1,212 matches
-
cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine poate luna te va căta-n zadar." (Omar Khayyam) Stăteam cu surioara mea, Silvia, pe bancă și urmăream comportamentul diferitelor grupuri de ființe umane în timp ce astrul solar încerca să străpungă frunzișul des al coronamentului, trimițând, ici-colo, câte un laser auriu. Cei de vârsta a treia erau imobili și gravi, păstrând o tăcere de mormânt. Fețele lor erau înghețate și galbene, încât jurai că sunt personaje din Muzeul Figurilor de Ceară al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că am întâlnit-O pe Shri Mataji înaintea ta, nu am absolut niciun merit! Așa a fost să fie! Atunci a fost momentul meu, așa cum acum este al tău! În ceea ce privește jongleriile cu energia sau meditația... în vârf de copac, în frunzișul verii sau iarna, printre crengi înțepenite de ger... totul nu este nimic altceva decât rodul antrenamentului unei meditații zilnice și făcute cu conștiinciozitate. Bineînțeles, am exagerat nițel cu... copacul, cu... iarna... Meditează și tu cu regularitate și o să observi că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
printre ramurile unei păduri tinere, străine, acel „animal” ce este el Însuși. „Ce spui tu despre tine Însuți?...” exclama un filosof presocratic. Și, așa cum se Întâmplă ades Într-o vânătoare, „animalul”, abia Întrezărit și iute, fugace, se pierde ades În frunziș, uneori Îi auzi doar frecarea de arbori sau tufișuri, frunzele uscate ce-l trădează sau vreo pasăre ce izbucnește speriată din ramul ei. Tu, da, tu Însuți te pierzi și nu rareori Îți pierzi și speranța de a te apropia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mi-am dat seama că și ei făceau parte din visul meu. Clădirea școlii era o construcție zveltă de tip industrial cu uși mari de oțel care se înălțau aproape oriunde te întorceai și întregul campus era înconjurat de un frunziș des. Copacii străjuiau și acopereau școala - era ascunsă într-o pădure. În interiorul acestei păduri se aflau mai multe structuri de lemn - înșiruiri de bungalouri anonime punctate cu ferestre tip hublou, iar acestea constituiau grosul claselor de curs. Arhitectura era atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fluturând, cu cortelul roșu în dreapta, în care grămădește toate folicelele ce culege. Se aude țârâitul greerilor și cosașilor acum în vremea când m-am oprit sub arbori ca să scriu aceste rânduri, murmurul miilor de insecte, o clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prinților Trubețkoi, la 18 km. de Moscova. Acum acest palat e sanatoriul Academiei. E așezat într-un parc vast; cu lacuri și copaci bătrâni. Aici e primăvara în toiu; a înflorit liliacul și cântă cucul. Plouă mărunt. Cântă picăturile în frunzișurile tinere. Am sosit întâi noi, cu atomobilele, trecând prin marginea unui sat de periferie a Moscovei, clădit din lemn bârne. Aici a cantonat cândva armata lui Napoleon. După un ceas au sosit și bagajele vesele că nu li s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
suspendată, pe care o descoperim, de asemenea, în basme: „...o năsălie din mlădițe de brad și saschiu, în care amestecară și flori frumoase, și așezară moarta deasupra”, „.lăsară trupul neînsuflețit și nestricat să se legene în aer liber, la umbra frunzișului verde și în cântecul păsărilor pădurii”. Și în colecția Ion Pop-Reteganul este prezentă o ipostază prețioasă a expunerii aeriene a moartei: un sicriu de aur așezat într-un paltin. Iulius Lips a investigat astfel de practici funerare la civilizațiile primitive
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adică să mă încarce cu energie. Mai ales că ele, "rădăcinile individualității artistice", după bruma de intuiție pe care o am, sunt indefinibile, prea multe și mereu în transformare. Decât să vorbesc despre rădăcini, prefer să vorbesc despre tulpină și frunziș, despre ce este la vedere. Acestea măcar se pot măsura cât de cât. Și ce constatăm aici, la vedere? Cum ziceam, să reținem că sunt un-ins-care-scrie, adică un fel de aparat care astfel își găsește rostul, producând texte literare. Această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
du-te O, suflete al meu Pe calea mântuirii Oricât va fi de greu. La capătul cărării Ne așteaptă, blând, Hristos Să facă plata dreaptă Creștinilor de jos! Stațiunea Buziaș 25.06.2010 Pe un șes Întins O pădure cu frunziș Cu alei de copaci De tei și castani Te-mbie să stai. Pe bănci pitulate Oamenii iau parte. Un izvoraș A lui Moș Buziaș Care Dumnezeu l-a dat Și Binecuvântat! Tot omul să bea Sănătate să ia Și un
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ca glasul ritmic al mărei, freamătul mișcării, vuietul vieței acestui furnicar omenesc. Dincolo de oraș, pe al doilea plan, se rădică capricioase dealurile înconjurătoare, acoperite cu vii și livezi, presurate cu monastiri vechi: Galata, Cetățuia, Hlincea, Măgura, care răsar din bogăția frunzișului, albe, sclipitoare, marture vii ale unor timpuri asfințite. Apoi mai departe, tocmai la orizon, se profilează un șir de alte dealuri mult mai mari, aproape cât niște munți, peste care se întinde, cât cuprinzi cu ochii, un codru imens secular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
1.000 tone pe hectar; pentru zona geografică În care e situată România, producția de biomasă poate ajunge până la 500 t/ha. Numai că, din această cantitate, lemnul, cel mai comod În utilizare, este reprezentat destul de modest. Majoritatea o deține frunzișul și iarba; e destul de incomod a aduna și transporta o astfel de biomasă, atâta vreme cât o singură rotație a cupelor unui excavator dintr’o carieră umple un vagon cu cărbune... O mare cantitate din biomasă este consumată de restul biocenozei, animale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu bulbi cu tot din natură. Dar ce e un ghiocel ori, mai ales, ce știe el să facă În natură? El este, Într’adevăr primul care Înflorește, se spune pentru a profita de lumina ce ajunge acum nestingherită de frunzișul arborilor. Dar el Îndeplinește astfel un rol, deloc de ignorat: Paradoxal În raport cu modestia sa, el Întreține În primele momente ale primăverii, prin acțiunea sa asupra mediului, heterotrofele solului, În semn de mulțumire că au asigurat, după o iarnă Întreagă de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rege“. Acești lungi cârlionți de lemn ce cădeau la rindeluit se numeau nu „Holzspäne“ șașchii de lemnț, ci „Hobelschatten“ ștextual: „umbriș de rindea“ț. Îmi place cuvântul. Încă de pe atunci îmi plăcea că pernele de moarte erau umplute nu cu frunziș, paie sau rumeguș, ci doar cu umbra ce mai stăruia în lemn din coroana copacului viu, pentru ca apoi să sară din el atunci când tăiai lemnul. Alexandru Vona scrie în romanul său Ferestrele zidite: „Când vrei să cunoști adevărul trebuie să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mină, seamănă, întins pe batista din iarbă, cu o grămăjoară de frunze putrezite adunate de vânt. Cum de cutează o fotografie de pe front, trimisă ca veste de moarte, să confunde între ele lințoliul cu batista, omul cu o mână de frunziș? Nimeni n-a putut lua de pe umerii bunicii povara pierderii fiului ei. Așa cum mie caișii îmi aduceau aminte de tatăl meu mort, la fel și ei un acordeon îi amintea de fiul mort. Acordeonul era obiectul rămas în urma sa care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nici prieteni și nici admiratori, voi fi fericit să aud pe drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața-și urmează cursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
binecuvântarea. Din zmeurișuri a fost primit de Ursus arctos - ursul nostru, Namila Babii, mormăind a nedumerire de vizita Celui Bun și Mare. Numai șarpele cel ticălos când a simțit pe aproape prezența Prea Bunului Părinte s-a strecurat târâș pe sub frunziș și lesne s-a făcut nevăzut. Avea el, șarpele, o pricină anume ca să se ferească a da ochii cu Atoatefăcătorul. S-a mai bucurat Dumnezeu de limpezimea primului ochi de apă pe lângă care trecea, trebuie să fi fost oglinda tăului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fi explicată destul de plasic de filologul și istoricul român Sextil Pușcariu care compară poporul român cu-n râu de munte care după ce izvorăște și-și poartă zglobiile și limpezile lui ape la vale o bucată de vreme, deodată trece sub frunziș, găsește o crevasă în munte în care se strecoară și dispare discret, ca să apară mult mai la vale, mai bogat în ape, mai învolburat, dar la fel de limpede. Așa și cu locuitorii satului nostru. După o tăcere de multe sute de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre o vîrstă de aur cînd oamenii trăiau, pretinde el, ca zeii, fără suferință și bătrînețe, dacă, oricum, nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că domnea o liniște totală. Își strecură mâna prin păr cu un gest de disperare. Se apropie de un copac, îl măsură din priviri apoi lovi cu piciorul de nenumărate ori în el. Îi venea să-l desfrunzească, iar din frunzișul lui să-i facă un covor pentru noaptea ce se lăsase cu suspine triste și reci. Parcurse din nou toate împrejurimile cu toate ungherele întunecate și era îngrozită de senzațiile pe care i le trezea acest impuls. Mâinile îi tremurau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cumplite am trăit; te las să compari vremurile acelea cu nobila năzuință actuală spre libertate, acea libertate pe care în sfârșit am dobândit-o, prin câtă umilință și teroare din trecut. Micuțo, din patul tău văd șirul de plopi, cu frunzișul brumat și gălbui, cu reflexii tomnatice. Mă gândesc la tine, cu dragoste, cu strângere de inimă, cu o tandrețe fără egal pe lume. Îmi petrec toate serile scriindu ți; afară de zilele de la Slat[ina] și de cele câteva zile de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mirosul specific al boletelor care fac să se dilate nările rusului - acel amestec maroniu, jilav, plăcut, de mușchi umed, pământ rodnic și frunze putrezite. Dar trebuia să scotocești și să te uiți bine după o ciupercă gustoasă, În timp ce umblai prin frunzișul ud de sub copaci, până să descoperi și să extragi cu grijă din pământ ceva cu adevărat frumos, cum ar fi o familie de pui de edulis cu capișoane sau acea varietate de scaeber asemănătoare cu marmura. În după-amiezile Înnorate, singură
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
broboade pe cap curățând În patru labe bălăriile de pe o cărare din grădină sau greblând ușor nisipul pătat de soare. (Nu apăruseră Încă la orizont acele zile fericite când vor curăța străzile și vor săpa canale.) Granguri aurii emiteau din frunziș cele patru note sclipitoare ale lor. Ned se Împleticea pe sub geam interpretând cu dăruire rolul ajutorului de grădinar Ivan (care va deveni În 1918 membru În sovietul local). Mai târziu au apărut pe pagini cuvinte mai lungi; iar la sfârșitul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ciudat de Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală. Galbenul crea o lume de chihlimbar În infuzia de ceai foarte tare a razelor de soare. Roșul făcea frunzișul să picure stropi de Întuneric rubiniu pe o cărare roz. Verdele Îmbiba verdeața Într-un verde și mai verde. Și când, după atâta bogăție, te Întorceai spre un mic pătrat de sticlă normală, insipidă, cu țânțarul lui singuratic sau cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și revărsa comoara. Dintr-odată, camera era despicată În lumini și umbre. Frunzișul mestecenilor mișcându-se În lumina soarelui avea nuanța de verde translucid a strugurilor și În contrast cu el era catifeaua Întunecată a brazilor pe un fond albastru extraordinar de intens, cum n-am mai văzut decât mulți ani mai târziu În zona
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați acolo, contaminându-se de animația jocului de lumini și umbre de sub fabulosul frunziș mișcător, fără Îndoială exagerată de aceeași predispoziție spre o comemorare pătimașă, de permanentă revenire, care mă face Întotdeauna să abordez acea masă de ospăț din exterior, din inima parcului - nu dinspre casă - de parcă, pentru a se Întoarce acolo, mintea ar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]