1,494 matches
-
fiind putredă, au fost de-ajuns câteva îmbrâncituri ca să fie doborâtă. Am coborât din nou o scară, și iată-ne într-o altă sală în care ardea doar o singură torță. Pe neașteptate, am fost atacați de cinci soldați bizantini furișați din beznă. Chiar dacă purtau armurile și mantiile gărzii exarhale, erau mercenari obișnuiți și lași. A fost suficient să omorâm unul, ca toți ceilalți să se predea. Înainte de a se fi simțit în primejdie, unul dintre ei a apucat să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
palme, căci voia să știa ce mama dracului avea mai mult decât el rahatul acela de balerin negru. Și cum Emma știa că orice i-ar fi răspuns nu l-ar fi liniștit, nu zicea nimic și căuta să se furișeze sub roțile mașinilor. Dar Antonio nu Încetase s-o lovească până când din sala de dans nu ieșiseră prietenii maestrului de salsa amenințându-l că tocmai sosea poliția. Iar ea strigase nu!, iar el spusese eu sunt poliția. Și la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca Sfânta Duminică, și la fel de urâtă, care Însă Își vedea de treburile ei stând la chat pe calculator, poate chiar prefăcându-se că este o fâță tânără și frumoasă, Îl dusese să exploreze prin meandrele misterioase ale casei sale. Se furișaseră În dormitorul doamnei Fioravanti, care era incredibil de ordonat - și În comparație cu camera mamei părea un magazin de Îmbrăcăminte, cu toate acele haine rânduite În debara, o pădure de umerașe și de rafturi. Camilla Își pusese o pereche de sandale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de bătăile ei, apoi a ieșit în același periplu nebunesc pe alte canale, până când a ajuns din nou de unde plecase. A străpuns iarăși vena și-a ieșit puțin lângă locul de intrare, la timp ca să prindă fâșia îngustă ce se furișa fâlfâind. Contactul cu propriul lui corp a fost o nebunie. Nu-și imaginase că prin mișcarea asta circulară poate să atingă un stadiu atât de înalt de fericire. Era acum ca un cerc mototolit, ca un continuum care se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe cât îi stătea în putere să nu dea năvală peste Zoe. Într-o zi a intrat în sângele lui Alecu Moruzi, care era soțul ei și principele țării. Sentimentul inițial a fost destul de grețos, s-a simțit ca un escroc, furișat într-un loc în care nu era nevoie de el. Zoe era o femeie care își iubea soțul și trăia lângă el fiecare clipă. Sunt mulți oameni care participă superficial la viață, răspund zâmbind, sunt amabili și doritori de evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că suferă după Andrei Ionescu. Nici măcar amintirea Zugravului ori a lui Ioniță Eliberatoru nu puteau să-l domolească în privința aceasta. Nu putea totuși să nu admită că aceștia doi semănau cel mai bine cu Andrei Ionescu. Noaptea în care se furișase în Stroe Leurdeanu și-o mai amintea încă și îl înfiora, ca și-atunci, gândul aventurii. Zogru era în trecere, după un șir lung de intrări, și nu și-a dat seama că pe Stroe îl duceau la Snagov, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fi aflat în misiune. Viața lui Achile nu era cine știe ce, se scula pe la prânz, cobora în Sărindar, stătea cât stătea, se abătea puțin pe la Capșa și, cum dădea seara, colinda grădinile. Nu era nimic special, în afară de nopțile în care se furișa tiptil, întotdeauna în noaptea de joi spre vineri. După ce l-a pierdut în două rânduri, Zogru l-a așteptat într-o trăsură de stradă, chiar în fața casei, ascuns în vizitiu, iar Achile a urcat liniștit: - Du-mă încet până-n capu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Bogdan Ilie, avea cabinetul la parter, chiar la intrare, unde se fac internările. Zogru l-a văzut prin ușa deschisă, pe care tocmai ieșea o targă cu un accidentat, și, cum nu părea să mai fie nimeni, s-a și furișat înăuntru, iar de-acolo, în sângele lui Bobo. Acesta, cât se făcea Zogru comod, o și luase în primire pe femeia dezorientată, care nu avusese de gând să ajungă la spital, dar, dacă tot ajunsese, oricum avea destule boli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
e un prost. Rahela și-a plecat capul și a spus: - Bărbatul meu știe mai bine, dar turmele, iată, sunt pregtite, iar bagajul e făcut. Picioarele noastre sunt încălțate de drum și noi stăm fără să facem nimic. Nu ne furișăm în puterea nopții, ca hoții. Și nu luăm nimic din ceea ce nu e al nostru. Vremea e tocmai bună. Dacă mai așteptăm, luna va începe să scadă și luna neagră nu e potrivită pentru a pleca la drum. Rahela spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a băgat în seamă. Toți ochii erau ațintiți asupra unui străin care stătea în fața lui Iacob. Omul vorbea cu accentul puternic din sud și primele cuvinte pe care le-am auzit din gura lui au fost „tatăl meu”. M-am furișat printre picioarele lor ca să-i văd fața și când am reușit, mi-am dat seama că omul ne era rudă cu siguranță. Era Elifaz, fiul cel mare al lui Esau și vărul meu, care semăna atât de mult cu Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bebelușii adormiți în brațe, tinerele mame s-au dus la culcare, iar bărbații s-au ridicat și ei. Până la urmă, au rămas doar Iacob și Esau, tăcuți, cu ochii la fitilul pâlpâitor al ultimei lămpi. Eu și Tabea ne-am furișat înspre fluviu, ținându-ne de mijloc. Eram pur și simplu fericită. Aș fi putut să stau acolo până dimineața, dar mama a venit să mă caute și, chiar dacă i-a zâmbit frumos Tabeei, m-a luat de mână și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci încolo. Hamor și-a pus mâna sub coapsa lui Iacob, iar Iacob l-a atins de asemenea pe rege și logodna mea a fost pecetluită fără un zâmbet și fără pic de satisfacție. În aceeași noapte, Shalem s-a furișat din cortul tatălui său și s-a întors înapoi în patul nostru cu știrile. - De acum ești o femeie măritată și nu o fată nenorocită, a șoptit el, trezindu-mă din domn înainte de prima rază de soare. L-am sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și l-am rugat pe Janika să taie pariul, dar fără să-i spunem pe ce pusesem pariu, ei, și atunci Feri mi-a zis că dacă într-adevăr o să se ia curentul, atunci, pe întuneric, putem încerca să ne furișăm în camera aia secretă, noroc că are el o cheie franceză de-a lui taică-su, pe care a adus-o în eventualitatea unui caft, iată însă că acum pică bine, putem scoate cu ea șuruburile cu care-i fixat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un stilou, zicând : — Ce ? Ce ? Adică în modul în care mă trezesc cam în fiecare zi. Cred că am moștenit chestia asta din familie. Cu toții dormim puțin și agitat. Crăciunul trecut, acasă la mama, pe la ora trei dimineața m-am furișat în bucătărie să beau niște apă - și am găsit-o pe mama în capot, citind un raport al tribunalului și pe Daniel luând un Xanax în timp ce verifica Hang Seng-ul pe TV. Îmi târșesc picioarele până la baie și-mi privesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
minor ca, dacă Îl avertizez, să-l apuce conștiința de angajat exemplar și să insiste să ne luăm liber o oră, care să ni se scadă din salariu sau așa ceva. Tocmai mă Întreb dacă n-om putea oare să ne furișăm pe scara de incendiu, cînd Nick iese din biroul lui Paul, zicînd ceva despre marja de profit. Ridic imediat capul, cuprinsă de o nerăbdare subită. De la ședința de ieri tot Încerc să-mi aduc curajul să-i zic ceva. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
știam cine o făcuse și de ce. Și dacă o făcuse cineva care știa că, odată, o să-i fie de trebuință lui Krog? Pfuuh... Nici pomeneală! O făcuseră oamenii care trăiau printre copaci. I-am văzut prima oară pe la amiază. Se furișau prin spatele trunchiurilor cele mai groase, cu ochii țintă la mine. Auzeam În minte ce-și spuneau, Îi simțeam ce gânduri aveau, că ăsta mi-era blestemul, dar mă prefăceam că habar n-aveam de ei și continuam să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care contau, și uneori mă critica pentru că „mă preocupam de condiții exterioare”, când mă uitam la nori. - Te poți bizui pe natură că o să facă ceea ce a făcut natura de când e ea. Crezi că te poți repezi la natură ca să furișezi o privire În măruntaiele ei? mă mustra. Dar asemenea momente luminoase erau tot mai rare acum. De cele mai multe ori părea a fi În comă - și Rosamund Îmi șoptea Îngrijorată: - E Încă printre noi? Adeseori nu‑i puteam răspunde cu certitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
moment, se rup temeliile orașului și ne seacă ultima picătură de sânge în gâtlej? Tu nu vezi cât de târziu s-a făcut în lume, nu vezi cum prostia și ura s-au încleștat una de alta și s-au furișat în fântâna orașului și s-a rostogolit fântâna peste case și peste toate cele, de s-au făcut toate ca două picături de apă? Nu vezi că nu mai poți deosebi calul de iarbă și pasărea de aer? Ești orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și cam după un ceas îi dăm drumul... Ne luăm felinarele și fiecare pleacă de unul singur... pe câmp... după cadavre de călători prin ploaie... și după muribunzi... N-avem liniște, căutăm așa toată noaptea și numai spre dimineață... ne furișăm înapoi... în odăile noastre... și ne facem că nu ne-am văzut unul pe altul... E îngrozitor ce se întâmplă cu noi... Toți ascund câte ceva, câte o mârșăvie cumplită... altfel n-ar face așa ceva... altfel ar dormi noaptea... în odăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea imagina mintea omenească. Șerpi corales veninoși, pirania și cuamacandelas se furișau și ei pe lângă mal încercând să-și înfigă colții gemând de venin, și pe pământ, sub apă și în aer - socotind și liliecii-vampiri -, acel colț al Amazoniei devenea unul dintre locurile cele mai oribile de pe planetă. Căută locul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lancea, funia și lanterna erau așezate în ordine, mâncă o felie de papaya și două banane și se tolăni să contemple noaptea ce se apropia, ascultând prin lemnul de palmier al caiacului viața de pe fundul mlaștinii. Clipocitul corpurilor ce se furișau, gâfâituri ce păreau o respirație întretăiată, atingeri vâscoase ce puteau fi la fel de bine ale unui pește speriat, ca și ale unei enorme anaconde. Trecerea rapidă a unui banc ce putea fi de pirania aurii. Bălăceala îndepărtată a unor broaște țestoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă la acest incident. Apoi, apele se umplură de freamăt, începură să se agite aproape imperceptibil și, din cele patru puncte cardinale, ciudate umbre, fără o formă definită, se furișară spre ambarcațiune. Cu simțurile în stare de alarmă, lupta să-și stăpânească un ușor tremur ce încerca să-i pună stăpânire pe braț, străduindu-se să-și scoată din minte imaginea marii anaconde care, înălțându-se peste bord, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
doarme și m-ar ucide dacă i-aș trezi pe copii din somn. Sâmbăta e singura ei dimineață când poate să doarmă mai mult. Înțeleg, spuse Brunetti. La fel e și la mine acasă. Și eu a trebuit să mă furișez afară ca un hoț În dimineața asta. Făcură schimb de zâmbete la gândul acestei tiranii iraționale a femeilor care dorm, după care Brunetti Începu: — Aș vrea să vă Întreb despre fiul dumneavoastră. — Daniel? Întrebă americanul. — Da. — Mă gândeam eu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
decât înghețase până atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o seară, când am ieșit cu Tarquin la cină... —Cină! Alice a deschis ochii larg. În tot timpul de când se mutase în Vechea Morgă, ea și Jake nu ieșiseră nici măcar o singură dată la cină. Da, i-a răspuns el furișându-i o privire vinovată. Mă tem că am ieșit de multe ori pentru cină. Probabil că de fiecare dată când tu credeai c-am ieșit să mă leg cu lanțuri de pubele. Vezi tu, lui Tarquin îi place foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]