1,521 matches
-
chef de lucru...! Dacă nu ai nimic Împotrivă, haide să destupăm sticla aceea de șampanie mult promisă...!!” „Bine zici prietene, Întradevăr, ți-a ieșit un porumbel din gură...” - mărturisi Gică Popescu, pregătindu-se se plecare. Părăsiră sediul grupului de șantiere furișându-se ca doi răufăcători de teama Șefului de Șantier care era dispus În oricare clipă din zi ori noapte să Însoțească pe unul ori pe altul când era vorba de băutură. Cotiră pe Str. Occidentului, abordând Calea Victoriei, hotărând să intre
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mîncat, e bun de citit” a devenit motto-ul meu. Uneori, pentru a-mi odihni ochii suprasolicitați, mă duceam să cutreier prin vechile puțuri făcute de strămoșii mei și prin camerele lor secrete și acolo, Într-o noapte, În timp ce mă furișam pe lîngă planșeu, am dat peste un baraj alcătuit dintr-o bucată de tencuială căzută, o barieră pe care pînă atunci o luasem drept o porțiune de perete, Însă acum vedeam că e de fapt un tunel blocat. Bucățile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fost dublată de alta, identică, a gurii. Ea calcă trandafirii, el răsucește din bombeu. N-a ratat nici măcar un fir. Apoi s-a Îndepărtat Încet pe stradă. Am așteptat să mă asigur că nu se Întoarce, după care m-am furișat afară din ascunzătoare și am Înhățat un trandafir, cel care părea cel mai puțin lovit, și l-am dus acasă, unde l-am Îndreptat cît am putut. Era aproape ora deschiderii cînd am reușit să-l pun În fine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ținîndu-mă strîns. Îi simțeam pieptul ridicîndu-i-se și coborînd. Și i-am simțit degetele cu care mă strîngea de spate relaxîndu-i-se și, cînd am ridicat privirea, am văzut că avea ochii Închiși. M-am extras din strînsoarea ei și m-am furișat spre chipul ei, mirosindu-i gîtul și apoi respirația caldă. Pe buza superioară Îi luceau mici diamante de sudoare, pe care le-am băut, una cîte una. Erau sărate. Știam din cărți că ăsta e și gustul lacrimilor. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în schimb iluzii care se spărgeau imediat ca baloanele de săpun. Incendiul îi amintea lui Rudi de război, de al doilea război mondial, anul lui cel mai greu și al țării sale, Bucovina, anul pogromurilor și al morții. Focul se furișase cu suplețe peste tot, ca apoi să zboare ca un animal preistoric de forma unei comete pregătite să transforme în scrum case după case. Praful și fumul făceau imposibilă munca pompierilor. În lumina flăcărilor se descoperea o lume nebănuită. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
faptul că ușa fusese spartă de cineva, de fețele care se aplecau deasupra lui și de râsetele isterice. Când își reveni în simțiri, era întins pe un pat din camera cu jucării. Se ridică, își puse hainele pe el, se furișă până jos, la parter, și ieși pe ușa din față. Era ora trei dimineața. 5 Eva stătea pe marginea patului, cu ochii înlăcrimați. — Cum a putut? Cum a putut să facă un asemenea lucru? zise ea. Și în fața tuturor oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a amurgului, am văzut o pisică auriu-portocalie, ghemuită, privind speriată înspre interiorul camerei. De acolo, când cântecul păpușii s-a oprit, se auzi o voce de fată, cu un timbru cam spart, strigînd: "Zît, nerușinato! Pleacă de-acolo!" Pisica se furișă de-a lungul zidului și sări într-o salcie mare de lângă casă. La fereastră, încadrată de draperii de stofă roșie, apăru o fată care mi s-a părut neobișnuit de mică și de firavă. Avea un păr lung, buclat, castaniu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
control corectate cu cerneală roșie. Copiii care învățaseră acolo erau acum oameni mari, trecuseră în altă specie, în altă lume, în altceva. Niciodată nu aveau să se mai întoarcă aici. În întuneric, abia am găsit intrarea, prin care ne-am furișat toate, ca niște mițe. Garoafa aprinse lanterna și-o plimbă pe pereți. Culoarul de la parter era nesfârșit de lung. Lumina lanternei nu ajungea până la capătul lui. Mozaicul murdar de pe jos producea reverberații. Am intrat într-o clasă unde mai rămăseseră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai simțisem, o iubire plină de bucurie și de adorație, în numele căreia mă furișam ca să fac ceva bun, salvator. Nu se mai sfârșește parcă furișatul meu spre dulapul cu oglindă pentru lenjerie, pe care, ca să nu scârțâie, îl deschid nu încet, nu cu precauție (ar scârțâi și mai tare), ci dintr-o singură mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu vor dispărea din junglele, apele, văzduhul și pădurile lumii! La marginea junglei, vizitatorii se dispersează printre mulțimea rafturilor cu suveniruri ale buticurilor. Noii veniți așteaptă cuminți la cozile care îi conduc la vagoanele trenulețelor ce vin unul după altul, furișându-se încet prin junglă; sunt alți și alți vizitatori din întreaga lume. Pe o scenă largă în Entrance Plazza poți admira spectacolul cu foc dat de membrii unui trib din Borneo, pe jumătate dezbrăcați. În ritmul alert al tobelor, aceștia
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
de câmp... „Numai că bătrânul a aflat de venirea mea. Altfel cum să mă întâmpine așa? De unde a aflat, însă? Aha! Asta-i mâna țigăncii! Numai ea a știut de gândul meu. De acest lucru m-a convins privirea bătrânului, furișată pe sub sprâncenele stufoase, și zâmbetul ghiduș ascuns în colțul gurii. M-am întors cu fața spre el, și în loc de vorbe, am dat din cap, semn că sunt plăcut surprins de primire. Bătrânul tace...Acesta-i semn sigur că mă lasă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din acele vise nu a fost statornic. În zori de zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă vreme s-a arătat și bătrânul, cu cele trebuitoare unei gustări: Bună dimineața, dragule! Cum ai dormit? Noaptea mi s-a părut cam scurtă, părinte. Se vede treaba
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
parcă - se rostogolea cu repeziciune după creasta dealului, tivind cu un roșu-purpuriu zarea... Târziu, cu sufletul plin de frumusețea apusului de soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie de multă vreme. Pe măsuța din chilie aburea încă o ulcică
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lumină arzătoare mi-a fulgerat privirea... „Ce poate fi asta?” - m-am întrebat nedumerit. Am căutat alt punct din fața mea... Un perete... cel dintre ferestre îmi oprea bătaia privirii. Abia atunci mi-am dat seama că o rază de soare furișată printre frunzele nucului din grădină îmi stăruia în ochi... Asta însemna că soarele a ajuns deja cam la două suliți pe cer!... Am sărit repede din crivat și, până să-mi pun așternutul în ordine, bătrânul a și apărut în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o lipit burta de spinare. Voiam să-i spun că nici eu nu eram departe de această stare, dar m-am gândit că nu-i frumos să mă plâng în fața bunei mele gazde... De pe colțul mesei, o rază de soare furișată prin frunzișul copacilor arunca reflexe de foc din două păhăruțe pline cu o licoare rubinie... Bătrânul a ridicat unul și ducându-l la nas a sorbit aroma cu nesaț... Apoi a gustat din el cu evlavie... Îl priveam cu mare
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu păstaie. Vorba ceea: ce-i a tunde chelbosul? Atunci, la fapte, dragule! Curpenii culeși îi așezăm colea la soare. Când vor fi bine uscați, îi bat pe leasă și boabele le pun la păstrare pentru iarnă. Pe când înserarea se furișa prin desișul pădurii, neîndrăznind încă să năpădească poiana, noi ne ghiloseam deja în apa iazului... La noapte vei dormi neîntors fiule. Nici visele nu vor putea ajunge la tine. Mâine... Mâine om pune iarăși țara la cale. Ce vrea să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai degrabă mă îmbiau la somn decât la citit. Am suflat în lumânare și... În zori de zi, gureșele vrăbii și-au găsit loc de taifas taman sub fereastra mea. Am deschis ochii împins și de lumina moale a răsăritului, furișată prin perdea... Am rămas așa o bucată de vreme... Pașii de pe cărăruie m-au pus în gardă că se apropie bătrânul. Nu m-am înșelat.În clipa următoare, fața luminoasă a călugărului s-a ivit în prag. Bună dimineața! Te-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care o primea cu tremur ușor... Obosită parcă, frunza se lăsa cu toată ființa ei în brațele primitoare ale undei... Abia această priveliște mi-a adus tristețe în suflet... În timp ce mă luptam cu acest sentiment, glasul de trâmbiță s-a furișat până la mine. Am luat desaga cu cărți, apoi celelalte mărunțișuri și am pornit... „Ar trebui să mă retrag, mărite... Nu aș vrea să afle... că eu mă aflu aici...” „Faci cum ți-i voia, doamnă...” Dacă nu auzeam și pași
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
piciorul... Așadar, te întrebi, iarăși, o veche obsesie de a ta : cât adevăr există în fiece imagine pe care ceilalți o culeg întâmplător despre noi ? Tu însuți, știind cât de neconformă cu tine poate fi postura de adineaori cu muscalul, furișezi spre curtea Mironescu o privire temătoare. Nimeni - însă... Nimeni, din fericire, și geamurile - toate - astupate pentru siestă. Jaluzelele trase, aleile cu pietriș auriu - pustii, pustiu și chioșcul, și întreaga grădină unde, sub umbra bătrânului nuc, stau risipite fotoliile de răchită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trimiterea ordinelor. Adău gându-se obișnuita noastră dezordine, nimic mai firesc decât ca rezultatul recunoașterilor să nu apuce să fie transmis, la fel ajutoarele. În rest, aceleași comentarii de uimire că alpinii bavarezi (o întreagă armată !) au putut să se furișeze astfel în coasta armatei noastre, pregătind încercuirea grupului nostru de pe Olt, fără a se ști nimic până în al doișpelea ceas. Sigur că, ajunși într-o asemenea situație, mai mult decât o salvare prin retragere nu mai puteam spera. O nădejde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
minor ca, dacă Îl avertizez, să-l apuce conștiința de angajat exemplar și să insiste să ne luăm liber o oră, care să ni se scadă din salariu sau așa ceva. Tocmai mă Întreb dacă n-om putea oare să ne furișăm pe scara de incendiu, cînd Nick iese din biroul lui Paul, zicînd ceva despre marja de profit. Ridic imediat capul, cuprinsă de o nerăbdare subită. De la ședința de ieri tot Încerc să-mi aduc curajul să-i zic ceva. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dădea spectacole pe motocicletă. Ziua cutreieram orașul. Pe unde-s vilele acum, era o livadă. Aparținuse celui care stăpînise pădurile din jur. Atunci, în conacul din livadă locuia secretarul raional Ilie Dima. Avea niște cireși încărcați de rod!... M-am furișat în unul, să mănînc. Peste puțin timp, la masa de sub cireș a apărut o fată frumoasă foc. "La ce înveți?" am întrebat-o. "La Chimie, pentru facultate", mi-a răspuns, indiferentă la prezența mea în pom. "Cum te cheamă?" "Brîndușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ciocniri cu viteazul inamic. Pe când Petru sporea în curaj și putere de luptă și era singur stăpân atât pe teatrul de luptă cât și în țara cucerită, Ivanco pierdu din parte-și nădejdea într-un spornic ajutor despre romei, se furișă tiptil din orașul Tîrnova, pe care nu-l mai putea mănținea, și se refugie la-mpăratul la Constantinopole, cu gând să-l câștige în persoană pentru interesul său. Rușinea romeilor de a fi învinși în așa chip de un popor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din obezi și puse-n libertate pe tatăl ei Teodor, despotul cel prins, sprijinindu-l în străduirile sale de-a recâștiga Tessalonicul și celelalte teritorii pierdute cătră ginere-său Manoil Comnenos. Prea slab pentr-o luptă pe față, Teodor se furișă într-ascuns la Tessalonic, unelti acolo o răscoală și puse mâna pe această capitală provincială, pe teritoriile de primprejur și pe orașele secundare ce se țineau de ele; dar, lipsindu-i lumina ochilor, el nu luă titlul de împărat, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Tulburări confesionale în Moldova. Vaza și influența patriarhului ecumenic avură în Moldova o stare grea, pentru că mitropolitul legiuit și rânduit de sinod fusese împins din țară afară și căta să se deie ajutor grabnic, căci de altmintrelea s-ar fi furișat uniunea pe portița cu isteție deschisă de niște uzurpatori ierarhici cu ajutorul preponderanței ungurești și polone. Episcopii mincinoși, Iosif și Meletie, neavând nici unul din ei rânduire nici împuternicire, în bătaia de joc a tuturor legilor bisericești și tradițiilor canonice își arogară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]