3,250 matches
-
cusute și groase pe margini. Al meu cuprindea o scrisoarea de la tata către un negustor din Ravenna pe nume Mattia; al lui Gundo, scrisorile ce trebuiau încredințate rabinului Hiyya, tot din Ravenna. Yehudah ne-a sfătuit: - Dacă o să-ți fie furate scrisorile sau Hiyya n-o să mai fie în viață, mergeți la mai-marele evreilor și spuneți: „Zece șefirot fără precizare și douăzeci și două de litere de bază; trei mame, șapte duble și douăsprezece simple“. Vi se vor da bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fugise, luând-o ca ostatecă pe fiica bijutierului. Mașina fusese semnalată tuturor patrulelor din Roma, dar, timp de douăsprezece ore, se pierduseră urmele asasinului și ale victimei sale, până când Antonio Buonocore nu Îi recunoscuse la bordul unei mașini, o Lancia furată, În timp ce Încercau să părăsească Roma. Agentul se lansase plin de curaj În urmărirea lor - ca Într-un serial american. Pe șoseaua de centură Îi ajunsese din urmă, Îi blocase și-i forțase să se oprească. Nomadul trăsese asupra lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
simțea cum se scurge din el orice Încredere și orice speranță, cufundându-se Într-o tristețe Întunecoasă. De zece ani trăia o viață mutilată. Viața lui și cea a iubitului său se intersectau pentru câte o cină sau o noapte furată rutinei unei căsnicii, pe care Dario se Încăpățâna să o considere fericită. Uneori avea cu el o valiză, ca și cum ar fi venit dintr-o lungă călătorie. Dario se instala În garsoniera din Borgo Pio. Îl dădea jos de pe tron pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adunate în jurul ei, s-a înclinat adânc, cu degetele desfăcute larg, într-un fel de plecăciune ciudată. Apoi s-a îndreptat, s-a uitat la fiecare dintre noi în parte și a zâmbit ca un copil prins cu o smochină furată. Wenrero era și ea om ca toți oamenii. Eram fermecată. Le-a mulțumit mamelor mele pentru vasul cu măsline, brânză și pâine proaspătă care-i fusese lăsat. Înainte de a mânca, a spus o rugăciune într-o limbă care suna ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să le spun. Când a venit noaptea din nou, i-am auzit pe frații mei întorcându-se și am auzit și sunetele prăzii pe care o aduceau: femei care plângeau, copii urlând, animale behăind, căruțe care trozneau sub greutatea lucrurilor furate. Simon și Levi strigau și dădeau ordine cu asprime. Vocea lui Iacob nu se auzea de nicăieri. Ar fi trebuit să fiu învinsă de durere. Ar fi trebuit să fiu epuizată și să nu mai văd nimic. Dar ura mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ea. Avea, În somn, un aer preocupat, două cute verticale Între sprîncene. Moartea lui Gildas Îl făcea să se simtă orfan. În cursul nopții, se strînseseră unul Într-altul, ca niște copii, și el avea senzația că Îi era brusc furată copilăria și toate visele: o Întreagă viață deja trasată Între dragostea pentru ea și pasiunea pentru mare... Acum o simțea pe Marie Îndepărtată și neliniștită. Inima Îi bătuse puternic cînd Îi lăsase biletul acela În mașină, o așteptase cîteva ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acum decriptate, omorurile făptuite de Yvonne asupra copiilor ei, care erau anormali... Ușor, cu blîndețe, o atrase pe terenul anchetei pentru a Încerca să-i abată atenția de la durerea ei. Marie Își ridică brusc fața spre el. - Dar atunci... barca furată, busola, anexa găsită la Morgat? Cine a putut fi atît de monstruos Încît să vrea să se creadă că Nicolas era Încă În viață? Încolțit, Fersen o strînse la piept, În chip de răspuns, și o legănă tandru. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe călcîie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sînt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea. Îi zîmbesc. Vă doresc ședință plăcută. Tot restul zilei, sînt În culmea fericirii. Mai exact, șocată și fericită, În același timp. Nu-mi vine să cred să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și carierei mele de spion îi sosise timpul să se sfârșească. Mi-am pus uniforma ca să iau ochii oricărui german care ar fi încercat să mă împiedice să ies din Berlin. Legat de aripa roții din spate a motocicletei mele furate era un pachet cu haine civile. Vizita mea la familia Noth nu avea nimic de-a face cu perfidia. Sincer doream să-mi iau rămas-bun de la ei, să-și ia și ei rămas-bun de la mine. Țineam la ei, îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
spunea că membrii familiei Ruffolo nu erau croiți pentru lucruri comune cum este munca sau negoțul, nici măcar pentru studiu. Adevărat fruct al sămânței tatălui său, Giuseppe nu muncise niciodată, singurul negoț pe care-l practicase vreodată era acela cu obiecte furate și tot ce studiase În viață era cât de bine să deschidă o Încuietoare sau să intre prin efracție Într-o casă. Dacă se reîntorsese la treabă atât de repede după ce fusese eliberat, doi ani la Închisoare aparent nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dragoste. - Dacă ai ști că abia așteptam să îmi spui lucrul acesta! Noroc că astăzi am lăsat ușa descuiată fiindcă am avut treabă prin casa mare. S-au strecurat ușor și au stat vreo jumătate de oră, făcând dragoste „pe furate”. Erau fericiți și împliniți când erau împreună. De sărbători a nins molcom, cu fulgi mari, astfel că s-a așternut un strat considerabil de zăpadă. Nu a fost nici ger iar stratul de nea a rămas pufos. Frusina și George
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mult drag, din urmă, apoi, se pierdu În Întunericul care cădea, cu o viteză, suspectă, parcă. În dimineața următoare, luă căruța tătânesu, cu frumoșii cai suri, Își puse alături coasa, o secure mare, cuțitul cu care de obicei Înjunghia animalele furate, cuțit mare, aproape cât o sabie, cu ascuțiș dublu, pe o parte și pe alta a lățimii, și cu gârlici pe mijloc. Asta era, ocupația lui, În familie. Să aibă grijă de curățenia, hrănirea și adăparea cailor. Frumoșilor cai, admirați
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a Întrebat-o, el, din capul oaselor. Da. Eu. Îți explic Îndată. Peste zi, după ce, pe Ciocio, l-au dus, unde l-or fi dus, polițiștii aceia, au venit alții, cu mașini și cu Încărcători, și au confiscat tot porumbul furat, de el și de tine, o Întreagă toamnă. I-am Întrebat, de ce nu te-au luat și pe tine. Și? Miau zis că tu ești nevinovat. Că, doar, el e vinovat. Că, tu, ești, și așa, un nenorocit, al societății
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
așa este, dar cînd i-am simțit sula, nu m-am mai împotrivit <vik47>: de ce? <sabina>: niciodată nu intilnisem așa ceva <vik47>: hehe <sabina>: da, hehe. I-am fost amantă pînă l-am băgat în pușcărie <sabina>: aflasem unde ține lucrurile furate <sabina>: i-am pus si niste cocaină, să fie tot tacimul <vik47>: te- ai răzbunat, adică <sabina>: nimeni nu a scăpat! Doar javra aia grasă, care acum e în America. <sabina>: da’ i-am nenorocit rudele, cărora le lașase una
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
din senin: „Nu mi-am văzut fiul nici la naștere! Mi-a fost smuls din pîntec! Dus!“ Thomas nu Înțelegea nimic. El băuse un coniac mic, un fleac, Marika doar apă minerală; o luase razna, sărise de la fiul-model la copilul furat, pentru că și așa puteau fi interpretate vorbele ei. „Am fost mamă purtătoare! Alta e mama lui acum, dacă Îi sîntem așa ceva vreuna. CÎte puțin, amîndouă. Eu l-am ținut În pîntec!... L-am cărat cu mine peste tot, a dormit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de a o striga pe doamna Warnotte pentru a-i spune „veniți să vedeți că am avut dreptate”, dar renunță imediat la intenția sa. La ce bun ? acea tînără femeie aflată în fața lui, purtînd pe ea doar o cămașă bărbătească furată, era mult prea calmă pentru a fi o intrusă. Bernard așteptă totuși o explicație și ea nu întîrzie să vină. — Bernard, chiar nu știi cine sunt ? — nu. — sunt de la Departamentul vise. Bernard se așeză pe unicul scaun din fața mesei, își
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fiindcă sunt o fată bună și, de altfel, am prins slăbiciune pentru tine, dar fără manifistări casnice. Ai dreptate, în definitiv, însă află că în cele din urmă devin primejdioasă. Un tânăr s-a sinucis din cauza mea! Iubește-mă pe furate, nu te zăpăci! Pe Felix, această morală îl supără iarăși, lucru pe care Georgeta îl remarcă. Fata se așeză pe genunchii lui Felix și-i înconjură gâtul cu un braț. - Sunt o proastă că-ți fac atâta morală, iartă-mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Doamne-ajută, la mine, a fost vârful urechii stângi. Ureche la care, e drept, poate chiar și femeii numite Dina și Gina șoptiseră, în trecut, cuvinte ce nu s-ar fi cuvenit, probabil, să fie rostite către urechea cu pricina. Cuvinte furate, adică. Ori, dacă nu chiar cuvinte explicite, atunci măcar acele piuituri. Clănțănituri de surpriză. Fâșâituri. Ori suspine, emise de vreuna dintre fragilele aparținând popoarelor de femei adulterine. Și care, cu ușurință, pot fi confundate cu îndemnuri de a scrie despre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căruțe pline cu pepeni, minate de țărani. În grădini, cădea puful de pe gutui. Soarele mai mult lumina decât încălzea. Cocîrță umblase pe la primărie, într-o comună apropiată, dăduse șpagă oamenilor lui și se înființase cu acte în regulă pentru iepele furate. Mîfțoagele se puseseră pe picioare, nu le mai^cunoșteai. Pe spinările arse cu var, le crescuse alt păr, smocuri, smocuri. Din negre ce erau, acum arătau pestrițe, cu șire lungi de fir alb, întortocheate. Muierea tăinuitorului le umflase cu orz
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urmă și acolo trăgea. Erau trei odăi de lut, văruite proaspăt. Le păzea mama ibovnicei, o bătrână surdă și bețivă. N-avea pământ, n-avea nimic, trăia din ce-i trimitea fii-sa de la București. Didina încărcase casa cu lucruri furate și încingea niște focuri mari, boierești, să nu simtă frigul Stăpânul. Dormea Bozoncea, o mai iubea, chema lăutarii, întindea câte o masă și petrecea. Duminicile chefuiau prin comunele apropiate, la nunți. 152 Pe când ei ce să facă? S-au strâns
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ademenea cumpărătorii în prăvălie, strigând din toate puterile: - Ia și te-mbracă! Ia și te-mbracă! Costume de stradă, fracuri de închiriat, costume de înmormîntare, pantofi extra, prețuri ieftine... Degeaba, domnilor! Desfăcură geamantanele cu o cheie potrivită și scoaseră lucrurile furate. Erau vreo douăsprezece cămăși, două costume de haine, o pereche de pantofi, așezați pe șanuri, batiste și izmene, o perie de cap și niște sticluțe cu parfumuri. Negustorul trăgea cu coada ochiului spre intrare, să nu dea cineva peste ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os alb în el, n-o mai cunoșteai. Brațele lungi rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea de Bozoncea și aduse de dragul ei. Și cum călca! S-a sculat în picioare și s-a-nvîrtit prin odăi. Stăpânul îi cumpărase pantofi scumpi, mici, cu barete argintate, de-ți luau ochii. Se bunghea și Nicu-Piele, se uitau Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
crengile lor uscate. Caramangiii priveau dușumelele. Șeful scoase din saltarul mesei o bucată de pâine și o roșie pe care o tăie cu briceagul. Înfulecă lacom și vorbi cu gura plină: - Zi, voi n-ați auzit nimic despre niște cai furați! N-oți fi vinovați, mă, și eu vă bat degeaba! Săracii! - Să crape ăl de știe ceva, să trăiți! spuse Treanță cu inima la loc. Am fost la Tulcea după pește, eu și cu tovarășul ăsta, că cu de-alde-astea ne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și răspunse pentru amîndoi: - Bine, cum să fie? Să trăiți! Șeful mesteca pielitele negre și dulci. - Să iscăliți câte o declarație, și cu mine ați terminat... - Ce declarație? se miră Paraschiv. Presarul râse încet. - Că nu știți nimic de caii furați și că v-am cercetat... omenește. De dovedit, nu v-am dovedit... Le-a pus în față două foi. Treanță se bucura: - Gata, ne dă drumul, scriem... Iscăliră. - Liberi, dom' șef? întrebă codoșul după ce terminară. Comisarul cercetă hârtia și mormăi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bre, câte o halviță... - Nu-i nevoie, grecule, ne-am pricopsit. - Te.vorbește? - Da, o ducem bine, ne-am făcut negustori de fitile de candelă... - Nu mai spune dumneata! Grecul fi privea speriat. Nu uitase cuțitul lui Paraschiv și banii furați. Tremura și acum. Dar hoții nu aveau chef de treabă. Au plecat, iaba, că-l țineau pandaliile pe codoș, să umble. - Îmi pare rău că vă las sănătoși! le-a mai strigat ăl bătrân, și s-au dus. În urmă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]