1,204 matches
-
de țesut. Mama ta va alege firele violet și purpurii pentru fularul său, se va uita cum sunt înfășurate pe suveica de lemn. Îl va purta toată vacanța, îl va privi ziua și noaptea să vadă cum își schimbă culorile. Fularul acela uitat, apoi regăsit, va naviga în viața noastră, până când într-o bună zi, Angela, îți va înfășura gâtul și se va impregna de parfumul tău. La întoarcere, când am coborât din avion, am regăsit aerul încins. Elsa așeză valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pleacă pe două zile în interes de serviciu, un răgaz pentru mine. Își aranjează ultimele lucruri în geamantanul din piele de căprioară pestriță, cel pe care l-a avut în călătoria de nuntă. Mă atinge cu brațul, în timp ce caută un fular în dulapul cu mai multe uși care acoperă tot peretele. Este îmbrăcată cu un costum-pantalon cu guler șal, dintr-un jerseu moale de culoarea nucșoarei. La gât poartă un șirag foarte simplu din boabe mari de chihlimbar, legate cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și existau toate condițiile să nu fiu descoperit. Era un sport bun, nici mama ta nu a reușit să găsească pe chipul meu patern contraindicații. Desigur, existai tu, care vroiai să faci dans și umblai prin casă pe vârfuri, cu fularul mamei tale legat peste șolduri. Vroiai să dansezi, Angela. Dar erai prea înaltă pentru dans. Erai potrivită pentru judo. E un sport bun, am spus, o disciplină pentru spirit. Trebuie să fii leal, să respecți mișcările și partenerii, fie ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pantofi eleganți de culoarea vinului. Își ține gâtul întins și lung vârât între umerii care par mai mici din cauza poziției aceleia incomode. — Mă pregăteam să ies. — Unde? — La gară, plec, ți-am spus. În jurul gâtului alb ca lumina are un fular înflorat, un capăt îi cade pe piept, iar celălat în spate, pe saltea. Are un chip rahitic, înviorat de machiaj, și aerul rătăcit al cuiva care este în trecere. — S-a născut fetița, spun. Ea nu spune nimic, dar privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ceea ce a fost și nu va mai fi, pe tot ce am pierdut. Suspină și ea în felul ei, încet, cu un șuierat al nasului. — E frumoasă? — Da. — Ce nume i-ați pus? — Angela. — Ești fericit? Prind un capăt al fularului, apoi pe celălat și le țin în mână cu gingășie, apoi, brusc, strâng capetele, strâng nodul până îl rup puțin. Cum aș putea să fiu fericit? Cum aș putea? Încep să plâng pe neașteptate. Lacrimi mari, dure, care coboară încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adevărat spre ea. Da, călătoria aceea de-a-ndărătelea spre locurile ei natale ne-ar fi oferit posibilitatea s-o luăm de la început. Acum mă grăbeam să sosesc, s-o văd coborând cu rochia șifonată de drum. În timp ce mâna ei albă, în spatele fularului care zboară, se mișcă spre mine și mă invită să n-o urmez, s-o las să facă singură primii pași în spaima aceea de lucruri regăsite. Poate acolo, acasă la ea, pe pajiștea unei bisericuțe de piatră care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
neliniștea foarte tare, mai ales pentru că sunt predispus să răcesc la cap; de aceea, înainte de a ieși, mi-am tras o căciulă de lână peste urechi, o beretă de lână peste ea, o pălărie de fetru deasupra. Înfofolit, cu un fular în jurul gâtului și altul în jurul șalelor, puloverul de lână, scurta de blană și haina de piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă și senină. Dar tot nu puteam să înțeleg de ce domnul Kauderer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
capătul acelei dungi de neant pe care continuu s-o numesc Bulevardul, văd avansând o figură subțire, într-o haină de blană de culoare deschisă: e Franziska! Recunosc pasul zvelt, cizmele înalte, modul în care ține mâinile adunate în manșon, fularul lung, în dungi, care flutură. Aerul înghețat și terenul pustiu asigură o bună vizibilitate, dar degeaba îmi agit brațele, făcând gesturi de chemare: nu mă poate recunoaște, suntem încă prea departe unul de altul. Avansez cu pași mari, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scăpase cuvintele acelea cu câteva minute în urmă. Leigh cumpără o ceașcă de cafea de la o prăvălie cu mâncare sănătoasă din colț, fără lapte sau îndulcitori sintetici — unde erau gogoșeriile Dunkin’ Donuts când avea nevoie? — și își înnodă mai strâns fularul la gât. Tocmai se pregătea să intre în holul clădirii lui Russell când o auzi pe Emmy strigând-o din urmă. Se întoarse și văzu un taxi care opri cu scrâșnet de roți la un stop și o Emmy bronzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de la Gicu la Gore. Să nu spuneți că greșesc, fiindcă Îmi iau viteză și vă iau și la palme. Crin - Îl făcea pe Geoană mincinos și producea clăbuci În colțul gurii pe scenele electorale, cu staful În spate și cu fularul galben la gât - se trage acu’ În poze cu adversarul. Mie Îmi miroase a spirit de haită. Băsescu e răul absolut - bine, bine, nici bun nu este, evident, m-am plictisit și eu de ifosele lui -, iar virginele politicii, sulemenite
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
atinsese toate obiectivele. Într-un fel, rolul ei se sfârșise. Ai fi spus cu toate acestea că nimic nu era schimbat în oraș. Mereu tăcute în timpul zilei, străzile erau invadate seara de aceeași mulțime, doar că acum dominau paltoanele și fularele. Cinematografele și cafenelele făceau aceleași afaceri. Dar, privind mai de aproape, puteai să observi că figurile erau mai destinse și că uneori zâmbeau. Și aveai ocazia să constați că până atunci nimeni nu zâmbise pe străzi. În realitate, vălul opac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
soldați și militari de toate gradele, au găsit un scafandru și un patinator, au văzut niște santinele și un lemnar, au văzut un cizmar cu ochelari, au găsit un toboșar și un gornist, au găsit o bătrână cu palton și fular, au găsit un bătrân cu pipă, au găsit o veneră și un apolo, au găsit un domn cu joben, au găsit un episcop cu mitră, au găsit o cariatidă și un atlant, au găsit un lăncier călare și altul pedestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
deodată, mă aflu în mijlocul încăperii, ușor șocată, în timp ce toate celelalte se năpustesc spre hainele atârnate pe stative. Mă uit în jur, încercând să mă orientez. Sunt zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu genți, pantofi și fulare și fete care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la Ralph Lauren... niște sacouri fabuloase... uite un raft cu genți Prada... zău, e ca un vis devenit realitate! Conversația se poartă pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
treizeci de ani? — Sută la sută cașmir! strigă altcineva. Ai văzut asta? E doar 50 de dolari! O să‑mi iau trei. Mă uit în jur la camera strălucitoare și agitată, la fetele care se vântură peste tot, înșfăcând marfa, încercând fularele, cu brațele pline de chestiile astea noi și superbe. Și, brusc, îmi simt sufletul cuprins de căldura unei revelații copleșitoare. Aceasta este lumea mea. Locul căruia îi aparțin. În fine, mi‑am găsit adevărata patrie. Câteva ore mai târziu, ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
al asociației cu cotizația la zi. Mai este și un cunoscut politician de toate culorile și din toate circumscripțiile, care a cerut să nu i se dea numele și să fie filmat doar din profil. Poartă ochelari negri și un fular roșu, care-i ascunde ridurile de pe gât. Nu trebuie uitat nici Ahmed, care-l ține de braț pe politician, al cărui simpatizant a fost de pe vremea când acesta era troțkist pe față și frontist prin spate. Ahmed poartă un costum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum, când bătrânul Marcu Vancea te-a regăsit și te somează, noapte de noapte, să-l revezi, să-l renaști. Pieptul înainte! Privirea sus-sus, ca și cum n-ar vedea capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât, pălărie tare. Mănuși lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub rever, unde se afla nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-au auzit urletul muzicii și tam-tamul. Nătăfleață de Tolea înțepenise, nu era cine să oprească muzica. Fum, vedenii magnetice, mirosul arderii și al cenușii. Doar Tolea le vedea. Singur singur, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și statutul nostru și obiectivele noastre și... Da’ vă spune tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia am timp să-i dau fetiței de mâncare, la trei să fiu înapoi, la instructaj. Își aruncase pe umeri geanta uriașă, își îndreptase fularul verde, mototolit, o zbughise, tov secretar executiv o și zbughise. Domnul detectiv Vancea iese pe hol, îl salută, zâmbind, pe Iopo Papașa, o ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul acoperit de perdeluță verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el, tov Titi, care n-ar fi pus o picătură de alcool pe bătrânul lui ulcer, tocmai el să suporte asemenea... Pot să repet, dulcissime. Pentru dumneata, Tirbușon, repet oricând orice. Profesorul a ridicat privirea de pe monitor, și-a îndreptat fularul de mătase bordo sub gulerul răsfrânt al cămășii negre, a fandat grațios pe lângă garofița Gina, a mângâiat-o scurt pe obraz, pe gușiță, și a ieșit din spatele paravanului pe care scria cu litere aurii RECEPTION. Nu pentru a se înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul să vadă ce faci cu mâinile și cu sprâncenele, dacă te-ai bărbierit neglijent sau ți-ai pus, cumva, un fular roșu, de papițoi. Nu, Herr Doktor nu amintea scandalul cu scoaterea din învățământ, nici că acesta fusese, în realitate, cauza reîntâlnirii-surpriză dintre ei. Să nu pară nedelicat, probabil. Să nu se creadă că își contabilizează faptelebune. În spatele confesionalului, profesionistul pândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără sărut. Netede, vibratile. Respirația tânără, încetinită, sfârcul erect. Sâni reci și netezi și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa fluieră și strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de bara trapezului, rotind fularul parizian, incendiind aerul cu nemulțumirea și jongleriile sale. Dă din mâini și din cap, pelerina flutură în arenă, fachirul n-are destul loc și aer și aplauze. Domină planeta, e singur, ca totdeauna. Mereu singur, singur pe lume. Tovarășe Orest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]