34,387 matches
-
Spre finalul programului, același șef a sunat-o și i-a spus sec “Vino, te rog, la mine în birou, pentru că e foarte grav ce ai făcut și a ajuns la șeful cel mare”. Ea s-a dus tremurând ca frunza. În biroul șefului, o aștepta iubitul ei cu inelul, iar șeful complice le-a devenit naș. Cea mai muncită surpriză pe care-am făcut-o eu a fost o salată boeuf pe care i-am livrat-o soțului sub formă
De la șefi-surpriză la ștrumfi-surpriză, trecând prin salate boeuf-surpriză by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20772_a_22097]
-
cu orele 18.00, la Din Casă (str. Constantin Coandă nr. 18, foarte aproape de Piață Victoriei). Pentru că ați fost cuminți, vor fi 7 cititori, nu 5, iar fiecare poate veni însoțit de cineva. Așadar: alaxandra Manuela Nați Savoir Faire Lăură Frunză Karmapolice ela Rezerve în caz că se eliberează vreun loc în ultimul moment: Mihai Lup Alb Ioana Dana remainick Georgiana diana Pentru că am tot vorbit de ceai verde, o să-i invit pe cinci dintre voi la o întâlnire cu ceai, prăjiturele, hăhăială
Vă scot la un ceai? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20826_a_22151]
-
Harry Potter. 12. Scoate petele maronii de pe plante. Nu se mai poartă animal print-ul, deci nici plantele cu pete maro nu mai sunt la modă. Stropește-le cu bere. Petele se vor îmbăta și vor cădea ca proastele de pe frunze. 13. Omoară melcii. Îngroapă cutii cu bere în grădină. Melcii sunt înnebuniți după bere, deci vor veni și se vor înfrupta până vor pica lați în cutia cu lichid și se vor îneca. Ți-ai pus problema că s-ar
Ce fac femeile cu berea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20830_a_22155]
-
e cea mai bună. E loc comun, dar Central Park e, de departe, locul meu favorit în Manhattan. Vara, cînd sute de copii chirăie și aleargă printre copaci și adulți, primăvara, printre ronduri de flori, toamna - cu joggeri alergînd peste frunze uscate sau iarna, îngropat sub zăpadă (mă rog, dacă îi mai permite încălzirea globală) parcul ăsta este, de departe, cea mai fascinantă oază de verdeață într-o mare de oțel pe care am întîlnit-o vreodată. Îi respir aerul, urmăresc oamenii
New York, New York… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20920_a_22245]
-
Nu mă omor după revelioane, iar, în loc de mașină, prefer metroul. Să vadă lumea hainele cele noi. Acum, dau cuvântul soțului, să vedem ce zice și el. Mda. După cum vedeți, el propune o variantă de buget în care nu mâncăm nici frunze, nici nu ne deconectăm de la curent, internet și căldură și nici nu ne mutăm de-acasă. Rezultă o economie de doar 400 lei. Of. O să-mi iau hăinuțe de doar 400 de lei, în cazul ăsta, ce pot să fac
Cum lucrează familia mea cu finanţele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20917_a_22242]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului TUNARII Sfărșitul lui noiembrie, cu ploile astea sâcâitoare și cu stolurile de frunze galbene spulberate în vârtejuri prin fața parbrizului, îl indispunea teribil pe Mototolea, ajuns șofer de taxi particular pe biata lui Dacie, călărită barbar de Nae Mărunțelu. Banii obținuți din vânzarea chioșcului se risipiseră pe reparații și piese, pe la mai multe ateliere
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
-i cunoști, să nu știi cine sunt, ce fac, unde se duc, ce-nvârtesc, ce tunuri dau. Simțea că ticăloșii ăștia monopolizaseră toate tunurile și el, cu ce să mai tragă? Cam așa gândea Mototolea, privind lung la stolurile de frunze moarte, care se repezeau în parbrizul mașinii, să-l ciugulească, să-l spargă. Aștepta de vreo trei ore și mai avea în față încă cinci mașini. Încă cinci clienți ratați, poate, printre ei, cel cu tunul veșnic visat. De fapt
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
că, în curând o va duce plângând la cimitirul de mașini, unde va aprinde o lumânare și o va pupa pe capote. Și stropii ăștia care se reped în parbriz, parcă să-i pătrundă în ochi și în creier!..Și frunzele astea nerușinate care dansează în fața sa ca niște dezmățate!..Îi furau ultimele fărâme de speranțe, pe care le spulberau în neant...Claxonul colegului din spate îl trezi din întunecatul coșmar. Trebuia să meargă mai departe. Dar, degeaba! Mai are-n
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
dansează în fața sa ca niște dezmățate!..Îi furau ultimele fărâme de speranțe, pe care le spulberau în neant...Claxonul colegului din spate îl trezi din întunecatul coșmar. Trebuia să meargă mai departe. Dar, degeaba! Mai are-n față patru. Iar frunzele și stropii de ploaie...tot în parbriz și în creierul său... Nici nu a observat când un tuciuriu cu mustață i-a deschis portiera. Să sară la gâtul lui: --Cum îți permiți? --Potolește-te, omule, spuse calm șocolatiul mustăcios.Nu ai
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
Vai, Doamne! Câtă suferință, câtă jale Panica, durerea a cuprins pe fiecare. Azi veștile incerte vin rând pe rând Părinți, iubiți, prieteni cu sufletul frânt Urmăresc știrile, informațiile oftând Dacă îngerii lor sunt în cer sau pe pământ. De azi frunzele suspină-n fiecare noapte Un treizeci octombrie cu sânge și ploi, Mamelor nu li se usucă lacrimile pe pleoape Iar cerul plânge durerea lor cu noi, cu voi. În țara mea cu suflete rănite și moarte În toamna aceasta am
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
aripi copacilor, care smulgându-se din pământ s-au transformat în păsări. Oamenii n-au observat, n-au tresărit, ba unii și-au vârât picioarele în locurile unde au fost rădăcinile așteptând să înfrunzească. Treceam fluierând pe stradă. Ploua cu frunze și am început să le strâng pentru a-mi face o cunună, ce să se ofilească pe fruntea mea sub care simțeam clocotind vulcanii gândurilor. Ei, și ce dacă?... mi-am spus. Ce dacă ieri a fost azi și astăzi
TABLOU ASTÃ NOAPTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384154_a_385483]
-
Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a bătut un clopot de aramă cu dangăte ușoare, ca niște șoapte, când tu, cu pieptul gol, mă aruncai în noapte, iubirea mea, ca frunza rătăcind în toamnă. Mi-a bătut un clopot sur, de tuci, când vântul începuse un Recviem, cu ochi orbiți, uitați, uituci, mai căutăm în inimă un semn. Referință Bibliografică: Clopotul / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul
CLOPOTUL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384152_a_385481]
-
o găsești decât în Turcia, la adevărații cafegii și la mine! Cum o cafea turcească merge cu o țigară turcească, servește-te din acest pachet de Camel, chiar dacă nu are filtru. Este o țigară deosebită, făcută din tutun fin, din frunzele de la vârful plantei, tratate după rețete numai de fabricant știute. - Vai, colega, mă copleșești și mă răsfeți! S-ar putea să-mi placă și să doresc să mai vin la dumneata, începu să se alinte Georgeta! - La tine... Încearcă să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384084_a_385413]
-
a banalității actuale (Shift) unde-și descoperă sinele care are un iz prăfos, monocrom și uitat. Ion Vanghele ne prezintă Povestea copacului trist, în care copacul trecând prin brumele autumnale este asemenea omului care trece prin anotimpuri cu murmur de frunze în glas. Marcela Mocanu în Mușcătură ilustrează o bătrână care nu mai are dinți, dăruindu-i copiilor... Daniela Tiger are ceva din Nichita Stănescu în Ultimul pas,când strigătul albicios de iluzii îi străpunge fața; ea pictează vise adormite și
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
un fulg din Cer pentru liniștea fastuoasă, rotindu-se cu timpul pentru totdeauna și fără întoarcere. Pentru mine, unele aduceri aminte seamănă cu pitorescul din Brăila mea cea dragă, alte amintiri semănând cu deziluziile întâmplărilor fără frumusețe, plutind întâmplător ca frunzele pe apă, trebuind să depășească val după val, să ajungă în locuri limpezi dăruite de Dumnezeu. Din anii aceia de demult, așa am învățat să iubesc Brăila, privindu-i pământul care deseori se înfățișa sub culoarea florilor de mușețel, a
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DOI COPACI SINGURI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Doi copaci singuri Mă ascunde blând copacul ca o inimă de frunze și respir în el de-acuma și vorbim cu-aceleași buze. Creștem fructe, creștem păsări, rostuim vânturi și toamne, râdem, plângem împreună, plângem împreună, Doamne! Referință Bibliografică: Doi copaci singuri / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1900, Anul
DOI COPACI SINGURI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384176_a_385505]
-
cine știe cui. Satul cu case frumoase cu prispe și ferestre de poveste, era total alb. Nici o culoare. Doar albul acela curat și sclipitor în lumina unor raze de cer. Poteca era albă și drumul cel mare alb. Pomii albi își lăsaseră frunzele mari și cu crengile ridicate pe care albul se așezate ca în picturile meșteșugite ale unui pictor uitat de lume, mărgineau drumul. Părea ca o zăpadă proaspătă ce se așezase, ca o liniște necuprinsă peste tot ce era cândva mâna
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
EPISODUL 2 Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Capitolul II Era iarna lui 1950, în 9 februarie. Iarnă grea. Crivățul se dezlănțuia pe câmp, urlând ca o fiară. Pomii, dezbrăcați de frunze, se frământau pe loc, parcă încercând cu disperare să rupă niște lanțuri imaginare și să fugă din calea gerului năprasnic. Doar vântul alerga liber, făcându-și de cap pe câmpurile ce păreau că nu au margini și prin coșurile caselor
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
făcute parcă special ca Soarele să nu-i fure din culoarea ochilor. Pe cât de frumoasă era, pe atât de isteață și de vorbăreață se dovedea! În toamna anului 1956, Romelia a mers la scoală, în clasa întâi. Toamna își număra frunzele într-o imagine de basm arămiu, așezându-le peste tot... În curtea școlii, pe platou, copii de diferite vârste se aliniaseră într-un careu în jurul unui grup de profesori, urmând a fi repartizați pe clase. Romelia venise la școală împreună cu
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
că , rădăcina Stejarului Auriu își trage seva dintr-un filon de aur . Ha, ha, ha, râdeau bărbații adunați în jurul mesei pe care paharele cu must nu se lăsau prea mult nebăute. Nu râdeți măi oameni buni, voi nu vedeți ce frunze are stejarul ? Când apune soarele , stejarul strălucește de zici că se aprind o sută de becuri, am dreptate ? Nu am prea mult timp să privesc apusul de soare , dar în schimb vă povestesc ceva ce vă lasă cu gura căscată
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LACRIMA FRUNZĂ Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe fruntea mea desfrunzește un anotimp, iar vântul se-nfășoară pe ziduri de tăcere, întotdeauna grăbită și la braț cu zeul-timp, deseori, uit de
LACRIMA FRUNZĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384255_a_385584]
-
lacrima-frunză. Dar ce, dor poate fi fără lacrimi și nostalgie? sub pleoapele mele trăiești într-o zi de mai, când am fost siderați de coincidența-magie, teama te-a blocat, dar prin versuri lăcrimai. 6 Octombrie 2016 - MIT Referință Bibliografică: LACRIMA FRUNZĂ / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Ileana Tănase : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
LACRIMA FRUNZĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384255_a_385584]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Hai iubite pe aleea arcuită, pe care ne plimbam astă-vară, împrejmuită de copaci verzi și falnici s-o vezi cum arată acum. Griul asfaltului e udat de ploaie, uscat pe alocuri de vântul care biuciuie frunzele colorate, pentru a zbura încotro vor ele. Unele acoperă aleea noastră, altele inundă iarba sau se rătăcesc pe bănci, printre flori, pe unde-apucă, mângâiate de-un colț de soare. Hai iubite pe aleea arcuită, pe care ne plimbam astă-vară, să
HAI IUBITE... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384253_a_385582]
-
Acasa > Poezie > Sonete > AUTUMNALĂ Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sufletul mi-e plin de verde, trupul prinde-a ofili într-o toamnă ce se vede cu frunze a mă-nveli. Slab căldura se răsfrânge în văzduhul plin de vară iar lumina se prelinge, se topește până-n seară. Versul meu de poezie cântă anotimpu-n care într-o zbatere târzie orice frunză cade, moare ... Și se-așează cu speranță
AUTUMNALĂ de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384248_a_385577]
-
într-o toamnă ce se vede cu frunze a mă-nveli. Slab căldura se răsfrânge în văzduhul plin de vară iar lumina se prelinge, se topește până-n seară. Versul meu de poezie cântă anotimpu-n care într-o zbatere târzie orice frunză cade, moare ... Și se-așează cu speranță 'ntr-un covor de flăcări vii, un dans plin de 'xuberanță ... Unde ești? De ce nu vii În înalturi a ne-ascunde - entități întru iubire? Ne vom pierde în secunde, -n clipe lungi, fără de știre
AUTUMNALĂ de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384248_a_385577]