2,159 matches
-
nu putea fi decât nebun. Sergentul Yates dădu glas gândurilor inspectorului. — Doar n-aveți de gând să-mi spuneți acum că ticălosul ăsta nu e dus rău de tot cu pluta, zise el în timp ce macaraua era amplasată lângă puț, iar funia era coborâtă și atașată de gâtul lui Judy. — în ordine, acum trageți-o afară! urlă Barney. în sala de mese, singurul care își savura prânzul era dr. Board. Cei opt membrii ai comitetului CNAA nu și-l savurau. Ochii le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a rămas prins în lut. — Stai așa! scoase Barney un strigăt neclar, dar era prea târziu. Speriat de natura încărcăturii sale sau crezând - în mod eronat - că i se spusese să ridice mai zdravăn, macaragiul ridică mai departe. Apoi, cum funia se tensionă, se auzi un pârâit înfricoșător și în clipa următoare capul de ciment al lui Judy, cu peruca Evei pusă ca o bască, arătă ca și cum era pe cale să împlinească profeția inspectorului Flint - că va fi decapitată. însă, după cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o ploaie de lut, reluând astfel o relație mai strânsă cu capul, și femeia rămase atârnată așa, goală, roz și de-acum, când hainele și cimentul se duseseră de pe ea, remarcabil de vie în aparență, așa cum stătea acolo, la capătul funiei și la vreo șapte-opt metri deasupra solului. — Trebuie să spun, zise dr. Board în timp ce studia cu delectare vulva păpușii, că până acum n-am avut niciodată prea multă înțelegere pentru necrofilie, însă pe cuvânt că în clipa asta încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cerc în jurul lui. Dar macaragiul își pierduse cumpătul. închise ochii, trase de mânerul greșit, iar Judy își reluă ascensiunea. — Oprește-te! Oprește-te! Asta-i o afurisită de dovadă! zbieră inspectorul. Dar era deja prea târziu. în clipa în care funia se adună toată la capătul troliului, Judy ajunse și ea acolo. Basca de ciment se dezintegră, capul păpușii fu presat între butucii troliului și corpul ei începu să se umfle. Picioarele i-au fost primele care au avut de suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ceva despre operații de schimbare de sex pentru bărbați, dar... — Schimbare de sex?! țipă dr. Mayfield. Schimbare de sex? Cum poți să stai acolo așa de calm și să vorbești despre... Se auzi un bubuit puternic. Lui Judy îi ajunsese funia la par. Dar și doctorului Mayfield. Penisul a fost primul care a cedat. Dr. Mayfield a fost al doilea. Când Judy se dezumflă, dr. Mayfield se aruncă spre dr. Board, dar apoi se prăbuși la pământ, bâiguind ceva incoerent. Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de vântul slab, după care începură să coboare înspre apă. Gaskell le trase înapoi de sfoară și mai încercă o dată. Balonașele plutiră iar încet în jos, spre apă. — O să aștept până se mai întețește vântul, zise el, după care legă funia de balustradă, unde balonașele atârnate săltară alene în sus și-n jos. Bărbatul coborî în cabină și se întinse pe pat. — Și ce-ai de gând să faci acum? îl întrebă Sally. — Să dorm. Trezește-mă când bate vântul. Gaskell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fi public de cafenea literară, decât într-o forțare a închipuirii mele. În realitate, prezentau interes prin faptul că la crâșma mică erau reprezentate breslele aproape uitate de meseriași, cu toate ustensilele lor. (Coșarul, agățat de colacul lui sinistru de funie, nu mai poate nici să mai bea, dar nici să se dezlipească de scaun. Pe Viner trebuie să-l întâlnesc iarna. Vara parcă murea, ca o ciudățenie a naturii, numai ca să învie în sezonul rece, dându-mi de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tot căscând. Afară e întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot pune ei cu voința mea. Am strâns destule batiste și șosete ca să fac o funie. Pereții din cauciuc emană un miros groaznic. Dar acum îmi e bine. Mâine vor citi despre mine la știri: Doamna Mao s-a sinucis prin spânzurare. Ziua de ținut minte va fi 14 mai 1991. Sunt tristă? Nu chiar. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
are nici un fel de bare de protecție și iarna e acoperită de gheață. Plutonul meu trece strada, îndreptându-se spre terenul de instrucție. Lângă fântână, zăresc un băiețel cu obraji ca merele. Scoate apă cu o găleată legată cu o funie. Greutatea îl face să se aplece periculos de mult peste marginea fântânii. Ar putea să alunece și să cadă în orice clipă. Când trec pe lângă el, îmi închid ochii. Pe stradă e un orb care vinde yame. Par a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu ea. Pământul e cu susul în jos. Urechile încep să-i țiuie. Brusc, totul se pornește să plutească fără nici un zgomot în fața ochilor ei. Prizonierii cad, împrăștiați în toate direcțiile. Unii dintre ei se desprind de stâlpii de lemn. Funiile rupte de gloanțe cad în țărână. Lotus aleargă spre Fairlynn. Își leagănă trupul, cu bărbia spre cer. În spatele ei, norii s-au prăbușit la pământ, rostogolindu-se ca niște ghemotoace de bumbac. Șeful plutonului de execuție strigă ultimul ordin. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
după plecarea celor doi, îl va lăsa pe Dante Negro să-și termine liniștit treaba, privind de la una din ferestre. Din cabană apărură însă doar vizitiii cărând mai multe lădițe de voiaj. Cei doi bărbați urcară. Bagajele fură ancorate cu funii la spatele trăsurii. Câteva minute. Unul dintre vizitii urcă la locul lui, pe capră. Un strigăt. Biciul rotit prin aer. Trăsnetul loviturii și prima trăsură fu smulsă din loc de goana cailor. Rămas în picioare, Dante Negro continua să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
degrabă: ca la pești, când se rup iazurile. Bărbații mai tineri, flăcăii, fetele băiețoase, de cum le văd, Își dau de știre și pornesc În goana-mare Într-acolo - cei mai mulți pe jos, dar unii și călare; alțiiân căruțe. Înarmați cu prăjini, căngi, funii de cățărat În copaci, ba chiar și fălci-de-rădașcă: ghearele de fier, cu dinți, folosite de telefoniștii reparatori, ca să urce pe stâlpi. Copiii n-au voie. Copiii rămân acasă. Copiii așteaptă. Uneori adorm, tot Întrebându-se ce-au să le aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice: «Dă să văd hârtiile.» Le ia, le citește, dar nu știu cum se face că chiar atunci tata Îi strigă de mai Încolo să deie fuga, că a intrat Dumana-n vie. Mama aleargă să alunge vaca. Se Întoarce cu ea de funie... - Dumana, cea care mânca rufele de pe frânghie? - Aceea. Bună, vacă, nu numai de lapte... Zice mama: «Haramu-ista di vacă, mi-o hrâștit hârtiile din mână și le-o mâncat, da’ dac-așteptați câteva ceasuri, să le deie-napoi...» Atunci bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lunci, cele păduri... Și, Doamne (cum ar zice - și chiar zice; și bine zice Creangă), ce minunății ieșeau din mânurile lui! și nu doar cozile alcătuind șerpi Încolăciți, pești cu gura deschisă (parcă pohtind și ei borșul Mătușii Domnica), vrejuri, funii, păsări, flori, adesea și câte un trup (Însă totdeauna Îmbrăcat, sirenele lui Moș Iacob purtau, peste solzi, câte ceva, de păreau și fără-solzi) - Însă și găvanele pe care ceilalți lingurari le tratează (!) după canoane imuabile, bătrânul le făcea pe-gură (pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
știe: cel care a primit să urce crucea - de la buza acoperișului turlei până-n vârf de tot - e un băiet de-al tatei: adică premilitar i-a fost, Înainte de război; un călugăr, un frate. Până la streașină crucea are să fie urcată cu funii și scripeți; de-acolo-ncolo, În puterea brațelor și a spinării fratelui premilitar - eh, dac-ar fi tata, comandantul subcentrului de premilitari, i-ar fi mai ușor călugărului. Dar așa - are să-i fie tare greu - singur; cu crucea-n spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-se... Zorii erau aproape. Avea timp exact cât să se ducă sus pe coama dealului și să se întoarcă înainte să sosească cei ce urmau să prindă maimuțele. Îmbrăcându-se în grabă, își luă cuțitul, secera și un ghem de funie și dispăru între umbre, trecând astfel pe lângă spion, care deja se ascundea în tufe așteptând drama acelei dimineți. Având febră din cauza agitației și nervozității pe care le simțea, aștepta răsăritul acelei zile care, decisese el, îi va oferi, în mijlocul haosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
oasele gâtului în vreme ce se chinuia să se uite peste umărul stâng. Se străduia să-și gareze cu spatele Fordul Fiesta micuț, pe aleea din fața casei, comună cu vecinii lor. Ca întotdeauna, operațiunea asta semăna cu încercarea de a trece o funie prin urechea unui ac minuscul. Dintr-un motiv misterios, cu toate că locuia într-o casă semi-detașată din încrengătura urbană a Croydon-ului, vecinii ei simțiseră nevoia să-și achiziționeze un jeep monstruos de mare, cu fante de viteză pe laterale și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu îmi mai pasă dacă se trezește din somnul lui de om beat, mă aplec peste el și sânii mei plutesc înăuntrul gurii lui deschise, iar el îi linge, își înfige dinții în sfârcuri, legându-mă de el cu o funie a durerii, îndesându-mi întreg trupul în gura lui, trupul meu obosit, epuizat, se coace din nou în cuptorul gurii sale fierbinți, din care va ieși din nou proaspăt și aromat ca pâinea, și asta fără nici un efort, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile, mi se părea că funii nevăzute mi se încolăcesc în jurul lor, trăgându-mă în prăpastie, iar de deasupra capului mă atrage magnetul cerului melancolic, încă un suflu abrupt și balanța eternă a terorii dintre ceruri și pământ se va face fărâme, iar eu voi rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spune el și se uită la mine cu coada ochiului, îi place să arate că deține controlul, cum poți să numești un câine Eliahu, intru după el pe un coridor gol, scânduri subțiri din lemn trasează treptele, iar noi apucăm funiile care în curând vor deveni balustrada unei scări stabile, preț de o clipă sunt gata să cred că suntem o pereche de tineri veniți să verifice modul în care înaintează lucrările la noua lor casă, acordând o atenție specială fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era. Mă întrebam ce naiba face și mărturisesc că nu mai înțelegeam nimic, era totul atât de ciudat. Își pusese tocuri? Se urcase pe ceva? M-am apropiat de ea și eram gata-gata să-i spun două vorbe, când am zărit funia deasupra capului ei. Fusese prinsă de o grindă din tavan... era perfect dreaptă, de parcă trasase cineva o linie cu rigla. Sora mea era îmbrăcată cu o bluză albă - albă ca aceasta pe care o port eu acum - și o fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să nu i-o privesc. Mi-am dat seama că trebuie să cobor și să-i spun mamei, că trebuie să țip, dar trupul nu mă asculta, se mișca pur și simplu fără mine, încercând să o dea jos de pe funie, deși mintea îmi spunea că trebuie să dau fuga jos. Normal că un copil ca mine nu avea puterea să desfacă funia aceea, așa că am rămas cu privirile în gol mai bine de cinci-șase minute. A fost un gol total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar trupul nu mă asculta, se mișca pur și simplu fără mine, încercând să o dea jos de pe funie, deși mintea îmi spunea că trebuie să dau fuga jos. Normal că un copil ca mine nu avea puterea să desfacă funia aceea, așa că am rămas cu privirile în gol mai bine de cinci-șase minute. A fost un gol total, de parcă murise ceva în mine. Până a venit mama să vadă ce se întâmplă, am rămas acolo, nemișcată, lângă sora mea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a putut pentru Naoko. Mi-am dat toată silința să ne fie bine la amândoi, să începem o viaț\ nou\. Asta e, n-am ce-i face. E a ta acum, pe tine te-a ales. Naoko și-a pus funia de gât în pădurea aceea întunecată precum adâncul sufletului ei. Cândva, demult, Kizuki, ai luat o părticică din mine și ai dus-o în lumea aceea a morților. Acum, Naoko a mai luat o părticică cu ea. Uneori am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe toată lumea și am pornit, în direcții diferite, în căutarea lui Naoko. Am scotocit fiecare colțișor, începând cu interiorul sanatoriului și terminând cu pădurile ce îl împrejmuiau. Am găsit-o, în sfârșit, după cinci ore. Își adusese singură pân\ și funia. Reiko oftă adânc și mângâie capul pisicii. Vrei un ceai? am întrebat-o. — Da, te rog, spuse Reiko. Am fiert apa, am turnat ceaiul și m-am întors pe verandă. Se însera încet-încet. Lumina zilei pălise și umbrele lungi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]