2,691 matches
-
la o distanță de două-trei sute de metri de o lizieră de salcâmi. Era ghemuită. Numai gâtul era întins și țeapăn; capul era într-o parte cu vârful limbii stâns între dinți, iar ochii, deși năpădiți de muște verzi-albăstrii și furnici, sclipeau în soare. Primise moartea fără să vrea, săr- mana! M-am așezat la umbră și mă gândeam unde pot fi iezii... le-or fi foame...și deodată îmi fulge- ră prin minte ideea: Aici, în liziera de salcâmi trebuie
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
mare bal... mascat, în savana personală, invitând (cu burta goală) (la propriu și figurat) vipuri, orătănii, fiare... de la televiziuni și ziare. Diva Vulpe în găină, Moș Martin într-o albină Corbul în costum de caș, Vulturul în iepuraș, Greierele în furnică, Șoarecele în pisică, Lupul în blană de miel, Mielul însuși în cățel, Buha în privighetoare, Viermele-n ciocănitoare Și bursucul în...bursuc, Fiecare cu alt “look”, Spre plăcerea șefului... Dar în toiul chefului Se ivi, de dup-un pom, Sigur
FABULĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371163_a_372492]
-
ce prieteni a avut? Nu-s prea mulți în astă lume, Dar voi, cred, i-ați cunoscut... - Noi i-am cunoscut din carte Când povestea am citit. Nu mai sunt în nicio parte, Doar Ion Creangă i-a scornit! - Crăiasa furnicilor Și un prieten zis Setilă, - Crăiasa albinelor Și alt prieten zis Gerilă! - Și a Zânelor Crăiasă Pe Harap l-a ajutat... - Iar la o bogată masă Flămânzilă l-a salvat! - Și când Spânu-n ură mare Cap cu paloș i-a
ION CREANGĂ PENTRU COPII ŞI NEPOŢI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345894_a_347223]
-
-mă enorm atunci când zăream un fir nou cum se luptă cu țărâna, să ajungă la lumină. Știu acum, mai mult ca ieri, că nu trebuie să necăjesc gândacul răsturnat pe spate, că trebuie să pășesc cu grijă peste mușuroiul de furnici și să las o felie de ceva prin apropiere, sau bucata de corn pe care nu am mâncat-o la școală, să dau o mână de iarbă ieduțului priponit pe o margine de șanț, să accept familia de guguștiuci care
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
pentru că ele, o dată sosite, „Aduc primăvara-n cioc / Și alungă-al iernii joc” (Rândunica). Micul cititor află, bunăoară, cu acest prilej, care sunt categoriile de păsări migratoare și cum se clădește un cuib: „Să nu uit că rândunica / Harnică precum furnica, / Nu își uită a ei casă / Și de cuibul ei îi pasă: / Repede adună pene / Și cu ele-n cioc, alene, / Ca-n desene, / Pe sub streșini reapare / Cuibul mic. Ce încântare! / Rândunica e acasă. O, și cât e de frumoasă
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
au fost vii, inclusiv omul, devin delicatese pentru alte specii doar după ce viața din ele a încetat. Și sunt neînchipuit de multe entități care trebuie astfel și ele hrănite. Omul, în naivitatea sa, se întreabă: "Oare de ce a făcut Dumnezeu furnica? Ea nu face decât să-mi strice alimentele din cămară" O întrebare blasfematorie, chiar criminală. Omul are drept circumstanță lipsa de cunoaștere deoarece nu a aflat că mica furnică este unul din bucătarii care-i prepară hrana și fără ea
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
Omul, în naivitatea sa, se întreabă: "Oare de ce a făcut Dumnezeu furnica? Ea nu face decât să-mi strice alimentele din cămară" O întrebare blasfematorie, chiar criminală. Omul are drept circumstanță lipsa de cunoaștere deoarece nu a aflat că mica furnică este unul din bucătarii care-i prepară hrana și fără ea ar muri de foame. Și viermele, gândacul, chiar fiorosul microb nu sunt decât ajutori de bucătar. Berea de exemplu este preparată de minusculi microbi. Chiar și vinul trebuie să
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
distruge într-o clipă întreaga viață. Parțial a făcut-o la dispariția dinozaurilor. Ce interes ar avea natura să se autodistrugă? În nici un caz ca să se răzbune sau să pedepsească omul. Pentru natură omul nu contează mai mult ca o furnică și practic nici nu este, deși se fudulește vezi Doamne cu bombele sale atomice. Totuși nucleul pământului mai este incandescent iar omul nu poate, încă, controla reacțiile atomice desfășurate la miile de grade din nucleul incandescent. Vulcanii sunt o jucărioară
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
de alte culori zboară și ele pe lângă tine. Dacă le vezi undeva pe câmp ele îți poartă noroc, iar dacă le omori, îți aduc ghinion. Fluturii de diferite mărimi și culori zboară și ei din floare în floare. Din mușuroaie, furnicile revin la viață și încep să iasă pentru a prevesti ploaia, râmele iasă și ele din pământ, se târăsc, explorând pământul și iarba fragedă. Și multe alte insecte vioaie și colorate apar și își fac loc sau zboară printre flori
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
instanță fără timp și apărare, atât de curând și atât de chinuitor?! Niciuna! Toți trei au fost strigați nu la pedeapsa, ci într-o lume mai bună decât aceasta năclăita în propria putrezime, ca un culcuș de lut umed, pentru furnici. O lume în care Lăură Stoica exclama față de o prietenă a sa: „eu nu mai știu ce muzică vrea publicul românesc!”. Cei trei au plecat din lumea spre care lumina vine de sus, chiar într-acolo, copilul vinovat de-a
LAURA STOICA. TRIST ŞI NUMAI TRIST...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347938_a_349267]
-
Există un gol de protecție, Un om, o unică direcție. Arunc din nou suple tentative În sus, în jos, în tine,-n oricine Și mă întreb în timp ce răspund: Este normal să fii nătâng? Naturalul mă complică în note muzicale, de furnică. Furnica nu-i posomorâtă, ci mânjită de culori puse-n panglică: Un verde negru, un maro stins, Ai văzut-o? M-a cuprins... Brațele sunt multe, nu-i destul corp Ca să se simtă mai uniform. Mă tem de tine: tu
SCORMONESC ÎN EU de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347443_a_348772]
-
un gol de protecție, Un om, o unică direcție. Arunc din nou suple tentative În sus, în jos, în tine,-n oricine Și mă întreb în timp ce răspund: Este normal să fii nătâng? Naturalul mă complică în note muzicale, de furnică. Furnica nu-i posomorâtă, ci mânjită de culori puse-n panglică: Un verde negru, un maro stins, Ai văzut-o? M-a cuprins... Brațele sunt multe, nu-i destul corp Ca să se simtă mai uniform. Mă tem de tine: tu ești
SCORMONESC ÎN EU de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347443_a_348772]
-
și doar în somn eram cuminți! și, Doamne, câtă energie! și câte garduri mai săream și cum dădeam iama prin vie și câte dealuri călăream?! of, cât se mai ruga bunica, vrând și ea, măcar, s-apuce, (că robotea precum furnica), cum arată un măr dulce! dintr-o dată timpul s-a scurtat; pe zi ce trece-s mai năuc. parcă din alt veac am dezertat și nu știu încotro s-apuc. fug cât mă ține brăcinarul; nu știu nici unde, și
FUG CÂT MĂ ŢINE BRĂCINARUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348917_a_350246]
-
fildeș, unde cerebelul A-nlocuit, ne cerem scuze, Marele creier. Războiul ăsta fratricid Intre suratele selecte Și grupul care stă timid, E necesar ca să îndrepte Ca o mișcare de protest. Nu însă una oarecare Eliberarea din arest A creierului, celui mare. Furnicile încep s-acuze Că e pustiu acum castelul. Unde ne este menestrelul, L-a-nlocuit, ne cerem scuze, Banalul greier? Pământul este cam arid Râuri de lacrimi curg pe trepte Renașterii un drum deschid. De fildeș, zidurile drepte Se unduiesc. Să fie
RENAȘTERE de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347031_a_348360]
-
setei. te vei ridica într-o zi, în plin scenariu fals, cu pleoapele smulse de nesomn, printre actori răvășiți de replici fără sens. gura îți va închide ultimul strigăt în buzunarul în care zdrențele sunt doar bătălii ale timpului cu furnicile dorului de a nu mai rană în crucea cerului. te vei scutura ca un erou de poveste, lăsând firimiturile drumului tău... te va urma. tu-l vei călca apăsat, ridicând colbul până la fruntea săracului. sărac în ploi, sărac în ochi
RÂZI FIINŢĂ...RÂZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346389_a_347718]
-
-n sat, Voi fi departe înspumând un cal ... Chiar dacă voi fi obosit întins pe brazdă lat Tu vei veni chiar și a doua oară Prin harul divin al timpului curbat Să crească iarba în brazda mea din vară. Priviți cum furnica din trupul meu cară Părți nevăzute de cer lăsate pe pământ, Să mai zidească o casă frumoasă și rară În lungi versuri cioplite din CUVÂNT. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Cercul timpului nostru / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CERCUL TIMPULUI NOSTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 652 din 13 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346415_a_347744]
-
cărui poveste ne emoționează, fiind crescut de o femeie africană pe nume Anita. Pe meleagurile fanteziei călătorim cu măgărușul Albastru, aflăm și povestea peștișorului auriu și a broscuței cea isteață, aflăm informații interesante despre viața în mușuroi și despre regina furnicilor. Nici Rița-Rița veverița nu ne lasă indiferenți, nici Rică-Iepurică și cățelul Azorică. Dar și istorisiri adevărate cum e cea despre Ion, argat la nenea Culică, pretext pentru autor de a-i sfătui pe copii să nu cumva să prindă darul
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > GREIERELE ȘI FURNICA Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1011 din 07 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Dintre fabulele care au avut succes odată, Este una ce îmi pare, astăzi, foarte demodată, Chiar mai mult, inoportună pentru-această rânduială, Cu-o morală
GREIERELE ŞI FURNICA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348299_a_349628]
-
octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Dintre fabulele care au avut succes odată, Este una ce îmi pare, astăzi, foarte demodată, Chiar mai mult, inoportună pentru-această rânduială, Cu-o morală care-i sună, nici ca nuca-n tencuială; “Greierele și furnica” Lăutar, ea gospodină! ... Fac pariu că și bunica de-ar citi-o se închină, Fiind vremile schimbate, crize lungi și barosane, Plus că nu sunt menționate, celulare, blugi, Merțane, Iar apoi, e-o “Uniune”, ce, pentru armonizare, Fabulei i s-
GREIERELE ŞI FURNICA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348299_a_349628]
-
făcut azi carieră!) ... Greierele, deci, artist conservat, nu la cutie, Domiciliu, navetist, neplătind la stat chirie, După șprițuri și manele, cam pe la sfârșit de vară, Rămânând fără lovele și sacâz pentru vioară, S-a gândit că n-are rost, la furnica cea ingrată Să mai meargă ca un prost să mai ia sictir o dată, Și s-a dus la bancă, drept, cu elan și bucurie, Precum omul înțelept, să se bage-n datorie; Credit, neavând vreodată, i-a fost ... dulce, sugerat
GREIERELE ŞI FURNICA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348299_a_349628]
-
eminamente, peste noapte că-i bancher(!) De-a-nceput chiar a se teme, nu de foame, nici de sete, Regulat de noi probleme: banii trebuiau să fete, Și cum fraieri n-a găsit a produce fecundare, Nu știu cum și-a amintit de furnica muncitoare(!?) Care, fiind gospodină și naivă, dedicată, Era, fără altă vină, prada cea mai indicată Să-i ofere-un împrumut cu-o dobândă ideală, Doi la sută, doar atât, (asta numai de momeală) Pentru țoale, termopane, chiar și două limuzine
GREIERELE ŞI FURNICA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348299_a_349628]
-
Fi'n'că timp, ăi de trudesc, n-au, oricum, să facă bani ... Iar acuma, spre finală, greierele, cum spusei, Va veni cu o morală, ce-o găsiți și singurei, Numai de veți lua aminte, la o mică eroare: O furnică ... n-are minte ... să ajungă debitoare! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Greierele și furnica / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1011, Anul III, 07 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
GREIERELE ŞI FURNICA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348299_a_349628]
-
Iar acuma, spre finală, greierele, cum spusei, Va veni cu o morală, ce-o găsiți și singurei, Numai de veți lua aminte, la o mică eroare: O furnică ... n-are minte ... să ajungă debitoare! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Greierele și furnica / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1011, Anul III, 07 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GREIERELE ŞI FURNICA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348299_a_349628]
-
Articolele Autorului E-atâta pace în ogradă Că dulăul s-a lungit la umbră Un glob de jar cărările-mi adumbră, Nici pic de vânt căldura să mai scadă! În jurul meu un dans de buburuze, Dorm întins sub două pălării Furnici și melci răsar din bălării M-a părăsit și ultima din muze; Timpul parcă s-a oprit în loc Printr-un armistițiu general Amintirea unui mareșal Răzbate prin hrisoavele de foc Ce mi-am dorit, nu mai doresc de fel Caravanele
ARMISTIŢIU GENERAL de ION UNTARU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345291_a_346620]
-
îndreptă spre pista de decolare, unde luându-și viteză, după nici trei sute de metri de rulat cu viteză maximă, se desprinse de la sol, urcând tot mai sus. Bucureștiul și împrejurimile se vedeau din ce în ce mai mici, pe șosele parcă se mișcau niște furnici, iar pământul era un puzzle, fiecare piesă diferită ca formă și mărime de cealaltă și colorată cu o altă nuanță de verde, galben, negru sau maroniu, după ce cultură era pe fiecare lot de pământ. Când au ajuns deasupra plafonului de
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]