1,501 matches
-
În jur, surprinsă parcă să se afle unde era și alergă spre o chiuvetă lipită de peretele din spate. Vomă violent și icni de mai multe ori până să se calmeze, stând cu brațele sprijinite pe chiuvetă, aplecată deasupra ei, gâfâind. Îngrijitorul apăru cât ai clipi lângă ea și-i dădu un prosop alb de bumbac. Ea Îl luă cu o Înclinare din cap și Își șterse fața cu el. Cu o blândețe ciudată, bărbatul o luă de braț și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Hugo. Cred că nu s-a înțeles bine. Lotti se uita acum fix la ecusonul care stătea prins pe pieptul lat al lui Jake. Expresia ei era pe jumătate respectuoasă, pe jumătate seducătoare și în totalitate aeriană. —Continuă, Yogi, a gâfâit ea îmbujorată. Ne povesteai cu ce te ocupi. Hugo și-a mutat greutatea corpului pe celălalt picior. Sunt agent imobiliar. Oare ce se auzise venind din direcția lui Jake fusese un soi de fornăială? Hugo s-a uitat provocator la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce are legătură cu nașterea. Ce vreau să zic este că, într-un fel, și noi suntem mame, iar eu, personal, nu am o problemă cu chestia asta. Chipul lui Lotti s-a luminat de extaz. —Ai dreptate, Jake, a gâfâit ea cu ochii strălucindu-i în spatele lentilelor. Ce bine ar fi dacă și alți bărbați ar gândi ca tine! Să-ți vină să vomiți, s-a gândit Hugo. Asta era singura modalitate prin care putea descrie ce simțea el, personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Sherry, asistenta ei, a bătut la ușa biroului lui Alice. Sherry era gravidă. Își mângâia burtica și zâmbea visătoare prin geamul ușii. Alice i-a făcut semn să intre. — Ce s-a întâmplat? Sherry a plutit înăuntru, cu burta înainte, gâfâind și ținându-se cu amândouă mâinile de șale. Alice nu mai întâlnise pe nimeni care să facă atâta caz în legătură cu nașterea unui copil. Sherry, care era micuță și slabă, cu excepția burții, nu numai că purta cele mai noi și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
flutură eșarfa. Hugo a deschis ochii indignat. Cum adică te-ai distrat la maximum? Nu suntem căsătoriți nici de-un an de zile. Cum rămâne cu ce e mai bun e în viitor și toate alea? Vreau să spun, a gâfâit Amanda ridicând vocea cu câteva octave, am avut parte de toate marile experiențe ale vieții. Am stat la Sandy Lane, am zburat cu Concordul și am luat cina cu Tony Blair. —Tony Blair? a scheunat Hugo. Nu-și dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cânte „Roțile autobuzului“ vreunui puradel de doi ani, atunci avea destul fini. În ultima vreme, Hugo mergea ca să prezideze botezuri cu aceeași regularitate cu care, în urmă cu zece ani, mergea la nunți în calitate de cavaler de onoare. — Vezi tu, a gâfâit Amanda, legănându-și capul de la stânga la dreapta și-napoi, pentru tine nu e nici o problemă. Bărbații, a adăugat ea cu o mișcare expertă de pelvis, pot să aștepte. Ba nu pot, s-a gândit înnebunit Hugo, nevoia ridicându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atunci când Hugo a revenit la realitate. Lotti a strălucit înțelegând. — A, da, pricep. Ei, Laura, mă bucur că mi-ai pus întrebarea asta. Actul sexual poate fi reluat după câteva săptămâni, dacă nașterea a fost fără complicații. Câteva săptămâni! a gâfâit Martha. —Exact! a spus strălucind Lotti. Vaginul se recuperează uimitor de repede. Bărbatul de lângă Martha, un avocat cu părul cărunt și cam răruț, s-a luminat vizibil la auzul acestor cuvinte. Laura părea și ea mulțumită. A clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spasm de proporții cataclismice i-a sfâșiat pelvisul. Era ca și când ar fi avut cel mai groaznic ciclu menstrual din lume sau, mai curând, ca și când toate ciclurile pe care le avusese în viața ei i-ar fi venit simultan. Ascultă, a gâfâit ea către moașă cu ochii în lacrimi. Fă-mi o nenorocită de rahianestezie, da? Acum. În clipa asta. Moașa chinezoaică, frumușică și placidă, verifica hârtia pe care se înregistra ritmul cardiac al copilului. Apoi s-a uitat calmă la Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
buton și multe alte echipamente de ultimă oră la care NASA abia dacă putea să viseze; la minibarurile retro umplute cu șampanie și la băile uriașe, ca de hotel de lux, dotate cu căzi și kilometri de marmură. Ascultă, a gâfâit ea când crampele au apucat-o din nou, trebuie să trimiteți încoace o ambulanță - adică, unul dintre șoferii voștri. Doar trimiteți șoferi, nu-i așa? Asta face parte din contract, așa-i? O limuzină de lux cu personal medical la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo s-a blocat. A deschis larg ochii numai ca să-și dea seama că persoana peste care dăduse era pediatra cea frumoasă, doctorița Watson. — Iar dumneavoastră, a spus ea glacial. Hugo a privit în urmă disperat. —Centrul de nașteri? a gâfâit el. Ca prin farmec, doctorița a devenit plină de o solicitudine profesională. A ridicat un deget elegant. — Pe acolo. În sus, pe scări și după colț, la dreapta. E copilul dumneavoastră, nu? Hugo a clătinat din cap. Doctorița Watson a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și-a arcuit spatele și-a lăsat să-i scape un geamăt agonic, prelung și profund. Apoi a simțit pe frunte mâna tremurătoare și transpirată a lui Jake. —Of, Al, draga mea, nu-ți face griji... —Ai chemat moașele? a gâfâit ea. Cred că ar fi timpul să vină încoace. Jake a sărit în picioare și s-a repezit la telefon. În ochi i se citea îngrijorarea. Între timp, Alice a încercat să-și mai înmoaie durerile făcând un tur al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
naștere acasă e nevoie de două moașe, iar spitalul nu ne poate trimite două în noaptea asta. Sunt prea ocupați. Așa că merg eu la spital. —La Spitalul de Vest? — Aș putea să merg acolo, dar n-o să fac asta, a gâfâit Alice în timp ce agonia o cuprindea din nou. E clar că acum sunt suprasolicitați. Atunci unde? Într-un loc... au... care se numește Cavendish. Chipul lui Jake a pălit. —Spitalul privat? Ăla la care se duc nenorocitul ăla de agent imobiliar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a resemnat. Desigur, Jake avea dreptate. Evident, greșeala era a ei. Trebuia să se străduiască mai mult și să se lamenteze mai puțin. Sânul e cel mai bun. Jake s-a aplecat și i-a sărutat sânul. Alice a gâfâit ușor. Era uluitor: după câte traume îndurase trupul ei, Jake reușea totuși să-l umple de dorință. Cu cea mai ușoară atingere. Sau doar cu o privire. —Întoarce-te în pat, a murmurat Alice. Jake a tras-o de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aplecat un spate lat absolut familiar. În timp ce Hugo se holba, împietrit în loc din cauza groazei, spatele s-a întors, iar Hugo s-a trezit fixat de o privire exoftalmică, oripilată, produsă de niște ochi care parcă erau fierți. Domnule Fine! a gâfâit asistenta Harris ducând o palmă uriașă la piept. Hugo s-a întors și a rupt-o la fugă. Dar nu înainte de a înregistra un fapt uluitor. Cu toate că era trei fără un sfert dimineața, asistenta Harris nu purta capot și bigudiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo i se părea ironic faptul că Theo, care era dispus să-i sară din brațe cu multă bucurie când era în apă, se considera cu adevărat în pericol abia atunci când taică-său îl îmbrăca. Apoi hrănitul. —Theo, micul dejun, gâfâia Hugo, abandonând lupta cu chingile scaunului. Nu reușea să le fixeze decât până la jumătate. Spera să fie de-ajuns. Momentul când trebuia să-l hrănească pe Theo îl înfricoșa pe Hugo aproape și mai tare decât toate celelalte ritualuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-și tragă galoșii cu copilul în brațe, nu părea să îngrijoreze personalul creșei. Hugo i-a făcut cu mâna Barbarei când aceasta a trecut în goană pe lângă el îndreptându-se spre ieșire. —Pot să-ți dau un sfat? a gâfâit ea oprindu-se brusc. — Da, te rog, a răspuns Hugo umil. Câte vrei. După cum vezi, n-am habar de nimic. — Eu aș veni fie cu o jumătate de oră mai devreme, fie cu o jumătate de oră mai târziu. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
până în locul unde stătea Hugo pe coridor. L-a cercetat pe Theo, care începuse să scâncească. Colțurile gurii micuțe s-au lăsat în jos, în semn de dezaprobare. Apoi a clătinat din cap. — Domnule Fine, e inacceptabil. Ce anume? a gâfâit Hugo. Uitați ce e: copilul nu se poate abține. E vorba de teama de separare... momentan e destul de sensibil. Nu asta. Mă refer la asta, a spus Rottweilerul trăgând de pantalonii lui Theo. Așa l-ați îmbrăcat de dimineață. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tras mai în spate, căutând o scuză. —Ăăă, ideea e... A făcut o pauză și s-a aplecat spre bancheta din spate a mașinii. Cerându-și scuze, în tăcere, de la Theo, a ciupit copilul de pulpă. — Îmi pare rău, a gâfâit el când băiatul a emis un urlet de protest. Dar e foarte obosit. Chiar trebuie să-l duc acasă. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Stând în fața casei, Hugo și-a amintit de instrucțiunile lui Neil. Ar trebui să fie destul de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vrei să ne întâlnim? E o cafenea lângă... —Cafenea? a zis Alice disprețuitoare. Nu vreau cafea. Știu că nu e decât opt și jumătate’, dar vreau o băutură. Și una a naibii de tare, dacă nu te deranjează. * * * —Glumești, a gâfâit Hugo după o oră și mai multe pahare de băutură, când Alice a ajuns la punctul culminant al poveștii. Și-a reciclat prezervativele? — Nu... nu... , l-a implorat Alice cu chipul încruntat de parc-ar fi durut-o capul. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o fracțiune de secundă, la Alice, despre care își închipuia că nu miroase niciodată a altceva decât a săpun. Pe cine îți vine să omori? Pe Fergus? Laura l-a privit cu niște ochi îndurerați, mânjiți cu mascara. Nu, a gâfâit ea. Pe Django. Hugo s-a cutremurat. Voia să-și omoare propriul copil? În ciuda șocului, a simțit un val de simpatie. Era clar că vorbele Laurei veneau din disperare. Femeia era, așa cum ea însăși recunoscuse, neglijată, plictisită, deprimată, singură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să urle ca să-i atragă atenția, dar și-a dat seama că ar fi fost un gest inutil. E cineva pentru mine, nu? a auzit-o întrebând. A urmat o bubuială, semn că Jake predase receptorul. — Alo? — Vai, Alice, a gâfâit Hugo, slavă Domnului că ești acolo. Trebuie să mă ajuți, nu știu ce e cu el, e... Alice s-a încruntat. — Cine e la telefon? —Sunt Hugo. —Hugo? Alice a simțit că-i ia foc fața. Inima i-a luat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu m-ai auzit? a mimat ea cu buzele. Copilul e bolnav. Jake s-a uitat la ea neîncrezător. —Tușește? a zis el în zeflemea. De ce nu-și cheamă escadronul de asistente în ajutor? Zgâtie răzgâiată. — Am găsit unul, a gâfâit Hugo întorcându-se la telefon. A avut în el o lumânare cu un parfum îngrozitor, a adăugat el fără nici un sens, vorbind sub influența panicii. Așa. Ce-ai zis că trebuie să fac cu el? —Lipește-l de pete. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și cu sirena pornită erau conduse de bărbați. Chiar când bărbatul cel solid a închis ușile mașinii, pe dinafară s-a auzit un bubuit puternic. Omul a deschis din nou și descoperit-o pe Alice cu ochii lărgiți, ciufulită și gâfâind. —Așteptați-mă, a bolborosit ea urcându-se în mașină. Theo e bine? l-a întrebat ea pe Hugo, punând o mână înghețată pe mâna lui. Ăăă... Hugo s-a uitat cu teamă la paramedic. Pe chipul larg al acestuia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de pe pieptul îmbrăcat în halat alb al unei femei excepțional de frumoase. Gonise prin spital într-un asemenea hal încât nu luase în considerare faptul că, de după colțul spre care se îndrepta, putea să apară cineva. Îmi pare rău, a gâfâit el extrem de jenat. Doctorița Watson, medic pediatru, și-a tras sufletul. I-a aruncat lui Hugo o privire tăioasă. Nu vă cunosc cumva? Ne-am mai întâlnit, a recunoscut Hugo, strângându-i-se stomacul la amintirea momentului când se văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că viața de polițist ar putea să ducă pe cineva la disperare dacă nu ar exista, măcar din când în când, câte o amantă. Amintirea gleznelor Luciei îi dădu târcoale câteva secunde și se vizualiză deasupra ei, între pulpele cărnoase, gâfâind și uitând de toate. De ploaie, de secție, de cazuri rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca nicio satisfacție. Înfipse chiștocul în scrumieră și simți o mână pe umăr. - Hai să-ți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]