1,246 matches
-
pro-nunțiul apostolic Patrick Gerald O`Hara. s-a născut la data de 5 noiembrie 1896 în satul Valea Mare din comuna Faraoani (județul Bacău). Studiile primare le-a făcut în localitatea natală. În anul 1914, intră ca elev la Seminarul Franciscan de la Hălăucești (județul Iași). În perioada anilor 1914-1916, în timpul primului război mondial, lucrează ca sanitar în cadrul armatei. La data de 4 octombrie 1919, face profesiunea religioasă la Hălăucești, devenind călugăr franciscan. După război, își continuă studiile la Facultatea de Teologie
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
natală. În anul 1914, intră ca elev la Seminarul Franciscan de la Hălăucești (județul Iași). În perioada anilor 1914-1916, în timpul primului război mondial, lucrează ca sanitar în cadrul armatei. La data de 4 octombrie 1919, face profesiunea religioasă la Hălăucești, devenind călugăr franciscan. După război, își continuă studiile la Facultatea de Teologie din Roma. A fost hirotonit preot romano-catolic franciscan la data de 22 iunie 1924, la Roma și este repartizat ca preot vicar la Parohia Săbăoani (județul Neamț). La 30 septembrie 1925
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
1914-1916, în timpul primului război mondial, lucrează ca sanitar în cadrul armatei. La data de 4 octombrie 1919, face profesiunea religioasă la Hălăucești, devenind călugăr franciscan. După război, își continuă studiile la Facultatea de Teologie din Roma. A fost hirotonit preot romano-catolic franciscan la data de 22 iunie 1924, la Roma și este repartizat ca preot vicar la Parohia Săbăoani (județul Neamț). La 30 septembrie 1925, pr. Ioan Duma este numit vicar parohial la Hălăucești (jud. Iași), fiind în același timp "profesor" și
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
22 iunie 1924, la Roma și este repartizat ca preot vicar la Parohia Săbăoani (județul Neamț). La 30 septembrie 1925, pr. Ioan Duma este numit vicar parohial la Hălăucești (jud. Iași), fiind în același timp "profesor" și "director" la Seminarul Franciscan din Hălăucești. La data de 10 februarie 1928, este transferat în calitate de vicar parohial la Galați, devenind după doi ani paroh al Parohiei Romano-Catolice din Galați, rămânând aici până în anul 1949, când a fost arestat. Pr. Ioan Duma a editat revista
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
din secolul XV. A fost executat pe 19 iulie 1476. La origine un păstor la Helmstadt, între Würzburg și Wertheim pe Main, obișnuia să bată toba și să cânte la fluier pentru dansuri rustice, până la începutul lui 1476, când predicarea franciscanului Ioan de Capistrano a efectuat în el o mare schimbare. Böhm susținea că i s-a arătat Fecioara Maria, care l-a chemat să fie profet și predicator al pocăinței. În satul Niklashausen, aproape de casa sa, exista o pictură a
Hans Böhm () [Corola-website/Science/303675_a_305004]
-
Aceștia vor înființa în clădire o școală proprie. Școala iezuiților a funcționat aici până în anul 1725, când iezuiții au finalizat construcția propriului colegiu și a propriei biserici (Biserica Universității din Cluj, Convictus Nobilium din Cluj), fapt care a facilitat revenirea franciscanilor în oraș. Odată cu anul 1728 franciscanii inițiază o campanie de restaurare a bisericii în care construiesc turnul din fațada vestică în stil baroc și refac interiorul prin boltiri tipice baroce la o cotă mai joasă decât vechea acoperire gotică prăbușită
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
școală proprie. Școala iezuiților a funcționat aici până în anul 1725, când iezuiții au finalizat construcția propriului colegiu și a propriei biserici (Biserica Universității din Cluj, Convictus Nobilium din Cluj), fapt care a facilitat revenirea franciscanilor în oraș. Odată cu anul 1728 franciscanii inițiază o campanie de restaurare a bisericii în care construiesc turnul din fațada vestică în stil baroc și refac interiorul prin boltiri tipice baroce la o cotă mai joasă decât vechea acoperire gotică prăbușită la acel moment. Din literatura de
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
Altarul baroc al iezuiților a fost mutat în Biserica Franciscană din Mediaș, unde se află până în prezent. Din 1898 în fața bisericii se află amplasat Obeliscul Carolina, după mutarea sa din Piața Unirii. În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecție care depășea o mie de volume. În perioada anilor 1906 - 1948 în mănăstire a funcționat tipografia "Sfântul Bonaventura", care tipărea diverse reviste religioase („"Lumea catolică"”, „"Sfânta Cruce"”, ș.a.). Ultimele restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale lăcașului. În 1949 lăcașul a devenit biserică parohială, după ce autoritățile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România. Doar după 1990 biserica a redevenit biserică de mănăstire. După ce autoritățile comuniste au desființat ordinele religioase, clădirea mănăstirii a adăpostit „Școala de Muzică”, devenită ulterior „Liceul de Muzică Sigismund Toduță”, care există și astăzi. Deasupra intrării în lăcaș
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
prezent denumirea oficială a străzii. Pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, biserica are codul . Primul document referitor la înălțarea lăcașului de cult este data 9 septembrie 1486. Atunci primarul Clujului, Szabo Ambrus și consiliul orașului decid să doneze călugărilor franciscani un teren aflat în imediata apropiere a bastionului croitorilor pentru a fi ridicată o biserică și o mănăstire. Construcția propriu-zisă a bisericii și mănăstirii începe în 1487 sub supravegherea călugărilor franciscani minoriți, conduși de către călugărul Ioan (trimis special la Cluj
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
Szabo Ambrus și consiliul orașului decid să doneze călugărilor franciscani un teren aflat în imediata apropiere a bastionului croitorilor pentru a fi ridicată o biserică și o mănăstire. Construcția propriu-zisă a bisericii și mănăstirii începe în 1487 sub supravegherea călugărilor franciscani minoriți, conduși de către călugărul Ioan (trimis special la Cluj pentru lucrare) și cu susținerea regelui Matia Corvin și, după moartea acestuia, construcția este continuată cu sprijinul regelui Vladislav al II-lea al Ungariei din veniturile obținute de mineritul sării. Conform
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
și din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „"cea mai frumoasă din toată Transilvania"”. Are 34 m lungime și 15 lățime. Înălțimea pereților atinge 19 m. Biserica a fost clădită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau stâlpi de susținere sau prea multe ornamente, astfel încât credincioșilor să nu le fie perturbată atenția de nimic. Mobilierul aparține secolului XV, fiind realizat de mai mulți meșteri bistrițeni. Orga în stil rococo este din 1766 și este
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
de capital, a impus pentru ordinul său regula sărăciei. Din 1897 principalele familii franciscane sunt reunite în Ordo Fratrum Minorum (OFM), rămânând totuși distincte ramurile: minoriții (Ordo Fratrum Minorum Conventualum: OFMConv) și capucinii (Ordo Fratrum Minorum Cappucinorum. OFMCap) pe lângă terțiarii franciscani (Ordo Franciscanum Secularum OFS) și familia franciscană feminină: Clarisele. „Forma vitae” (Regula de viață) franciscană a fost aprobată oral de papa Inocențiu al III-lea în 1209. De atunci a început un proces de dezvoltare care, treptat, distingea fraternitas (laică
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
la codificarea așa-zisei "Regula bullata", inspirată din tradiția ordinelor călugărești, care regulă a fost confirmată de papa Honoriu al III-lea în 1223. Cu circa zece sau unsprezece ani în urmă, cu colaborarea Clarei fusese înființat un grup feminin franciscan (clarisele) și mai apoi, în 1221, al Treilea Ordin Franciscan - Secular. Când la 43 /44 de ani se stingea fondatorul ordinul său număra deja mii și mii de membri. Dispariția fondatorului însă a provocat o criză de lungă durată (1230
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
călugărești, care regulă a fost confirmată de papa Honoriu al III-lea în 1223. Cu circa zece sau unsprezece ani în urmă, cu colaborarea Clarei fusese înființat un grup feminin franciscan (clarisele) și mai apoi, în 1221, al Treilea Ordin Franciscan - Secular. Când la 43 /44 de ani se stingea fondatorul ordinul său număra deja mii și mii de membri. Dispariția fondatorului însă a provocat o criză de lungă durată (1230 - 1260). Această criză o constituia tensiunea dintre „spiritualiști” (printre care
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
o nouă criză s-a iscat în interiorul fraternității franciscane. Această nouă controversă a fost provocată de scrierile abatelui Gioacchino da Fiore: el dorea o nouă eră, a unei „Bisericii a Spiritului”; această viziune a fost identificată de mulți ca fiind franciscanii însăși. În pofida dificultăților interne, Ordinul a înflorit repede și a jucat un rol important (dacă nu chiar hotărîtor) în reînnoirea Bisericii printre masele populare ale situației zbuciumate de la sfârșitul Evului Mediu. În sec. al XIII-lea, în Ordinul franciscan, s-
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
fiind franciscanii însăși. În pofida dificultăților interne, Ordinul a înflorit repede și a jucat un rol important (dacă nu chiar hotărîtor) în reînnoirea Bisericii printre masele populare ale situației zbuciumate de la sfârșitul Evului Mediu. În sec. al XIII-lea, în Ordinul franciscan, s-a maturizat vocația pentru studiu odată cu crearea nucleelor franciscane pe lângă cele mai ilustre universități ale vremii; un vârf de lance a acestei activități a fost opera filosofică și teologică a lui Bonaventura da Bagnoregio, care a repropus tradiția platonico-augustiniană
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
pe lângă cele mai ilustre universități ale vremii; un vârf de lance a acestei activități a fost opera filosofică și teologică a lui Bonaventura da Bagnoregio, care a repropus tradiția platonico-augustiniană însă într-o nouă lumină: aceea a traiectoriei spirituale a franciscanilor. În afară de distincția netă credință - rațiune, proprie lui Ioan Duns Scotus, în școala filosofică franciscană s-a înregistrat și nominalismul lui Guglielmo Dumnezeu’Occam. În sec. al XIV-lea franciscanismul a dat viață unor nemuritoare opere artistice: de ex. bazilica Sf.
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
nealterată carisma franciscană originară (în acest curent se afla și Bernardin de Siena). Conventualii au urmat însă o linie diferită, până când, în 1517 papa Leon al X-lea, cu bulla „Ite et vos in vineam”, a consfințit (hotărît) împărțirea Ordinului Franciscan în două ramuri: Conventualii, care urmau cursul lor și Observanții, cărora papa le-a adresat cuvintele de început ale bullei: „Mergeți și voi în vie”. Reluarea carismei originare franciscane a fost și în centrul noii mișcări, care se va cristaliza
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
sigla: OFM), numiți în general pretutindeni „observanți”; ei au haina maro. Ordinul Fraților minori Conventuali (sigla: OFMConv); aceștia sunt cunoscuți cu numele de „conventuali” în România; în fosta Austro-Ungarie și în spațiul german sunt cunoscuți cu numele de „minoriți” sau „franciscani negri” (după haina de culoare neagră purtată de conventuali în cea mai mare parte a Europei după suprimarea lor din timpul lui Napoleon, pentru a trece drept preoți diecezani); „Cordelieri” în teritoriile francofone (de la cingulul alb pe care îl au
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
haina de culoare grei, considerată de specialiști culoarea originară a „saio”-lui lui Francisc: doar în parte adevărat, întrucât haina lui Francisc așa cum s-a păstra și se păstrează la Assisi în Sacro Convento, are toate cele trei culori ale franciscanilor: gri, maro și negru; ce-i drept în cantități diferite, printre peticele care o compun). Respectă in mai de-aproape viața și stilul sfântului Francisc. Ordinul Fraților Capucini (sigla: OFMCap), cunoscuți cu numele de „capucini” cu excepția spațiului germano-austro-ungar, unde sunt
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
cunoscuți cu numele de „capucini” cu excepția spațiului germano-austro-ungar, unde sunt mai sunt numiți și „braune Franziskaner”, deoarece au culoarea hainei maro. Se disting prin stilul de viață comunitară, precum și prin portul de sandale și barbă. Intensă este angajarea misionară a franciscanilor îndeosebi în America Latină și în Asia. Avântul misionar în aceste spații a început prin anii 1500 și continuă până în prezent în ciuda tuturor dificultăților întâlnite. De prin 1800 pot fi întâlniți și în Africa, mai ales cu activitatea misionară a lui
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
misionar în aceste spații a început prin anii 1500 și continuă până în prezent în ciuda tuturor dificultăților întâlnite. De prin 1800 pot fi întâlniți și în Africa, mai ales cu activitatea misionară a lui Guglielmo de Massaia. Între anii 1700 - 1800 franciscanii au fost loviți de nenumărate suprimări și de confiscarea conventelor (mănăstirilor) lor de către autoritățile civile în țările Europei Occidentale. Numai după 1880 s-a cunoscut o reluare treptată, ajutați și de reforma papei Leon al XIII-lea din 1897, care
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
mănăstirilor) lor de către autoritățile civile în țările Europei Occidentale. Numai după 1880 s-a cunoscut o reluare treptată, ajutați și de reforma papei Leon al XIII-lea din 1897, care a regrupat diferitele familii în Ordinul Fraților Minori. În 1900 franciscanii au continuat să dezvolte propria carismă de mărturie simplă și însuflețită de bucuria credinței, trăind dragostea evanghelică și dând în același timp lumii și oameni de mare cultură (de ex. Agostino Gemelli, fondatorul Universității Catolice de la Roma și a celebrului
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
a celebrului spital - tot din Roma - care îi poartă numele). Mai recent s-au cristalizat filoane de atenție ecumenică. Pacifistă și ecologică, care - în instituțiile franciscane din Assisi - au un puternic centru propulsor. Personaje ilustre date lumii și Bisericii de franciscani (pe lângă Francisc de Assisi): Și în prezent franciscanii sunt Ordinul religios (monastic) cel mai numeros: când pășeau în mileniul al III-lea franciscanii numărau peste 34 de mii de membri în cele trei ramuri, cărora li se adaugă cei peste
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]