99,031 matches
-
Adică le văd eu, dar altfel decât înainte, cu răspundere, - ca și cum mi-aș fi schimbat profesia. După Predeal, la vale, fiindcă acum totul merge ca de la sine, reiau, îmi aduc aminte de masca de sudură a lui Faulkner și mă gândesc cum de scria el în vacarmul uzinei și cum sensurile existenței lui, probabil, îl făceau să se audă cel mai bine zgomotul și furia, celebrate... Și mă mai gândesc cu necaz la un scriitor român care, pe vremuri, cerea, la
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
aduc aminte de masca de sudură a lui Faulkner și mă gândesc cum de scria el în vacarmul uzinei și cum sensurile existenței lui, probabil, îl făceau să se audă cel mai bine zgomotul și furia, celebrate... Și mă mai gândesc cu necaz la un scriitor român care, pe vremuri, cerea, la Pelișor, camera cea mai scumpă și mai retrasă... prielnică inspirației. Eram sigur... aveam să fiu sigur, mai târziu, că masca de sudură faulkneriană avea un secret al ei... * La
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
Ghidul nesimțitului oferă și un decalog al celor care intră în această categorie. Potrivit lui Radu Paraschivescu, cele zece reguli care călăuzesc comportamentul public al unui nesimțit autentic sunt: "1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreției. 2. Nu te gândi la ceilalți. Fii egocentric. 3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat. 4. Fă prozeliți. O să vezi că nu e foarte greu. 5. Batjocorește lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul. 6. Arată-te opac la argumentele celorlalți
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
despre alții: "singurii care-și fac cap de intelectual: cioc, privire distinsă, păr abundent și buclat, sunt profesorii secundari din țările balcanice, pe când, oriunde, adevărații savanți nu sunt decât niște simpli oameni de treabă, care nici o clipă nu s-au gândit să îmbrace uniforma intelectualității"; "căpitanul Floroiu, care, cu mustața bătrânicioasă și blondă, trecea, oarecum, drept intelectualul batalionului". În concluzie: nu e rău să le cerem elevilor să discute despre intelectuali; ar fi și mai bine să existe suficiente dezbateri și
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
mai notabil, prezență copleșitoare pe scenă prin simpla-i apariție; Șerban Cellea, ingeniozitate și talent în exercițiul absurdului; Vlad Ivanov, un mag desăvârșit, excelent în tot ce face, dans, pantomimă, voce excelentă, expresivitatea feței, pare că Harms însuși s-a gândit la el pentru acest rol, în fine Elisaveta Bam, alias Crina Mureșan, un rol cât o viață întreagă și ce ochi, Doamne-Dumnezeule, privirea aceea stranie și atât de vie din filmele mute, alb-negru, de început de secol XX, și geniul
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
Periș, era, din contră, o fată, care avea pe ea doar o rochie roșie ca focul, - nu plapuma - și era tânără de tot, așa că putea să o cheme, invers, LENU} A, - și n-am mai zis nimic pe chestia asta, gândindu-mă că un fochist de treabă trebuie să se lase de glume. Pe mine, drept să spun, când m-am apucat prima dată să citesc cărțile lui Faulkner, m-am oprit întâi la aia pe care autorul zicea c-o
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
oițe rătăcite și vor fi mâncate de lup..." Haralampy: - Mă scuzați, domnu' Orban, vă referiți cumva la un lup terestru sau la unul de mare? Mersiu! Mihail Hărdău, ministrul Educației și Cercetării (Jurnalul TVR1, 3 iulie): Este un sistem bine gândit, bine securizat - nu există nici o fisură... O să fie un bacalaureat cinstit, curat și normal!" Haralampy: - Apoi, excelența sa, domnul ministru, s-a trezit, fiindcă era dimineață și îi sunase ceasul. De pe noptieră... Concluzia Primarului localității Arbore, după iundații: - Vinovat e cel
"Mari români": Coriolan Haralampy! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10464_a_11789]
-
folosește Noica în terminologia sa. E vorba așadar de jargonul de bază pe seama căreia opera lui Noica poate fi interpretată, de cărămizile de bază ale gîndirii lui. Aceste cărămizi sînt tocmai conceptele pentru a căror lămurire acest dicționar a fost gîndit. Și atunci, dicționarul este precum un instrument propedeutic făcut în vederea viitoarelor interpretări exegetice. Asta înseamnă că nu avem în față o lucrare de exegeză în paginile căreia cititorul să găsească o interpretare proprie venită din partea autorilor. Și astfel trecem la
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
Simona Vasilache Ceva ne face să ne gîndim, privind la grupurile cu protocol de intrare, că avangardiștii, dacă lăsăm la o parte castele lor prietenii, erau niște singuratici. Nu-i o prejudecată care să ne-atingă pe toți - știm, de bună seamă, că trăiau, și ei, în aceeași
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
i-a mai rămas decât un set de cărți de joc. Este mereu disponibilă să ghicească viitorul femeilor din jurul ei, iar ghicitul se termină de fiecare dată cam la fel: Da, fetiță, ai noroc, un bărbat bun și frumos se gândește la tine și o să vină să te ia de aici." Atunci când doamna Heda află că urmează să fie deportată spre est, adică spre Auschwitz, spune cu demnitate: "Ce pot ei să-mi mai facă, dacă nu mi-a rămas nimic
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
întîi cu un tăiș teribil asupra propriei ființe și abia apoi îndreptat asupra Celuilalt reprezintă un convingător instrument de valorizare morală. Unica vanitate ce și-o admite Jeni Acterian e cea a eșecului: Cînd mă întîlnesc cu E. C. sau mă gîndesc la el, am întotdeauna un fel de mirare-regret. Mirare că, în linie generală, simte atît de identic cu mine. Are aceeași Ťstructurăť, aș zice. Și regret pentru că am impresia - nu știu de ce - că asta mă bagatelizează. Ideea că cineva Ťseamănăť
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
pe Dinu Noica, încadrat în clasa "oamenilor străini mie": "îmi este antipatic pentru că simt în el o ipocrizie cum rar am întîlnit la o creatură umană la acest nivel. N-are nici un grăunte de sinceritate, nici măcar față de el însuși. Mă gîndesc uneori că poate să fie patologic... dar asta să fie oare o scuză? Poate cel mult o explicație". Să fie o premoniție a rolului echivoc pe care l-a jucat filosoful în etapa Păltinișului? în orice caz, următoarele rînduri cu
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
de exagerare, "păcatele de stînga" sînt ocultate cu sistem: "Mă indignează sincer tratamentul diferențiat aplicat fascismului și comunismului. Pentru primul, Nürnberg-uri și, pînă ieri-azi, procese Barbie sau Touvier. Pentru al doilea, mirarea cam disprețuitoare că în Est s-ar putea gîndi cineva la un proces al comunismului". "Mirare" care e și a noastră a tuturor celor ce nu "dilematizăm" comunismul... în sfîrșit, menționînd "sinceritatea aproape brutală", "umorul adesea negru", "mefiența", "tonul caustic" ale "Ťromanuluiť non-ficțional" semnat de Tia Șerbănescu, id est
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
Dar noi doi nici n-am făcut cănăștință..." De zeci și zeci de ori repetată de mine... Tudoran râde, timid; ca și cum nu el ar fi autorul; și lasă capul în jos, vinovat... Că a făcut revelionul singur; că s-a gândit la mine, nu știa nici el cum și de ce; și că de aia mi-a și telefonat; că, de fapt, era primul telefon pe care îl dădea în anul acela; că el, prima zi din an, și-o petrece totdeauna
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
seamă acum că mă anunțase telefonic că se și apucase de un nou roman... Leneșul din mine se înviorase subit. Am ieșit în balcon și am tras adânc în piept aerul primei nopți. 1968 mirosea bine. De câteva luni, mă gândeam la Anabasis. Opera, aventura grecului filosof, general, strateg și istoric, Xenofon, prieten cu Socrate. Cartea lui, scrisă în Secolul de Aur, al patrulea, dinainte de Cristos. Despre marșul, despre retragerea ordonată a celor zece mii de greci, din Asia mică, plus bătălia
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
Dumitru Hurubă Mai ales vara, când o mulțime de programe de televiziune par a fi gândite și realizate de vreo figură "anodină/de frizer cu mandolină" al lui Topârceanu, prietenul Haralampy dă într-un fel de înțelepciune... patologică. Ultima ispravă de acest fel a făcut-o zilele trecute când ne-a adunat pe toți în sufragerie
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
ele va reuși să domine uzul curent, atîta vreme cît va mai fi nevoie să se diferențieze două sisteme diferite de plată. Datele statistice ale momentului păreau să indice o preferință puternică pentru formula leu greu - și nici nu mă gîndeam atunci că uzul va evolua în cu totul altă direcție, alegînd o soluție pe care nici nu o întrevedeam. Între timp, între oficialul lei noi și jurnalisticul lei grei, vorbitorii par să fi ales... ronii! Acronimul oficial și internațional (RON
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
oameni care iubesc literatura. Iar Natașa să fie mai recunoscătoare cu versurile mele. Dumnezeule, fă ceea ce te rog. Fă asta, Dumnezeule." Așa am ajuns să mă rog și eu, uneori, în privința celor care văd și judecă teatrul. Nu m-am gîndit că Harms se poate pune în scenă. Mi s-a părut cinematografic, mai degrabă, mai aproape de un delir fellinian. Găsind în text sîmburele zborului Margaretei lui Bulgakov, dramatizat și jucat de atîtea ori, am mers pe mîna regizorului Alexandru Tocilescu
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
teamă sau dintr-o comoditate bine instalată, ne îndepărtăm de realitate și călătorim în ficțiuni. Cei cu șansă, însă, alcătuiesc lumi halucinante care ne dau, celorlalți, de fapt, nu doar iluzia vieții, ci și bucuria trăirii ei. Foarte rar ne gîndim la ce se întîmplă cu creatorii dincolo de creație. Cum arată himerele, neliniștile, zbuciumHoria Gârbeaul, nesomnul lor. Cît îi costă toate astea. Îi ținem prizonieri în șabloane de noi meșteșugite și nu acceptăm pașii lăturalnici, devierile de la proiecțiile noastre. De ceva
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
zicem, Legăturile primejdioase de Choderlos de Laclos - este remarcată de cei doi tineri traducători/comentatori ai romanului. Ei văd aici semnele postmodernismului, chiar dacă procedeul e vechi de câteva secole: " - Mai multe vieți, viețile a patru oameni oferite pe tavă. Mă gândesc chiar să scriu un roman postmodern, un roman unde autorul să nu intervină deloc, să lase doar scrisorile să vorbească. - Aiureala asta înseamnă postmodern? - Înseamnă postmodern extrem, chiar nu-ți dai seama? În viitorul meu roman, gata cu prostiile, conflicte
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
destul de tînăr. Recent am lucrat cu Roger Michell, sînt pe punctul de a începe colaborarea cu Joe Wright, care mi se pare fantastic. - Ați jucat în numeroase adaptări ale unor romane sau piese celebre? Aveți vreo slăbiciune pentru ele? Mă gîndesc, de pildă, la Pescărușul lui Cehov sau la Doamna Dalloway, ecranizarea romanului de Virginia Woolf... - Nu. Din punctul meu de vedere, meseria de actor nu are nimic de-a face cu ceea ce prefer sau cu ceea ce nu prefer. Încerc să
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
rămân o statuetă indigenă/ să expun părțile corporale/ scrijelite cu sîngerări". Altfel, Într-un pat sub cearșaful alb este un volum despre care am spus prea puține, un volum de citit și încă de explorat, cu o miză peste medie, gîndit și lucrat, care nu face compromisuri în niciun fel, cu atît mai puțin în numele poeziei, și care dă măsura maturității, a ambiției Andrei Rotaru de a scrie o carte deosebită, irepetabilă în felul ei.
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
Don Quijote m-a uimit și mi-a pus niște întrebări. Ce anume îl ajuta pe Don Quijote să nu se sinchisească de cei care râdeau de el? Scrânteala? Sau o credință? Și ce credință? Întemeiată pe ce? Nu cred că mă gândeam atunci la capacitatea de a pune iluziile mai presus de realitate. Nu eram nici foarte matur, deși aveam douăzeci și doi de ani, nici nu mă preocupau, din câte îmi amintesc, valorile și limitele idealismului. Ce încerc să vă spun
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
suiam în tramvai doar la orele de maximă aglomerație când puteam să risc să merg fără bilet. Altminteri, porneam pe jos, în marș forțat. Făceam cam o oră și ceva până la Universitate. Cum să-mi plătesc un voiaj în Spania? Gândiți-vă, apoi, că asta se întâmpla prin '48, când granițele se închiseseră. Admițând că strângeam bani o iarnă întreagă, mergând în fiecare noapte în Gara de Est pentru a căra lăzi, aș fi primit oare un pașaport? O mică paranteză
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
se bazează pe "iubirea aproapelui" (adică tot un fel de iluzie). Cea propusă de Don Quijote se bazează pe "încrederea în iluzii" (adică tot un fel de iubire). Acest bătrân care pare bun de dus la un azil rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filosofiei: rostul vieții. Noi, care nu dispunem de harul lui, de a considera iluziile unica realitate, nu putem evita, mai ales spre bătrânețe, teama de zădărnicie și gândul că bâjbâim în absurd. Or, pentru
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]