1,676 matches
-
dansatoare, probabil că toată lumea ți-o spune. Nu-l văzusem tratînd pe nimeni cu atîta delicatețe, nici măcar pe Bernarda. Cuvintele erau lingușeală curată, Însă tonul și expresia feței erau sincere. Ce lucruri frumoase Îmi spui dumneata, murmură ea cu voce frîntă, după atît timp cît nu avusese cu cine să vorbească sau nimic de spus. — Nici pe jumătate atît de frumoase ca dumneata, Jacinta. Crezi că putem să-ți punem cîteva Întrebări? Ca la concursurile de la radio, știi? Drept răspuns, bătrîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că Noimann era bântuit de cifre și alte abstracțiuni. Ideile nedigerate transformau În timpul somnului silabele În cifre. Cuvintele sufereau și ele o metamorfoză sub influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte de suspensie și linii frânte care, unindu-se Între ele, alcătuiau figuri din cele mai abracadabrante. Figurile se deplasau Încet una după alta, mișcându-se Într-un vârtej amenințător. În centrul lui, nu se știe de ce, strălucea bărbia proeminentă a inginerului Edward, Înconjurată de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sentimentul de neliniște din sufletul său se accentua. Cum de ajunsese În această stare, ce avea de făcut de acum Înainte pentru a ajunge, din nou, pe linia de plutire? Gândurile Îi zburau, Învârtindu-se mereu În jurul perioadei de timp frânte, din momentul când totul Începuse să se rotească În jurul lui și când Noimann, sprijinindu-se de zidul unei clădiri, Își pierduse cunoștința, și până-n momentul când se trezise umbând de unul singur pe peron. Ce făcuse În tot acest interval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acum arzând, Boboci suavi, în jurul meu se-adună... Cuvintele, cu mlădieri de cânt, Șoptesc lângă urechea ce le-așteaptă Și-n ele se mai zbat săgeți sub vânt Și doruri, avântate către faptă... Nălucitoare visuri tot mai bat Din aripi frânte, învăluitoare, Descoperind tărâm imaculat De gingășie, liniște și floare... Doar sufletul îl ocrotesc de-acum, Iar inima uitărilor pierdută O las plecărilor, ce se aștern pe drum, Pentru-mplinirea cea necunoscută...
A?TEPT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83747_a_85072]
-
Vouă vă las amintirea... Le las la dușmani păcatul Grija vieții și oftatul... Chiar de viața va fi grea, Eu mereu vă voi veghea Și de-ți vrea să v-alinați, Sus, la mine s-apelați... De-ți avea inima frântă Vă aștept la poarta sfântă, Necazul să vi-l deplâng Și la piept să vă mai strâng...
CAD FRUNZELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83753_a_85078]
-
-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă-n lujer, a-nceput să cadă, Când sunt, pe drumul vieții, la răscruce...
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
la părinții ei, care, spre cinstea lor, nu-i spuseseră nici măcar o dată să-l ierte sau să-l primească Înapoi și, când nu mai suportase să locuiască acasă, se mutase pe canapeaua mea. În sfârșit Împreună, eram nenorocite, cu inima frântă și șomere, deci o pereche perfectă: Împărțeam baia, numeroase sticle de vin și chiria și vedeam o cantitate Înfiorătoare de emisiuni TV deosebit de proaste. Totul fusese perfect până când Penelope Își găsise o slujbă. Mă anunțase săptămâna trecută că va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să se înalțe și să înfrunte pe cei care îi pregătesc moartea. „Priviți drept în ochi pe toți tiranii voștri! Îndurați cu resemnare orice lovitură, suportați orice chin, căci jertfa voastră, a tuturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte și de suflete chinuite, a biruinței. Acei ce vor cădea dintre noi vor avea nume și morminte de eroi, iar cei ce vă vor ucide vor purta nume de trădători și vor fi blestemați din neam în neam” (Corneliu Zelea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fără trăire, fără faptă. Nu putem merge spre biruință fără faptă, fără jertfă și fără Hristos. Am fost botezat în Hristos și de bună voie am ales drumul Crucii și vreau să mor în Hristos. „Loviți în frunte, cu brațe frânte, cad legionarii lui Iisus”(Cântecul eroilor MoțaMarin). Doamne învrednicește! TERORISM ȘI CRIMĂ Până unde? Până când? Legionarii nu au cultivat și nu au practicat terorismul și crima politică. Arma noastră a fost ruga, lupta și martiriul. „Camarazi, noi slujim lui Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
LA MARGINEA LUMII DIN MINE Toți copacii de pe toți munții și de pe toate dealurile au rådåcinile înfipte în mine Firele de iarbå eu le hrånesc Påsårile durerii își fac în mine cuib și-mi cresc aripi frânte visând zborul ce nu-l vor zbura niciodatå Întreb cât mai este pânå la marginea lumii din mine M-ai trecut dincolo îmi spune inima îmi spune sufletul meu de departe Si ce-or så facå munții și dealurile fårå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1591]
-
absurd ca un cer de vară, cu baloanele vătuite ale norilor albi pe cearceaful albastru supărător; opera probabilă a italianului, a omului care trecuse pe acolo. în decorul acela îi puteai vedea pe toți jucând o pantomimă absurdă, cu gesturi frânte și în fund pitulîndu-se Ioghi, vizitiul octogenar, care sta acum pe capră, și nevastă-sa, vrăjitoarea gheboasă, dădaca lui Mika-Le, ținând o capră neagră de panglici. Realitatea năștea astfel închipuiri, care i se suprapuneau ca un al doilea adevăr. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atingîndu-mi marginea rochiei. Mă uitai brusc în jos. încovoiat ca un echer, ciudatul personagiu, grav, religios, îmi atingea piciorul cu fruntea, apoi sărută poalele hainei. . . de trei ori poate. Mă zmucii, dar omul, calm, urca acum scara tacticos, cu pași frânți, porniți din unghiul unor oase a căror încheieturi sunau parcă scheletic. Am așteptat să mă însoțească până la cameră fratele meu. Fără energie, cu o pojghiță încă de gheață, pe voință, mă indignam și aș fi voit să reclam pe nebun
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Și-n mesteceni însemn rugăciuni, Mi-e sufletul răstignit între toamne Și piere-n descânt de cărbuni. Pe neștiute, trupul se-mpuțină Și-mi cere vamă iarna cruntă, Vino, să fii o ultimă lumină, Iubirii ce-a murit, cu aripa frântă ... Ne-a fost dat ... Iubito, ne-a fost dat să fim Tu val de râu, eu val de fluviu, Sub tunet să ne risipim în ploile ce curg diluviu. Și sub rostogoliri năuceTalaz în spuma de ocean, Ca două suflete
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vrea să fie arabescuri de lumină, Dar vise-mi pribegesc pe drumuri neștiute Și sub povara renunțării se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul meu sculptate sunt buzele tale... Mă răzvrătesc, rup orizontu’-n linii frânte Și-n vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână în mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-ntorc în mine căutând plăcerea Acelor clipe de zburdalnic umblet. Pășeam prin catedrale de zăpadă, Privind văzduhul stam întinși pe spate Și ne puneam iubirea-n acoladă ... Noi, două ecuații rezolvate. Pe sub arcadele de crengi albite Poeme împleteam din șoapte frânte, Magie a cuvintelor iubite: Tu, eu - două făclii de dor arzânde. Trecute vremi! Nicicând nu s-or întoarce... Tu ești în alte vise de iubire... Timpul un caier de-ntuneric toarce, Lumină este doar în amintire. Și ninge iară pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-mi intră-n casă, Troiene îmi așterne în suflet și în gând... Și în tăcere Styx-ul vom trece rând pe rând... Am vrut ... Am vrut să uit ce a uita este peste poate, Să-nalț același vis cu aripile frânte, Am căutat seninul în clipe-nrourate, Voiam ca sufletu’-n lumină să îmi cânte. Am vrut să iert ce a ierta e peste poate Și-n suflet s-a făcut lumină prin iertare, Dar umbrele-amintirii se adună toate, Atât aș
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bătrânului pământ, în raze de lumină orbitoare Și în cuvinte arse-n jurământ. Ascuns de mine hoinărești prin lume ... întoarsă din periplu, ochii-s triști. Strigând cu disperare al tău nume, îmi amintesc că-n sufletu-mi exiști. Din zborul frânt înalț spre cer aripa; Văd florile speranței la zenit Și venicia dăinuind prin clipa De dragoste trăită împlinit ... Te regăsesc cu dragostea arzândă, Cu sufletul curat și iubitor; De tine mi-este inima flămândă, De glasul tău, poem liniștitor. Plângând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în Bistrița, BN M-ai frânt destul... M-ai frânt destul, acum mă coase, cât timp o inimă mai am, dar lacrimi circulă prin vase și sânge mai puțin de-un gram. Au fost iubiri nesănătoase în care, inocent, credeamm-ai frânt destul, acum mă coase, cât timp o inimă mai am. Cu degete așa frumoase, subțiri și lungi, îmi pare cam târziu să coși bucăți rămase de suflet care strigă blamm-ai frânt destul, acum mă coase! Anestezie de primăvară E frig
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gram. Au fost iubiri nesănătoase în care, inocent, credeamm-ai frânt destul, acum mă coase, cât timp o inimă mai am. Cu degete așa frumoase, subțiri și lungi, îmi pare cam târziu să coși bucăți rămase de suflet care strigă blamm-ai frânt destul, acum mă coase! Anestezie de primăvară E frig acum, dar câteodată aud cântând o interpretă; e primăvara ... cam discretă, cu voce stranie, sedată. în zbor angelic de egretă recheamă tot ce-a fost odată, dar amintirea e ciudată și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
găsesc cuvânt să-mpărtășesc a ei minunăție ce nu găsesc niciunde pe pământașa e ea și poate nici nu știe Eu scriu ... Eu scriu și nimeni nu mă știe de râd sau plâng sau mai exist ... eu scriu cu suflet frânt și trist, ca un hoinar într-o pustie. Eu scriu adâncul meu de cântec, profund și cântărit cu tona, eu scriu din depărtări, ca Iona, ca el mă rog închis în pântec. Eu scriu alături de păcate, eu scriu din lumea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
urni și începu, lin, să părăsească gara. Tata îmi spuse cu un glas împiedicat, parcă nesigur, pe nume, ca și când nu m-ar fi recunoscut, urcat cum eram, că sânt copilul lui. Își duse brațele în sus, tot cu o mișcare frântă. Pornire târzie de îmbrățișare care nu avusese loc, nu se gândise din timp... ― Marine, repetă el, și făcu câțiva pași cu mine în timp ce mișcarea lină a trenului se accelera. N-am schițat nici un gest și nu i-am adresat în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din curtea unui poet și pictor, și se uita cum ardea porumbul - mândria Directorului de IAS. Poetul ieșise În chiloți din casa dărâmată și urla. Chiar În acea noapte veniră mașinile de la garnizoană. Cătănuță fu Încătușat, cu toate că avea un braț frânt. Ancheta la fața locului n-a durat cine știe cât și, la destul de puțină vreme, Întâmplarea nu mai păru așa de Însemnată. Despre soldatul Cătănuță, În calitatea lui de sabotor al economiei și al securității alimentare a poporului, nu s-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Muză de până atunci. Țin să precizez că nu de la amărâtul de soldat - pe care am Înțeles că-l cheamă Cătănuță și care, sincer, m-a Înduioșat cu privirea lui goală, cu mâinile Încătușate și brațul care atârna din umăr, frânt și bleg - doresc a-mi recupera neprețuitele prejudicii, căci nu este el vinovatul. Vina o poartă cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită Împinsă cu umărul, și Învelitoarea de pe banchetele sparte. Pe ea, apoi, fără să știe, se așezase, proptind cu brațul sănătos pe cel frânt, În curtea plină de bălării a unui profesor bețiv, ca să privească, mai mult fascinat decât Înspăimântat, incendiul care Își repezea flăcările până la cer. După ce soldatul Cătănuță fusese Încătușat, cu tot brațul care Îi atârna, și zgomotele se potoliseră În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
A- ntins măicuța mâna ei trudită: ‐ Băiatul mamei ... Pe urmă, a crescut la întâmplare, Așa cum cresc copiii de sărac, și a trăit și el, ca fiecare. Era un om cuminte, De când îl țin vecinii minte. Trecea pe drum încovoiat și frânt, Cu ochii veșnic în pământ, De parcă se temea Ca umbra lui să nu atingă umbra altcuiva, Era urât și‐l înșela nevasta - și doar atât avea și el pe lumea asta ... În ziua când a fost să moară, Cum se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]