1,057 matches
-
meteorologie a Încăperii și a Încăperilor din suflet. Criza În care viețuia era acută și urâtă, Într-adevăr. Și-o ameliora prin scrisul tenace, prin lecturi reluate și noi, prin prieteni vechi și noi. Fusesem cooptat În ultima categorie. * Ceea ce frapa la Paul Georgescu era contradicția dintre extraordinara mobilitate a spiritului și Ideea Fixă. Vârstele Rațiunii (Edit. Cartea Românească, 1982), volumul de convorbiri cu Florin Mugur, Își păstrează interesul nu doar pentru fascinantele fragmente de viață literară, ci și pentru cât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cântecele „de masă”, de reală calitate melodică, de altfel, pe care le semnase, cum avea să fie, ulterior, pentru melomani, prin muzica simfonică de Înaltă calitate pe care a scris-o după „liberalizarea” de la Începutul anilor ’60. Ceea ce m-a frapat atunci și ulterior a fost extrema simplitate a contactului cu marele compozitor, dublată de atenția sa lipsită de efort În a intra pe „unda” interlocutorului, dialog cordial, fără convenționalitate. Confirmând promisiunile Ninei, l-am interesat, probabil, de vreme ce l-am revăzut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu erau puține. Rătăcitul se Întreba cum ar putea evita să joace, din nou, rolul care Îl consacrase. „Rătăcitul”?... Neobișnuit, Încă, cu viața? Cu farsele ei confuze? Rătăcit, oricum, oriunde, oricând? În clipa când am deschis ușa clasei, am fost frapat de aspectul eteroclit, tipic american, al juvenilei asistențe. Nu puțini dintre studenți erau desculți... Efectul relaxant al superbei după-amieze de septembrie sau plăcerea de a contraria marțianul dresat, În bizara sa veche planetă natală, de rigide reguli și represalii? Dialogul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tot ce spunea. — Însemnătate? — Da, pentru că lungea sau scurta cuvintele folosind un accent aparte. Ba ton mai ridicat, ba mai coborât... ca șuieratul vântului. În timp ce priveam craniul din mâinile ei, am mai scotocit un pic printre amintiri. Ceva m-a frapat și-am zis: — Cânta, deci. Și tu poți vorbi pe tonuri? — Cântecul nu e vorbă. E cântec. — Vrei să-mi cânți un pic? Am inspirat adânc și m-am gândit câteva clipe la ce-aș putea cânta, dar nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În conștiința publică. Ea nu este totuși de neglijat. Într-o literatură unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constitruie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier În tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a promovat. Căci editarea primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Nu sunt omise, aidoma celebrului film al anilor nouăzeci pe care l-am amintit, Încrucișările Întâmplătoare dintre personaje și personalități ale intelectualității franceze (Jane, mama protagoniștilor - frații vitregi Bruno și Michel, dansează În tinerețe cu Sartre un be-bop și este frapată doar de urâțenia fizică a filosofului; Bruno Îl cunoaște pe Philippe Sollers când Îi propune spre publicare niște proze și eseuri personale; naratorul amintește de sinuciderea lui Deleuze, etc.). Cartea, construită ca o analepsă (din perspectiva anului 2009) fisurată de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
extins la nivelul Întregii panoplii de nume proprii. De la titluri (Splendid Hotel, 1986, Forever Valley, 1987, Rose Melie Rose, 1987, Tir et Lir, 1988, Mobie-Diq, 1989, Silsie, 1990, Seaside, 1992, Candy Story, 1992; influența beckettiană nu are cum să nu frapeze: ajunge să comparăm, de pildă, Mobie-Diq și Whoroscope-ul irlandezului), la marea Sise, la fortul Rore, la City Sise: utopiile redonnetiene Își găsesc cu greu un nume, iar acesta are o existență atît de fragilă Încît, departe de a identifica o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din pornire. Deși primul său protagonist, din romanul suscitat, se sinucide. “Ceea ce mă interesează nu este atât comportamentul său [al personajului, n.n.], ci protocoalele pe care și le impune pentru a evita bascularea În non-sens sau În vid. [...] Am fost frapat Întotdeauna de caracterul poetic al lucrurilor obișnuite, derizorii. Ele sunt cele care cheamă la ordine”, declară creatorul unui nou Mersault a cărei propensiune spre vacuitate este echilibrată de psihologia vetustă dar sănătoasă a eroului de roman polițist. Un Mersault pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
justificată. Încercările juvenile din Efluvii relevă îndemânare în versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuși când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
În alte bucăți (Promenoir), reușita este asigurată de alternarea limbajului solemn cu cel colocvial, precum și de unele note de grotesc ori de umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria) frapează imaginile insolite, încastrate în declamații ce trimit când la romantici, când la Maiakovski. Dicția acestuia din urmă, ca și amalgamul de egolatrie și solidaritate cu cei mulți sunt vizibile în Poem cu fața către voi, care, împreună cu Fapt mărturisit, relevă
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
anumit sens, cu locuința amfitrionului, devotat întru totul vocației sale literare (la orele cinci ale fiecărei după-amiezi, ani întregi s-a aflat, la biroul lui, în așteptarea „marelui necunoscut”). Lecturile duminicale din Strada Câmpineanu numărul 40, apoi de pe Bulevardul Elisabeta frapau prin lipsa oricărui protocol, printr-o principialitate flexibilă și printr-o maximă toleranță și bunăvoință (este notorie interdicția de a se întrerupe fie și lectura celei mai plictisitoare și mai lipsite de talent „opere”, pe care criticul o îndura cu
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
dezordinii, unei anumite dezlânări, jocului savant de asimetrii, efectelor bizare și pitorești, dar am mai putea adăugă și grația societății de conversație al cărei motor este poanta, butada, spiritul, într-un cuvânt vorba de duh în fulguranța sa care uluiește, frapează, lovește. Mișcarea arabescului este una din cele mai sigure ieroglife care permit urmărirea capriciilor unei linii care se îndepărtează în permanență de cursul previzibil al mișcării sale, schimbându-și direcția în mod neașteptat, imaginea însăși a unei libertăți nestăpânite, a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
săi îl sfârtecau și-l înfulecau cu lăcomie, strânși roată în jurul pielii lui fumegânde")410*. Tot astfel e "necăjit că nu poate să-i ia și pielea"411* castorului cu botul negru (încă o figură paternă?) La fel el este frapat de spectacolul pielii albe a părinților în mijlocul bălților de sânge. El se înăsprește pentru ca pielea să stabilească o barieră între el însuși și lume: "Vântul îi argăsi pielea. Mădularele i se învârtoșară de mult ce purtă zalele"412. Cu o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
național și principiile civilizației occidentale. Nimic „ruginit“, nimic „reacționar“ în acest apel la organicitatea și soliditatea construcției sociale. Dimpotrivă - doar încrederea în capacitatea aranjamentelor politice de a genera o ordine a libertății și a decenței. Liberalism și conservatorism Ceea ce ia frapat pe contemporani, la nivelul educației intelectuale junimiste, este preeminența unor surse și modele prea puțin familiare epocii. Germania și Anglia păreau să domine ca repere culturale, în vreme ce Franța propunea, odată cu junimiștii, un tip de abordare mai degrabă „reacționară“. Este suficient
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de la Plenara din iunie 1957, Gheorghiu-Dej s-a situat de partea Moscovei în disputa ideologică sovieto-iugoslavă, începută la sfârșitul lui 1956. Formule iugoslave precum „degenerarea sistemului sovietic” sau „birocratizarea” conducerii PCUS au fost catalogate de către Dej ca „afirmații calomnioase”. Ceea ce frapează este intensitatea atacului lui Dej la adresa iugoslavilor, tocmai într-un moment în care tensiunile dintre Belgrad și Moscova intraseră pe o pantă descendentă. Când polemica dintre conducerile PCUS și UCI era la apogeu (iarna-primăvara lui 1957), Bucureștiul ieșise în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
strigă: - Poți să intri și șă-mi dai un sărut de noapte bună, dragă. Sunt încă trează. Marriott ezită. "Ce se întâmplă cu mine?" se întrebă ca într-un fel de coșmar. "Ce-ar trebui să fac?" Gândul acela l-a frapat. Era o idee nouă, ca și cum ar fi urmărit un scop în seara aceea. Că era ceva... ceva în subconștient, de care își dădea seama. Dar nu putea descâlci despre ce anume era vorba. Deschise ușa cu prudența omului care intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
mult sau mai puțin) cu doi scriitori celebri, unul chiar Nobelard: Kertesz Imre și Esterhazy Peter (cel din urmă, poate viitor Nobelard). La librăria scriitorilor din Budapesta, în timp ce își lansa o nouă carte, Kertesz a spus ceva care m-a frapat: anume - a spus că nu doar scriitorul, autorul unei cărți trebuie să fie foarte bun (eventual chiar genial), ci și cititorul cărții trebuie să fie foarte bun, eventual genial, ca să fie apt să priceapă respectiva carte. Mi-a plăcut această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Vulnerabilitățile acestei ediții Bacovia vin din această direcție și sunt imediat evidente pentru oricine. Editorul nu rezistă tentației de a demonstra că opera lui Bacovia e mult mai extinsă decât se credea, însă demonstrația sa e neconvingătoare pentru că supraevaluează nimicuri. Frapează faptul că editorul asimilează și consacră o ipoteză hazardată emisă de către Marcel Marcian că 23 de texte în proză semnate de mediocrul Clement-Bacău (un nume obscur părând pseudonim) în cinci periodice din anii 1903-1906 ar aparține lui Bacovia. Mircea Coloșenco
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
nu mai este pe inimă, ci îndreptată, ca o acuzație, către Eva. Barba și mustața lui Adam sînt atunci o mărturie că perechea se afla în rai de ceva vreme. Este momentul aici să semnalez un lucru care m-a frapat. Nici o scenă nu ne arată că perechea s-ar fi bucurat, în Rai, de Rai. Paradisul, pentru ei, pare a fi reprezentat exclusiv de interdicție și de ceea ce decurge după încălcarea ei. Nu exclud, desigur, posibilitatea ca beatitudinea să fie
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
locvace, e reversul detectivului tipic (din Chandler sau din Dashiell Hammett, de la care e împrumutat și titlul american al lung metrajului), iar filmul începe cu un monolog de-al lui doar pentru ca el să fie ultimul din seria cadavrelor. Ceea ce frapează la acest film e coeziunea sa internă, performanță pe care frații au mai atins-o doar în Fargo. Scenariul e plin de răsturnări de situație (o altă caracteristică a tuturor scenariilor semnate Coen), dar dialogul e minimalist, permițând concentrarea spectatorului
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
după zeci de ani cu aceeași vigoare și aceeași ardoare, cu o vorbire și mai limpede și clară, foarte apropiată omului de rând, un vocabular care merge și la academie și îi este accesibil și cetățeanului simplu. Chiar m-a frapat faptul că poate în cuvinte simple și accesibile să creeze definiții și prezentări atât de complexe ale vieții de credință, ale Împărăției pe care o așteptăm, pentru care ne pregătim. Am fost foarte atent la latura doctrinară a învățăturii expuse
IOSIF ŢON LA BISERICA ROMÂNǍ DIN BRUXELLES (2) de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/349701_a_351030]
-
m-a interesat un alt maestru, Charles Sanders Peirce, fondatorul semioticii, așa cum este practicată ea în Statele Unite, și care a fost, firește, foarte diferită de ceea ce propuneau Greimas ori Lotman. Am devenit apoi președintele Asociației Semioticienilor Americani... Ceea ce m-a frapat ca fiind ceva în întregime nou, a fost, la Peirce, gândirea de o fluiditate și o mișcare continue (ce nu avea nimic de-a face cu rigiditățile și apriorismele celor care porneau de la limbă) și care știa să privească expresia
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
leș boeufs... Doamne ferește, nu-i cazul lui Gide. Dar notele lui, câteodată, trădează interesul de observator concret ce-l avea, pizmuindu-l în secret pe Balzac, de exemplu, din care citează fraze întregi în jurnal. Prima observație ce m-a frapat pe mine a fost aceea în care Gide urmărește de la fereastra o pisică jucându-se cu un puișor de roitelet,... o păsărica insignifianta,... sfredeluș?... care pui, golaș, nici macar nu are pene... Gide constată că orice pisică din lume atacă viețuitoarele
Despre Marx by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15575_a_16900]
-
Curții, nu există democrație fără pluralism. Iată de ce libertatea de exprimare consacrată prin art. 10 este valabilă, sub rezerva alin. 2, nu numai pentru "informații" sau "idei" primite favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar și pentru cele care frapează, șochează sau îngrijorează (vezi, printre altele, Cauza Handyside împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 7 decembrie 1976, seria A nr. 24, p. 23, paragraful 49, și Cauza Jersild împotriva Danemarcei, Hotărârea din 23 septembrie 1994, seria A nr. 298, p. 26
HOTĂRÂRE din 3 februarie 2005 din 3 februarie 2005, definitivă la 6 iulie 2005, în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/171878_a_173207]
-
Deznădejde, E clipa (în care aerul solemn te lasă mut), Noapte de vară (sub al cărei cer înstelat „dorm fragile copile”), Ține-mi mâna (pseudo eminesciană), Mai vii? (titlu pastișat după romanța De ce nu-mi vii?), Nu-nțeleg (unde ne frapează versul: „trandafirii sunt toți o vrajă”). Bucolice, aferate, pășuniste - deși, paradoxal, fără turme de mioare, fără ciobănei ori păstori coborând din baladă - sunt creații de genul Pastel, Fior (în care umbra iubitului nu poate fi, evident, decât „dulce”), Vin la
[Corola-other/Science/93_a_126]