1,132 matches
-
brațe bizare din gara Predeal / care pipăia cu sfială obrajii munților, / spunându-le ceva.” Ultimul volum de versuri publicat în țară, Dragostea e pseudonimul morții (1980), se face ecoul oboselii unei existențe văzute ca o „naștere amânată”. Versurile devin eliptice, fragmentare, iar poetul, convins că „adevărul e o femeie de serviciu”, nu mai caută decât „semnificația / dispariția semnificațiilor”, în poeme care amintesc de ultima etapă a creației bacoviene: „Cine știe... Nime. / Două centime, patru centime. / Altă lume. Oare? / Infime / stigmate alternând
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Petrescu, dar e practicat de pe o „bază teoretică” înnoită, proprie prozei anilor ’80. Personajul, așadar, colaborează cu „Autorul”, iar versiunile lor despre aceleași evenimente sunt deseori divergente, contradictorii, oricum diferite. Considerațiile de naratologie, de teorie a literaturii dublează consistent expunerea, fragmentară și destructurată cronologic. Rămânând fidel unei discreții deja caracteristice, într-o formulă mai puțin „țipătoare” decât cele alese de alți optzeciști și nouăzeciști, asemănătoare mai degrabă cu romanele-anchetă de tip Michel Butor (L’Emploi du temps, de pildă) decât cu
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
atunci, este concepută în două părți: personalități și publicații periodice. Articolele despre poeți, prozatori, critici literari sau publiciști, însoțite de succinte portrete, oferă informații biografice și bibliografice la zi cu privire la lucrările publicate în țară și străinătate, precum și reproducerea integrală sau fragmentară a unei lucrări a scriitorului respectiv. Dintre poeți sunt prezentați Andrei Bârseanu, G. Coșbuc, O. Goga, Ecaterina Pitiș, P. Dulfu, Ioan Pușcariu, I. U. Soricu, I. Borcia, Ermil Borcia, A. Pop, Aron Cotruș, A. Emil Chiffa, Elena din Ardeal, V.
ALMANAHUL SCRIITORILOR DE LA NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285294_a_286623]
-
zoomorfe"24 (și câtă nevoie ar fi de așa ceva...), autorul acordă uneori o pondere mai mare valorilor simbolice ale cutărui animal, prezenței sale în sursele textuale (Fiziolog, Floarea darurilor etc.) decât reprezentărilor sale plastice. Dar chiar și cu această miză fragmentară, cartea reprezintă, deocamdată, o bună introducere în defrișarea acestui domeniu. În plus, un proiect de amploare ar întâmpina din start mari probleme, fiind azi aproape imposibilă o reconstituire cât mai precisă a locului și frecvenței acestor reprezentări zoomorfe în arta
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este încă și mai grea. Există mulți autori menționați în sinteze făcute în secolele III î.Ch. - III d.Ch., de la care nu s-a păstrat nici un rând. În acest context, imaginea pe care o avem despre medicina antică este destul de fragmentară. Cred că cel mai dezastruos eveniment din istoria culturii universale a fost incendierea Bibliotecii din Alexandria. Acolo erau păstrate aproximativ 700 000 manuscrise. De atunci, niciodată în istoria lumii nu s-a mai reușit o performanță comparabilă. Cele mai faimoase
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
ceea ce stabilise înainte observația clinică. Cercetările experimentale ulterioare au avut ca scop explicarea faptelor de observație.” Din acest text rezultă limpede logica gândirii lui Paulescu și extraordinara putere de generalizare a unor mecanisme fiziopatologice universale, intuite numai pe baza pieselor fragmentare de care științele fiziologice dispuneau la acea vreme. Tot din această perioadă (1899) datează și încercarea lui Paulescu de a izola din pancreas principiul antidiabetic, despre care era convins că există. Un șir lung de evenimente a întârziat cu două
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
1848. Capitolul al treilea tratează regimul "monumentalizării", legat de descoperirea modurilor de admirație pentru folclor în perioada exilului post-revoluționar. Rezultată în urma prelucrării pe teren românesc a mai multor idei occidentale referitoare la estetica vestigiilor, monumentalizarea a canalizat atenția spre materialitatea fragmentară și dispersată, a mediat o relație "geografică" cu realitatea teritoritorială a țării și a angajat o viziune a vieții efemere. În sfârșit, capitolul al patrulea abordează regimul "singularizării", legat de aprecierea personalității creatoare în funcție de revelarea vocației individuale. Introdusă tot în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
suportat în cursul secolului al XVIII-lea, conceptul monumentului a oferit două posibilități distincte de democratizare a regimurilor de apreciere. Pe de-o parte, a permis aplicarea categoriilor esteticului pur la toate formele creativității verbale, chiar dacă erau anonime, minore și fragmentare. Altfel spus, a dat acces unor obiecte umile la cursa valorilor literare de vârf, alături de capodoperele literaturii mondiale. De cealaltă parte, a permis ca toate proprietățile tipice ale pieselor populare să intre în sfera unei atenții estetice. Pentru culturile naționale
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
69. Obiectele arheologiei, imediat tangibile, conținând încă viață în proprietățile lor sensibile, se opun memoriei transmise prin narațiuni care constituie obiectul cunoașterii istorice și care evocă viața numai după pierderea irecuperabilă a trăitului. De o parte stau resturi - insignifiante, anonime, fragmentare - dar purtând încă amprenta și puterile vieții ("toate acele mărunte și felurite manifestări ale vieții sociale, toate acele producțiuni folositoare sau fantastice ale activității omenești"70); de cealaltă parte se găsesc marii eroi, evenimentele și întâmplările memorabile, dar ireversibil dispărute
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
discuției și încearcă să plaseze acest reproș foarte specific într-o noțiune teoretică a literaturii afectate de timp. În acest sens invocă epopeile naționale, pe care le vede ca imaginea prin excelență a operei amenințate de pierdere: în aceste corpusuri fragmentare trecerea timpului se răsfrânge dublu, prin alterarea integrității materiale și prin obscurizarea intențiilor. Poezia lui Bolliac e inegală, așadar, pentru că ceva din energia care a emanat-o s-a pierdut: versurile indiferente sunt cele care atestă perisabilitatea textului, fragilitatea sa
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ei nu au acționat duratele lungi, memoria colectivă și vicisitudinile istoriei. Ea e asemeni epopeilor antice, corpusuri intermitente, care se înfățișează cu goluri și cu plinuri. Altfel spus, Bolliac transformă o particularitate istorică în definiție generică, ca să poată reprezenta calitatea fragmentară a experienței estetice. Textul "în pâclă", din care s-au pierdut materie și sensuri, e etalonul însuși al textului poetic, o condiție generică a operei care își încifrează pierderea așa cum celulele își conțin de la început moartea. Nu e propriu-zis o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
încredere în disponibilitatea literaturii de a se exprima prin tranșe de materie decupate și eliberate de orice iluzie a corpului integrator. Trebuie să înțelegem bine scopul acestui efort de figurare: nu e vorba doar despre posibilitatea de a percepe literatura fragmentar, așa cum simțul comun operează cu citate și bucăți din opere pentru a indica forța întregului; așa cum se obișnuiește evocarea unor fragmente din Eminescu sau Caragiale ca un soi de metonimie a marii creații geniale, transferând asupra citatelor aura estetică și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
evoluția internă a catolicismului românesc; ele tratează în special relațiile României cu Vaticanul, dar informațiile oferite sunt utile tezei noastre. Există și lucrări prezintă diverse aspecte ale comunității catolice din România, care sunt foarte folositoare, însă din păcate, punctuale și fragmentare; acestea au fost publicate în mod constant în revistele istorico-ecleziastice Buletin istoric 14 (coord. Dănuț Doboș) din Iași și Pro Memoria 15 (coord. Leonard Ciobanu) din București, apărute sub egida episcopiei de Iași și a celei de București. Ele dezbat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
un copil care, fascinat de mașini le ignoră funcționarea reală. Nu are decât o viziune exterioară a funcționării acesteia și curiozitatea sa rămâne nesatisfăcută. I-ar place să intre în sala de mașini a ascensoarelor, dar este condamnat la imagini fragmentare. Legea mecanică îi rămâne incomprehensibilă. Descoperire Americii este pentru Karl descoperirea unei ordini riguroase, cea maniheismului industrial care este și luare la cunoștință a repetiției și a reproducerii în era industrială (prin hublouri el descoperă arhitectura cu mii de ferestre
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în care crezuseră și care, atunci când și-au dat seama, au avut un șoc și-au știut să tragă consecințele, dar nu iartă aroganța și lipsa de pocăință. Pe scena culturală franceză și-au făcut simțită prezența, deși periodic și fragmentar, și autori români din exil care fie publicau în limba franceză, fie erau cunoscuți prin traduceri. Existau însă riscurile ca o antologie oficială, Nouvelles Roumaines, prefațată de Tudor Vianu, care nu mai este „onestul profesor și estet de altădată”, să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nefericire, România a intrat în sfera de influență a Kremlinului înainte de a afla semnificațiile acelui altceva, astfel încât comunitatea română din America a continuat să rămână necunoscută. Mai mult decât atât și surprinzător chiar, presupusele informații, care mai circulau încă, erau fragmentare și deformate, circumstanță care a favorizat avansarea unei circumspecții morbide, însoțită de acuzații, de superiorități imaginare și de tendințe recriminatorii. Românii și românii din America s-au redescoperit în 1990 și, după o tatonare prelungită în mod intenționat, întreținută de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
presupun o tehnică specială de execuție. Deși elementele tehnice de joc sunt puține ca număr, însușirea lor corectă are rol hotărâtor asupra evoluției jucătorului. Deoarece majoritatea mișcărilor sunt aciclice, în procesul de inițiere și învățare se recurge la predarea simplificată, fragmentară, asigurând astfel corectitudinea execuției fără de care atingerea nivelului superior de performanță nu este posibilă. Trecerea la o etapă superioară se face numai după însușirea corectă a procedeelor tehnice de bază. Exercițiile complexe, apropiate de joc, ajută într-o măsură considerabilă
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
Zygmunt Baumer încearcă să definească dilema politică a secolului nostru prin sintagma "liquid modern times", "timpuri moderne lichide". El scoate în evidență declinul instituțiilor politice tradiționale și a politicii de clasă, afirmarea neoliberalismului și a politicilor identitare, natura fluidă și fragmentară a legăturilor sociale și a identităților individuale. 84 http://www.culcom.uio.no/aktivitet/anderson-kapittel-eng.html 85 J. B. Harley a fost profesor la universitățile din Birmingham, Liverpool și Exeter, unde s-a specializat în istoria cartografiei. A scris numeroase
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
an. E secvența cea mai lungă de jurnal, și ca interval (mai puțin de trei luni) și ca text (aproximativ 60 de pagini). În continuare în volum sunt 160 de pagini din atelierul de creație al romanului Risipitorii (variante, elaborări fragmentare, note despre personaje, dialoguri, repartizarea narațiunii pe capitole și părți, alte anexe). Partea a treia a jurnalului intim (repet: partea întâi lipsește) cuprinde însemnări timp de o lună, din 22 noiembrie 1959 până în 23 decembrie 1959, în 22 de pagini
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
fie publicate. Poate că nu întîmplător scriu aceste rînduri exact acum: după șapte ani, dacă nu ai loc de veci, te deshumează... Ani de zile am trăit cu această spaimă îngrozitoare, care n-a putut fi alungată de consolarea aparițiilor fragmentare. Cînd, din aceeași carte de sertar, mai multe prestigioase reviste, inclusiv România literară, îți publică ample fragmente, ar reieși cumva că volumul face ceva mai mult decît doi lei. Dar... Ani de zile, după decembrie 1989, m-am acuzat și
Contabilitate și extaz by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/12529_a_13854]
-
răspunde cu o radiografie a lor, ridicată la nivelul ideii. încât nu mai are importanță deosebirea de suprafață. însemnările zilnice, fixate calendaristic în buna tradiție paternă a "agendelor", însă în condițiile date, alarmante pentru spirit, își găsesc ecoul în meditațiile fragmentare grupate de Sîrbu pe criteriul simbolic al "iernii": "iarna unu", "iarna doi"..., destinate "mileniului următor". în care și suntem. în general, ca și pe durata amintită, jurnalul Monicăi Lovinescu "nu reconstituie o existență, ci o agitație" provocată de întâmplări din
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
o aventură cu aceasta, din care duhul lipsește (sînt absolut splendide pasajele în care Alfonso mărturisește mucalit lipsa calităților spirituale la femeia pe care, cu toate acestea, o iubește). Nu e nici un strop de idealizare romantică în această poveste seacă, fragmentară și contradictorie. Finalul în care eroul se sinucide (histrionic!) ne apropie de absurdul prozei kakfiene (mediul funcționăresc rutinant e încă un element de comparație). Un ochi sardonic mutilează normalitatea și banalul în care trăiesc personajele - de aici își extrage romanul
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
precizat. Părerea generală este că, paradoxal sau nu, scrierile lui se înscriu fără greutate în ambele orizonturi, singurul perdant fiind, prin această întârziere de o jumătate de secol, doar autorul. Din păcate, cred că recuperarea atât de fragmentată și de fragmentară a operei acestui scriitor, operațiune datorată, repet, tenacității Martei Petreu și a lui Ion Vartic, va rămâne fără efectul scontat. Cu atât mai mult cu cât cititorii, atâția câți vor fi fiind, sunt prea puțin preocupați de reconsiderări de acest
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
Rodica Zafiu Urmăream, cu o săptămînă în urmă, discursul public - propagandistic și publicitar - care încearcă să creeze, din referiri fragmentare și din tradiții locale disparate, un personaj mitologic autohton. Tabloul n-ar fi însă complet fără o trecere în revistă a modului de întrebuințare a cuvîntului Dragobete în momentul de față - reflectat de atestările sale cele mai recente din presă
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
chiar neexperimentate direct, se recunoșteau cu ușurință) că interpretarea prin ipoteza cea mai rea nu piere, și că ea va altera întotdeauna dispoziția de a jongla cu subtilitățile psihologice sau simbolice ale unui text. Tipul de scriitură destinat unei lecturi fragmentare și punctuale, recunoașterii aluziilor politice, a fost, cum se știe, o formulă de succes, chiar dacă se baza de obicei pe un discurs conformist în presupoziții, adoptînd o perspectivă narativă deliberat incoerentă. Mult mai subversivă mi s-a părut întotdeauna formula
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]