a intra sau de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]