19,543 matches
-
noptatec, jinduia mut să adore.” Joyce a muncit câteva ore la această frază, aflu. Aș zice că asta înseamnă să fii scriitor dacă nu m-ar încurca oarecum personajul lui Camus, din La peste, care lucrează de o viață la fraza: „Par une belle matinée du mois de mai, une élégante amazone parcourait, sur une superbe jument alézane, les allées fleuries du Bois de Boulogne”.
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
odată cu Băsescu, care spune că Oabama a promis să ridice vizele. Din nou corect: o să le ridice așa de sus, că doar Ghiță Mureșan o să le mai ajungă. Cât despre primarul din Deveselu, care o să-i întâmpine pe americani cu fraza ”Welcome to America”, și aici au nimerit-o. Deveselu e un fel de Americă, mai precis Sud-Vestul Sălbatic. Hotnews prezintă un video în care apar soldați sirieni trăgând cu pușca în 13 măgari. Pe președintele Bashar al-Assad l-au ratat
Cine are dreptate, Badea sau Huidu? () [Corola-journal/Journalistic/25201_a_26526]
-
care se va desprinde viitoarea limbă italiană, Bembo scrie trivial fără a avea nimic vulgar în expresie, dimpotrivă perorația doctă, de o cizelare izbitor de elegantă, sfîrșește în calofilie evidentă. Mai mult, exigența stilistică nu-i îngăduie abateri de la protocol: fraza e lungă, cu numeroase incise șerpuind într-o sintaxă stufoasă. Modelul livresc pe care l-a avut Bembo sub ochi a fost elocvența lui Cicero din Tusculanae disputationes (Dialogurile din Tusculum), cartea servindu-i cardinalului drept sursă de inspirație pînă
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
dar lumină!), pentru a ne cufunda în întunericul fecund al înțelegerii.“ Dialogul „personajelor“ lui Mihai Șora se produce îmbrăcând, nu rareori, dimensiuni poetice. Astfel, găsim, chiar acolo unde nici cu gândul nu gândim (ca să-i reluăm spusa), o bogăție de fraze încântătoare. „Vântul suflă unde vrea, ubi vult, și tu auzi vuietul lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Adulmecă-l! Nu cumva să-ți scape vuietul mării în inima ghiocului!“. Sau vorbind despre cuvinte: „lăsându-le ș
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
atât de simplu...”, spune Gregoire. Bun, nimic de reproșat, ba, mai mult, felicitări celor doi ambițioși. Copiilor, nu lui Popescu și Cartianu. Ce mă frământă este că simt în inima lui Grigore că el ar vrea să-i scrie această frază lui Antonescu, după alegeri: mai încearcă, asta e, ți-am zis că nu merge, din prima etc. Ceea ce, din nou îl apropie de CTP, așa cum aminteam. România Liberă ne întreabă ” De ce persoanele atrăgătoare câștigă mai mult”? Păi, bine, Andrei Stanca
De ce a plecat Moni în China? Pentru bani. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25299_a_26624]
-
Cât de contemporană ne este antichitatea? E întrebarea vitală pe care o pune fiecare pagină a acestei cărți. Eu am găsit un răspuns în comentariul la ediția românească din 1941 a Războiului peloponeziac, de Tucidide. Ioana Costa pomenește de o frază „fantastică” a lui Pericle, atunci când se adresează concetățenilor săi, încercând să-i determine să dea un „răspuns autoritar” spartanilor: dacă am fi locuitorii unei insule, am fi de necucerit.
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
gesticulații căldicele din care lipsesc fie spiritul critic neconcesiv, fie exigența avizată, fie amîndouă. Atenție, nu mă refer aici la cronica specializată pe domenii (gen «cronica edițiilor»), ci la cea așa-zicînd «generalistă».”. Nu e vorba de o scăpare, în această frază, fiindcă răspunsul la ancheta din „Steaua” nu e de tipul celor date, pe reportofon, în cîteva minute, „la cald”. Răspunsul lui Paul Cernat, scris, își subliniază, dimpotrivă, mărcile atenției critice: „la o privire mai atentă”, „atenție, nu mă refer aici
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
evidența care le atestă, mărturie palpabilă a circulației lor materiale, cititorul de poezie românească poate admite că - în sensul transmutațiilor la care tinde orice operație spirituală - în domeniul liricii lui Ion Barbu putem întîlni expresia unui proces analog.“ (p. 76) Fraza e fără fisură, compactă precum o stîncă din care nu răzbate nici un înțeles. O poți citi de cîte ori vrei, își va păstra cu tenacitate misterul. O cale mai sigură de a arăta că nu ai flerul limbii cu greu
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
victoriene, care nu putea accepta că piesele puteau fi scrise de un țărănoi”. Geniile, adaugă regizorul, se pot naște în mediile cele mai modeste, dovadă și Leonardo da Vinci. Se cuvin reținute câteva afirmații ale lui Brook privitoare la Shakespeare. „Frazele lui, care se referă la umanitate în întregul ei, au formulări incredibil de simple. Ce poate fi mai simplu decât «a fi sau a nu fi»? Traducă torii socotesc că, Shakespeare fiind un mare poet, e, vai, obligatoriu să fie
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
școli, de performanțe și modul în care reușesc ca pe vremuri de criză să facă cât mai puține cheltuieli. Or Școala generală “Singidava” reprezintă un exemplu pozitiv în acest sens. Pentru profesorii prezenți la reuniunea aleșilor locali rămâne memorabilă o frază rostită de un consilier, membru al comisiei de învățământ, care în opinia lor a șocat asistența și pe care ne-au rugat s-o consemnăm: Ce-ar însemna să vă consultăm pe toți cu deciziile pe care le luăm? Suntem
Scandal în Consiliul Local Cugir pe tema comasării a două unităţi de învăţământ () [Corola-journal/Journalistic/24361_a_25686]
-
este vorba aici, ci mai degrabă despre un impresionism aș spune cerebral atât de bine este modelată ideea de o état d’âme, cu o indelebilă stilistică, pentru că autorul are și acest talent particular și rarisim al fixării printr-o frază memorabilă. În definitiv, dacă privim cu atenție aceste microeseuri ajungem mutatis mutandis la concluzia lui Leonardo da Vinci vehiculând un vechi proverb toscan: Ogni pittore dipinge sè (Orice pictor se pictează pe sine). Într-adevăr, felul în care Cristian Tudor
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
jurnalul, ambiția celui care trebuie să lase totul așezat în urma lui. Prin urmare, atunci când recitește ce scrie, ea spune: „e bine că tai, cât mai am timp, tot ceea ce nu vreau să apară vreodată, cum ar fi prieteniile trădate sau frazele prea crude, răutăcioase, despre oameni care nu mi-au făcut niciun rău, sau altele despre stări indicibile. Dacă ajung până la capăt, tot îmi las casa curată”. Această luciditate luminoasă traversează scrisul ei ultim. Și, totodată, e limpede pentru cititorul fidel
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
cele ale lui) pentru a ajunge târziu la subiect: primul text al lui Sebastian este invocat abia după șaptesprezece pagini, întrun capitol de nici patruzeci! D-sa ar fi putut marca decisiv de la început însemnătatea temei pentru Sebastian citând o frază din Jurnal unde, vorbind despre porțile pe care le deschide în fața sa angajarea la Fundații, pomenește pe primul loc posibilitatea de a termina „în 3-4 luni primul volum din «Romanul românesc»”, și asta la mai bine de zece ani de la
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
Gherea, excelent: crud și binevoitor. Vlahuță dă o foarte bună definiție a poeziei ca să spună cum nu trebuie să fie poezia: Tu ia doar la crestarea silabelor aminte, Să nu prea bată ‘n struna știutelor cuvinte, - Ci ‘n răsuciri de fraze, cu vorbe de la tine, Fă sunetele goale să ni-se pară pline, - Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint, Dintr’o ‘ncăpere ‘ngustă făcând un labirint. „Nuvela lui Slavici e în alb și negru ca veștmântul ardelenesc, proza dunăreană e un
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint, Dintr’o ‘ncăpere ‘ngustă făcând un labirint. „Nuvela lui Slavici e în alb și negru ca veștmântul ardelenesc, proza dunăreană e un testemel înflorat din acelea vopsite cu șofran...” Nu mă gândeam, citând această frază, nemaiapucând s-o comentez, că era ultima înainte de divorț. Divorțul meu de activitatea scripturistică, vreau să zic. Cu excepția sfârșitului, tot ce urmează e scris mai demult.) Ion Manta îmi trimite o punere la punct. Îi scrisem despre natură că se
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
a desprinderii de sine. Situație paradoxală, dramatică și captivantă: în timp ce ființa se în-scrie în litera discursului auctorial, ea pierde tot mai mult autoritatea viețuirii efective. „Romanul” începe oarecum balzacian, cu o „introducere” relaxată, unde - luni, 17 ianuarie 1977 - într-o frază lungă, se face o oglindă a majorității preocupărilor/îmtîmplărilor, legate de viața diurnă, de familie, dar și a celor legate de scris-citit, sancționate toate de o punere sub semnul întrebării: „Acum stau și mă întreb ce am făcut în aceste
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
să-mi permită să scriu, acolo, despre ce fac eu - pentru că e imposibil să ocolesc asta.” Într-o dimineață de duminică, trezit devreme, trecut printr-un mic ritual al pregătirii pentru scris, se așterne peste hîrtie, dar „imediat după scrierea frazei, mă înmoi, mă desfac, cad interminabil.” Se întîmplă că, așa cum nota cu cîteva zile înainte (6 ian. 1981), „Ploaia se transformă repede în ninsoare.” Disoluția interminabilă (a ființei încrezătoare?) nu mai poate fi învinsă. Încearcă să iasă din casă să
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
de alegeri a secției de proză a Asociației, votează doar ca urmare a unei „rugăminți”, punînd parcă o pecete pe toate renunțările sale. Renunțarea forțată la scris este tragică. Cerneala, asociată cu sîngele scriitorului, cea care asigură existența materială a frazelor, își pierde consistența: „Tocul rezervor și cerneala apătoasă mă indispun și ele, îmi iau sânge...” Cititorul incompetent Acum, la final, încărcat de mîhniri, ajunge la o schimbare de viziune, la mutarea interesului de pe sine pe o alteritate (salvatoare?), cea oferită
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
lovituri definitive e prezent. Într- un articol din Familia, scris de o debutantă, descopere o alăturare a lui G. Călinescu de Urmuz, fără să fie citat Radu Petrescu, primul care a făcut asocierea... Și, mai mult - „Mizerie a mizeriilor.” - descopere fraze copiate de confrați din cărțile lui, fără trimitere la autor... Un semn al destrămării propriei literaturi, fără putința de a reacționa, de a mai lupta, de a se apăra. este irevocabilă. Viu, în sicriul propriei opere Inspirat de Pascal, scriitorul
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
lumii. Scriitorul reinventează viața, propria viață, prin fireasca, atenta și detaliata „copiere” a acesteia, a „transcrierii” ei pe hîrtie. Este ficționalizarea supremă. Ce-l determină însă să urmărească fascinat frîngerea zborului? Temerile lui Radu Petrescu se adună în chintesența unei fraze, pe care am mai invocat-o: „Lucrul cel mai îngrozitor care i se poate întîmpla cuiva: să se trezească, viu, în sicriu, sub pămînt”. Dar pentru un scriitor? Să se trezească, viu, în sicriul propriei opere. Neînțeles de cei pentru
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
librăria lui intră un profesor de matematică, și el vrea să afle motivul unei întâmplări care i-a distrus fericirea, fiindcă soția l-a părăsit. Căutarea lui de până acum s-a realizat prin numere, dar acum le combină cu fraze. Citește și arde pe rând cărțile date de librar, alegând câte o singură pagină cu o frază semnificativă, și așa găsește secretul, frazele selectate ar putea alcătui o carte păstrătoare a secretului. Astfel, profesorul Sebastian van der Becke, care predă
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
a distrus fericirea, fiindcă soția l-a părăsit. Căutarea lui de până acum s-a realizat prin numere, dar acum le combină cu fraze. Citește și arde pe rând cărțile date de librar, alegând câte o singură pagină cu o frază semnificativă, și așa găsește secretul, frazele selectate ar putea alcătui o carte păstrătoare a secretului. Astfel, profesorul Sebastian van der Becke, care predă matematici superioare, se preschimbă în autor. Dar cartea are nevoie de un tipograf. Patronul tipografiei, Patrick Gensfleisch
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
a părăsit. Căutarea lui de până acum s-a realizat prin numere, dar acum le combină cu fraze. Citește și arde pe rând cărțile date de librar, alegând câte o singură pagină cu o frază semnificativă, și așa găsește secretul, frazele selectate ar putea alcătui o carte păstrătoare a secretului. Astfel, profesorul Sebastian van der Becke, care predă matematici superioare, se preschimbă în autor. Dar cartea are nevoie de un tipograf. Patronul tipografiei, Patrick Gensfleisch, acceptă să tipărească o asemenea ciudățenie
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
existat sau n-au existat. Pe insulă sau nu pe insulă. Posibili. Incerți”. Mai este încă charizmatică la noi poezia preotului Jan Twardowski. E denumit Sfântul Francisc din Assis al poeziei poloneze, deoarece a respins patosul din slujbele religioase, iar fraza lui: „Să ne grăbim să îi iubim pe oameni, atât de repede aceștia ne părăsesc, lăsând în urmă ghetele și telefoanele surde” - sintagmă care a intrat în canonul paremiologic polonez. Criticilor polonezi le place să scrie despre versurile lui Herbert
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
și o scurtă justificare a lui Dan Cristea pentru această opțiune a sa de o viață, aceea de cronicar literar, cu alte cuvinte, „un soi de escortă critică a cărților nou apărute”. Între alte argumente, autorul se folosește de o frază „năucitoare” (cum zice el) a lui Philippe Sollers: „Actul cel mai revoluționar constă astăzi în a deschide o carte într-o bibliotecă și în a o citi, gândind ceva despre ea.” În formularea adaptată a lui Dan Cristea propoziția lui
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]